Zău că poţi să te crezi într-un colţ de Rai, când locuieşti la Bacău...

        Pentru unii, textul de mai jos (publicat acum 125 de ani) poate părea neverosimil. Să nu uităm însă că realităţile demografice şi socio-economice din a doua jumătate a socolului al XIX-lea erau cu totul altele. În 1859, Moldova cunoştea nu mai puţin de 90 de oraşe şi târguri aflate pe drumul incipient al modernizării. (Ecaterina  Negruți,  Structura  demografică  a  orașelor  și  târgurilor  din  Moldova, 1800‐1859, Iași, Fundația  Academică „A.D.  Xenopol”, 1997, p. 7‐9) La 1899, Bacăul ocupa poziţia a şaptea, cu 18068 locuitori (ceva mai puţin decât este astăzi populaţia oraşului Comăneşti, spre exemplu), după Iaşi (80475 locuitori), Galaţi (72889 locuitori ), Botoşani (33396 locuitori), Bârlad (23910 locuitori), Focşani (25066 locuitori) şi Piatra Neamţ (18354 locuitori). Valorificarea accelerată a factorilor urbigeni va determina ca ulterior Bacăul să urce rapid în ierarhia urbană a Moldovei Apusene (v. grafic), ajungând în anul 1930 al treilea oraş ca importanţă, poziţie pe care nu o va mai ceda până în prezent.

Bacăul în cîşlegele* de iarnă

Bacăul, inima Moldovei, este netăgăduit unul din cele mal plăcute oraşe ale ţării noastre.

Vara, te bucuri de un aer curat şi învioitor, de Bistriţă, în apele căreia poţi să te răcoreşti de căldura zilei, de nopţi admirabile luminate de un cer înstelat, neîntrecut de limpede, şi, în fine, de frumoasele împrejurimi, unde dumbrăvile şi crîngurile din lunca Bistriţei îţi oferă colţuri de pămînt odihnitoare pentru sufletele ostenite de emoţiunile zilnice. Numai vorbesc de vînatul bogat şi divers ce se află prin acele locuri, care pasionează pe numeroşii vînători băcăoani.

Iarna nu mai puţin poţi petrece minunat la Bacău. Am avut ocazie să văd Bacăul în serbătorile de iarnă şi pe dată, - ca să vorbesc şi eu academiceşte ca mai marii zilei - am rîvnit încumetarea de a spune şi altora rostul temeinic şi temeinicia rostului Băcăoanilor care face din acest oraş unul ce se poate asămălui cu un colţ de Paris.

 La Bacău toate se fac la vreme şi cu bună chibzuială. Munca-i muncă, petrecerea petrecere. Nicăieri nu se vede mai bine naiva preocupare de a petrece inofensiv. Pînă şi sexul frumos este altfel de cît cum este el de obiceiu pe alocurea. De unde mai pretutindeni balurile şi petrecerile n’auatracţie pentru femei de cît că le oferă ocazia să-şi etaleze luxul toaletelor lor, aci vezi doamne şi d-şoare din cele mai gingaşe, care îmbrăcate cît se poate de simplu, nu’s preocupate de cît să-şi arăte graţia manierilor şi perfecţiunea danţului şi astfel obţin adevăratul succes ce trebuie să rîvnească oricine înţelege rostul lumei.

Numai puţin cavalarii sunt ireproşabili. Urbanitatea cea mai perfectă face dintrinşii cel mai „chic du monde copurchic”. Dănţuitorii corecţi şi îndemânatici, au făcut din danţurile aclamatate la Bacău o adevărată artă. Şi cu asta, toată lumea este atât de „bon enfant“ încît nu auzi vorbind de cît de reuşita seratelor de la clubul militar, de succesul d-rei Blanche Lescaut de monologurile ce recită un tînăr, de cîntecele ce cîntă un altul, astfel, încît legendele ce alimentează imaginaţia locuitorilor al oraşelor, intrigele caracteristice ale provincialor la Bacău aproape lipsesc cu totul.

Toate aceastea, mie unul, îmi prezintă atîta farmec încît mă apucă gînduri negre cînd mă gîndesc că trebue să reintru în mormîntul tîrgulul meu de reşedinţă.

Şi ce drăguţ şi curat este oreşul! Ce sală minunată de danţ se află la Palatul administrativ! Ce sala de teatru frumoasă s’a făcut în alt Palat (?),— cel municipal. D’apoi ce berărie curată, unde se adună societatea cea mal aleasă! În fine dacă mai pui pe lîngă acest aspect occidental al oraşului şi drăguţenia locuitorilor sei, zeu, că poţi să te crezi într’un colţ de raiu, cînd locueşti la Bacău...

Pe viitor voi vorbi de Bacăul literar şi artistic, căci, să nu vă miraţi, băcaoanii fac de toate la vremea lor şi cu bună chibzuinţă.

19 Ianuarie 1898.

Un băcaoan pribegit.

 Sursa: ziarul Opinia, 30 ianuarie 1898

 *  CÎȘLÉGI -interval de timp între două posturi, în care creștinii ortodocși mănâncă de dulce. Se deosebesc patru perioade de acest fel peste an: c. Crăciunului sau de iarnă (v. cîrneleagă); c. Paștilor, care țin opt săptămîni, de la Duminica Paștilor pînă la Duminica tuturor Sfinților; c. Sîmpetrului, care țin de la 29 iun. pînă la 1 aug.; c. de toamnă, care țin de la 15 aug. pînă la 15 nov. – sursa:dexonline.ro