Cercul poeților dispăruți...

      Fără niciun chef, fac scroll pe o platformă de streaming și dau de filmul "Cercul poeților dispăruți". Îl văzusem acum mai bine de două decenii, la ore târzii, harul lui Robin Williams alungându-mi somnul. Acum l-am absorbit cu toți porii, în mai multe chei de lectură. Firesc. Anii mulți de la catedră m-au făcut să rezonez altfel cu profesorul John Keating, trăind filmul ca la prima vizionare.

Memorabil versul citat în fața elevilor, cheie de lectură pentru întreaga poveste:

Gather ye rosebuds while ye may;

Old Time is still a-flying.

(într-o posibilă traducere: Culegeți trandafirii cât încă mai puteți; / Timpul, bătrânul, tot zboară.)

Tocmai culesesem ultimul trandafir din grădină, din încercarea de a-l avea mai mult timp în preajmă, ocrotit de ploaia rece. Nimic nu e întâmplător pe lumea asta. Nici măcar (sau poate cu atât mai mult) într-un noiembrie exasperant ca un ropot de ploaie ce cade necontenit pe o bucată de tablă ruginită. Sau poate că universul trimite memento-uri discrete, amintiri înfășurate în petale ude și scene de film, ca să ne spună că uneori nu noi alegem trandafirii și clipele memorabile — ci ele ne aleg pe noi, când avem cel mai mult nevoie să ne reamintim că, chiar și într-un final de toamnă ca o gaură neagră, timpul știe încă să miroasă a începuturi...

Sweet november...

Sau poate că nu.