Există o sensibilitate care nu caută să oprească frumusețea, ci doar să o recunoască în trecerea ei. Primăvara o face vizibilă: într-un arbore înflorit, într-o floare care cade, într-o ploaie ușoară de aprilie.
Pentru iubitorii de frumos, astfel de momente oferite de un simplu arbore devin mai mult decât o priveliște. Devin o perspectivă asupra vieții—una care nu se agață, nu reține, ci învață să privească și să simtă, acceptând natura fulgurantă a tuturor lucrurilor.
PS: Japonezii au (și în acest caz) un concept estetic ieșit din din comun. Greu de tradus, cu o denumire dificilă de ținut minte, dar cu o filozofie aparte care îmbrățișează frumusețea efemeră și melancolia schimbării, conferă primăverii o sensibilitate ce transcende o simplă experiență estetică. Nouă nu ne rămâne decât să-l infuzăm, mulțumind zilei prezente.
Mono no aware...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu