Colinele Tutovei în culori de noiembrie.
Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.
Se afișează postările cu eticheta Colinele Tutovei. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Colinele Tutovei. Afișați toate postările
duminică, noiembrie 11, 2012
Mihai Eminescu în inspecţie
Lipova în 29 Aprilie 1876: Manliu Gramatica şi Cartea de
Citire.
„Inspectând astăzi şcoala din Lipova, am găsit
puţini elevi prezenţi din cauza ploilor mari care durează de mai multe zile.
Deşi trebuie să recunosc că D-nul învăţător îşi dă silinţa, totuşi am
următoarele observaţii de făcut, a căror întocmai urmare o pretind:
1)
Lectura trebuie făcută în toate clasele pe cărţi regulate
de citire, iar nu pe manuale de geografie, catehii sau altele. Făcându-se
lectura pe asemenea manuale, în genere scrise de autori proşti, c-o ortografie
rea şi c-o limbă imposibilă, se întâmplă ca, copiii în clasa a treia să
citească mai rău decât în a-ntâia în care au metoda nouă cu limba limpede şi
înţeleasă.
2)
Gramatica trebuie învăţată nu pe de rost ci prin dese
exerciţii orale şi înscrise. De aceea trebuie acelaşi Măcărescu şi gramatica
predată după Manliu.
În clasele I-a şi a II-a am
găsit că citirea şi scrierea merg bine. Am încă de observat că în privinţa
notelor D-nul învăţător să fie mai strict”
Etichete:
Colinele Tutovei,
cultură,
judeţ,
patrimoniu,
turism
miercuri, noiembrie 07, 2012
Trecător prin judeţ (11): Mănăstirea Tisa - Silvestri

vineri, noiembrie 02, 2012
Cele mai MICI sate din judeţul Bacău
Acum un deceniu, din cele 491 de sate ale judeţului, 10% se încadrau în categoria localităţilor foarte mici, cu o populaţie sub 100 de locuitori (v. harta). Sunt curios care este situaţia actuală, conform datelor ultimului recensământ (octombrie 2011). Vom certifica statistic extincţia unora dintre ele, după exemple deja cunoscute (v. harta)? Vom vorbi de o intensificare a fenomenului de depopulare la scară judeţeană?
În anul 2002, recordurile absolute aparţineau satelor Dorofei (comuna Dealu Morii, 1 locuitor), Bălăneşti (Dealu Morii, 2 locuitori) şi Tisa (comuna Sănduleni, 4 locuitori)
Vezi şi: Cele mai mari sate din judeţul Bacău
Etichete:
Colinele Tutovei,
comune,
demografie,
judeţ
luni, octombrie 29, 2012
Trecător prin judeţ (11): Coloneşti, Valea Zeletinului
Extremitatea estică a judeţului, vecină cu Vasluiul. În lungul văii Zeletinului, pe şoseaua Izvoru Berheciului – Podu Turcului, la 45 km de municipiul reşedinţă, şi cel mai apropiat oraş din zonă. Un relief colinar frământat, cu versanţi neprietenoşi, afectaţi de intense procese gravitaţionale. Cele mai ridicate altitudini din întreg Podiş al Bârladului, prin Dealul Doroşanu (561 m, la o altitudine deci mai ridicată decât vatra staţiunii Slănic Moldova...), care străjuieşte la apus, micile sate care încearcă încă să-şi (re)găsească un suflu. Un peisaj cu o anumită estetică pentru călătorul grăbit de la volan, mai puţin în iernile grele, când accesul în zonă devine la fel de accesibil ca şi pe Transfăgărăşan. O populaţie totală care a scăzut de la 3220 locuitori în 1966, la 2034 locuitori recenzaţi la ultimul recensământ (2011, date provizorii) oferind fenomenului de exod rural rădăcini adânci, dureroase. Pe vremuri, faima locurilor era dată de coluni, care aprovizionau hergheliile domneşti.
Acum încadrată într-un din cele mai sărace zone ale ţării, afectată de un ruralism profund. Încercările agricole din perioada comunistă (ferme, vii) s-au volatilizat după 1989, întreaga infrastructură limitându-se acum la trei tractoare, pornite când şi când, pentru mici parcele care se încăpăţânează să nu fie înghiţite de toloacă. Case aplecate de timp şi ici şi colo câte o construcţie mai durabilă, rod al sudorii de peste graniţe. Doar câteva clădiri mai răsărite, reabilitate cu fonduri guvernamentale sau europene (şcoala şi primăria). Există totuşi şi mărturii identitare, prin câteva obiective de patrimoniu, de care bătrânii satului sunt mândri. Doar ei, pentru că tinerii, atâţi cât mai sunt, au alte preocupări, mai moderne. Merită amintite cele două biserici de lemn, cu hramul “Sfântul Nicolae” (construită în anul 1673 din paiantă şi vălătuci pe un plan treflat; catapeteasmă originală) şi “Sfântul Dumitru” (1809, ctitorie a boierului de curte Vasile Vidraşcu, aspect parţial păstrat datorită reparaţiilor din 1897 şi 1957), martori tăcuţi de la poalele pădurii. O şcoală veche de peste 100 se ani (ridicată în 1902) şi un monument al eroilor căzuţi în cele două războaie mondiale completează tabloul obiectivelor locale. O şosea meandrată care structurează traiul locului, axul care oferă acces către alte zări, mai bune, lipind visuri şi aspiraţii, trecutul de viitor, sărind însă peste un prezent îngheţat ca un podeţ pe o vale a plângerii. Coloneşti.
Etichete:
Colinele Tutovei,
comune,
Foto
duminică, octombrie 28, 2012
Trecător prin judeţ (10): Biserica de lemn din Mărăşti, comuna Filipeni
MĂRĂŞTI: sat component al comunei Filipeni, judeţul Bacău, situat pe valea Dunăvăţului, pe o veche
vatră răzăşească, la 27 km de municipiul Bacău. Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului”, construită în anul
1808 de către vornicul Manolache Sturza, nepotul domnitorului Ion Sturza.
Restaurată în anii 1900 şi 1921. Ctitorie boierească, impresionează prin
dimensiunile mari, înălţime şi prin prezenţa celor două turle. Planul este
treflat, cu absidele laterale şi altarul rotunde. Acoperiş din şindrilă bătută
în „coadă de rândunică”. Iconostas cu sculptură în stil rococo. În pridvor au
fost înscrise de localnici de-a lungul timpului întâmplări din viaţa satului,
alcătuind un adevărat jurnal. Catapeteasmă
de o deosebită valoare artistică. Cărţi de cult cu valoare de patrimoniu
(“Penticostar”-1774, “Triod”-1811). În istoricul monumentului, preotul Iacşa
Corneliu scria: “În clinchetul luminii şi
al credinţei, corabia de scânduri de la Mărăşti vâsleşte-n istorie purtând
pecetea geniului creator românesc spre nemurire.”
Articole recomandate: Pe urmele răzeşilor din Mărăşti, Turism în comuna Filipeni
Etichete:
clădiri,
Colinele Tutovei,
comune,
cultură,
judeţ,
patrimoniu,
trecător
miercuri, octombrie 24, 2012
sâmbătă, octombrie 20, 2012
Împărțiri administrativ-teritoriale în centrul Moldovei
Primele
izvoare scrise privind organizarea administrativ-teritorială pe aceste
meleaguri datează din secolele XV-XVI, când sunt menţionate "ţinutul
Bacăului" (1458) şi "ţinutul Trotuşului" (1466). Cele două
ţinuturi au fost unităţi administrativ-teritoriale separate până către
sfârşitul secolului al XVII-lea, când s-au contopit, formând ţinutul Bacău. în
timpul celei de-a doua domnii a lui Constantin Mavrocordat (1741-1743) au fost
organizate ocoalele, ca subdiviziuni
administrative ale ţinutului. Astfel, la 1774
apar menţionate ocoalele Trotuş, Tazlău, Bistriţa de Sus, Bistriţa de Jos, iar
la 1820 sunt menţionate ocoalele
Trotuş, Bistriţa de Jos, Bistriţa de Sus, Tazlăul de Sus, Tazlăul de Jos şi
Tazlăul Sărat, cu o populaţie de 12041 locuitori.
Prin
reforma administrativă a lui Alexandru Ioan Cuza, realizată prin legea votată
la 10 martie 1864, iau fiinţă judeţele şi plăşile, ca unităţi
administrativ-teritoriale. La acea dată judeţul Bacău cuprinde plăşile:
Bistriţa de Sus, Bistriţa de Jos, Tazlăul de Sus, Tazlăul de Jos şi Trotuş, cu
un număr de 76 de comune.
Legea
pentru organizarea autorităţilor administrative din 1892 stabilea pentru
judeţul Bacău un număr de 8 plăşi. De asemenea, în aceeaşi lege sunt menţionate
două oraşe , Bacău şi Tg. Ocna, 88 de comune rurale şi 405 localităţi.
Din
anul 1925 judeţul Bacău mai cuprindea ca localitate suburbană şi oraşul
Moineşti, în 1929 Bacăul este declarat municipiu, iar la 22 iulie 1933 se
înfiinţează comuna urbană Băile Slănic.
În
1935 judeţul Bacău este organizat în 7 plăşi, după cum urmează: plasa Bistriţa
(cu 14 comune rurale şi un oraş - Bacău, reşedinţa plăşii); plasa Muntele (cu
15 comune şi un oraş - Moineşti, reşedinţa plăşii); plasa Oituz (cu 17 comune
rurale şi oraşele Tg. Ocna şi Băile Slănic, reşedinţa plăşii fiind la Tg.
Ocna); plasa Răcăciuni (cu 10 comune rurale cu reşedinţa la Răcăciuni); plasa
Siret (cu 9 comune rurale cu reşedinţa la Parincea); plasa Tazlău ( cu 12
comune rurale cu reşedinţa în comuna Valea Rea, actual Livezi); plasa Traian
(cu 11 comune rurale cu reşedinţa la Bacău).
La
21 septembrie 1940 prin Decretul-Lege 3219 teritoriul judeţului Bacău era
împărţit în 6 plăşi, dispărând plasa Traian.
O
nouă împărţire administrativ-teritorială are loc prin legea nr. 5 din 6
septembrie 1950, când teritoriul ţării este organizat în regiuni, raioane,
oraşe şi comune. Astfel ia fiinţă Regiunea Bacău care cuprindea raioanele:
Bacău, Moineşti, Tg. Ocna, Buhuşi, Piatra Neamţ, Tg. Neamţ, iar în anul 1956
preia şi raioanele Zeletin şi Adjud de la fosta regiune Bârlad şi raionul Roman
de la regiunea Iaşi.
În anul 1960 se desfiinţează raionul Zeletin, cele mai
multe comune trecând la raionul Adjud şi în anul 1964 raionul Buhuşi, comunele
fiind preluate de raioanele Bacău şi Piatra Neamţ.
Prin Legea nr. 2 din 1968 se realizează o nouă
împărţire teritorial-administrativă, desfiinţându-se regiunile şi reînfiinţându-se
judeţele, împărţire valabilă (deocamdată...) şi în prezent. Judeţul Bacău cuprindea 87 de
unităţi administrativ-teritoriale, din care 2 municipii - Bacău şi Oneşti, 5
oraşe - Buhuşi, Comăneşti, Slănic Moldova, Moineşti şi Tg. Ocna şi 80 de comune
administrative. în anul 1989 comuna Dărmăneşti a fost declarată oraş, în anul
2001 oraşul Moineşti a fost declarat municipiu, astfel că judeţul Bacău cuprinde
în prezent 3 municipii, 5 oraşe, 85 de comune și 491 de sate.
Mai jos se pot urmări decupajele teritoriale din perioada interbelică, pentru județul Bacău dar și pentru județele vecine care au inclus o parte a comunelor băcăuane actuale.
Bibliografie:
jandarmeriabacau.ro, Gh. Adamescu (1931) - Dicţionarul enciclopedic ilustrat “Cartea Românească” , dacoromanica.ro, romaniainterbelica.memoria.ro
Etichete:
Bacăul de altădată,
Colinele Tutovei,
comune,
demografie,
judeţ
sâmbătă, august 04, 2012
Captură la Horgeşti

Foto: Mioara C.
Etichete:
Colinele Tutovei,
Foto,
judeţ,
turism
sâmbătă, mai 12, 2012
O şosea băcăuană de nota 10
Scriam la sfârşitul lunii decembrie a anului trecut, în postarea "55 de kilometri de speranţă" (clic aici), despre modernizarea DJ 252, cel mai lung drum judeţean din
România reabilitat cu fonduri europene. Am străbătut astăzi o parte din această
importantă arteră a Colinelor Tutovei şi pot spune că avem parte de o reuşită
notabilă în domeniul infrastructurii rutiere judeţene. Deci se poate şi la noi, acest lucru putând fi confirmat vizionând clipul făcut pe tronsonul aferent comunei Parincea - clic AICI.
Etichete:
Colinele Tutovei,
investitii,
judeţ,
străzi,
Utilităţi
sâmbătă, martie 03, 2012
Prin gropile judeţului
O imagine sugestivă pentru zona Stănişeşti. Iubitorii de concursuri off-road pot trăi senzaţii nebănuite...
Etichete:
Colinele Tutovei,
Fascinanta Românie,
judeţ,
străzi,
Utilităţi
miercuri, decembrie 28, 2011
55 km de speranţă

Un prim pas. Nu trebuie uitat însă că o cale de comunicaţie
nu reprezintă decât unul din factorii de localizare ai unei economii care se
doreşte a depăşi stadiul de subzistenţă. Altfel ne vom plimba peste ani prin
zonă ca într-o rezervaţie amazoniană sau no
man's land.
Etichete:
Colinele Tutovei,
investitii,
judeţ,
Utilităţi
marți, decembrie 13, 2011
Acasă la George Apostu
Parcă mai îngândurat, George Apostu
străjuieşte Dobrotforul, la câţiva paşi de locul naşterii sale. Nu s-au
schimbat prea multe în Stănişeşti, de la 1934 încoace…
Etichete:
Colinele Tutovei,
patrimoniu
duminică, decembrie 04, 2011
Istorie rumegată de bovine
Practic necunoscută datorită localizării neprietenoase, la câteva sute de metri de şoseaua care traversează comuna Izvorul Berheciului, o veche reşedinţă boierească zace în dizgraţie. Conacul boierului Alexandru Apostoleanu, de pe fosta moşie Gloduri, a reprezentat până la cel de-al doilea război mondial unul din punctele de efervescenţă din comună. După 1989, conform unui şablon devenit clasic, clădirea cu valoare istorică (bine întreţinută de regimul anterior, care a transformat-o în sediu de birouri) a intrat într-un proces ireversibil de distrugere. Din fostul salon cu oglinzi, tâmplărie sau căminul de teracotă nu a mai rămas nimic. Tavanul este parţial prăbuşit, iar printre grinzi pătrunde lumina zilei.
Din câte am înţeles, clădirea se află în administrarea unei ferme zootehnice din localitate, care a grăbit degradarea. La faţa locului am găsit două văcuţe, care mestecau sub arcade o mână de fân, făcându-şi de lucru printre mormanele de bălegar. Erau singurele vietăţi care nu-şi puteau exprima regretul sau bunele intenţii referitoare la soarta fostului conac. Spre bucuria personală, sătul să tot aud aceleaşi şi aceleaşi goale explicaţii de la fel de fel de oficialităţi sau instituţii care au menirea de a proteja, reconstitui şi promova istoria locală şi patrimoniul de care (încă) mai dispunem...
Din câte am înţeles, clădirea se află în administrarea unei ferme zootehnice din localitate, care a grăbit degradarea. La faţa locului am găsit două văcuţe, care mestecau sub arcade o mână de fân, făcându-şi de lucru printre mormanele de bălegar. Erau singurele vietăţi care nu-şi puteau exprima regretul sau bunele intenţii referitoare la soarta fostului conac. Spre bucuria personală, sătul să tot aud aceleaşi şi aceleaşi goale explicaţii de la fel de fel de oficialităţi sau instituţii care au menirea de a proteja, reconstitui şi promova istoria locală şi patrimoniul de care (încă) mai dispunem...
Foto: ruinele fostului conac Apostoleanu (comuna Izvoru Berheciului)
Etichete:
Colinele Tutovei,
comune,
patrimoniu
vineri, noiembrie 18, 2011
Zâmbetul amar al estului

Zâmbetul
amar al femeii din imaginea surprinsă acum câteva zile la marginea unui
sat pliat către sine, cred că reprezintă
fizionomia condensată a trăirii şi locuirii de pe aceste meleaguri. O
fizionomie atemporală din care nu a dispărut încă speranţa. Nu o speranţă deşartă,
ci una izvorâtă poate din singura lumină pe care o are: cei trei copii care
învaţă într-o şcoală primară cât o cutie de chibrituri. Erau printre cei mai
frumoşi copii pe care i-am văzut vreodată, chiar dacă tremurau de frig sub
câteva hăinuţe peticite, care au aparţinut pe vremuri fraţilor mai mari. Ei nu au nicio vină. Măcar
pentru ei societatea ar putea încerca să aducă aceste locuri mai aproape de o
minimă perspectivă pentru un trai uman. Altfel, s-ar putea să ne trezim mai târziu cu o parte
a acelor apelative întoarse către noi, venind din partea viitorilor adulţi. Şi atunci noi vom scruta orizonturile de
peste Siret, fără posibilitate de a mai schimba, fie şi din aroganţa aerului nostru de orăşean, o simplă vorbă de bineţe.
Etichete:
Colinele Tutovei,
judeţ
miercuri, aprilie 27, 2011
Ruralul băcăuan, prin obiectivul aparatului foto
Nu rataţi expoziţia fotografică de mâine, 28 aprilie 2011, în care doi fotografi profesionişti au suprins cu talent realităţile nu tocmai roz din Podişul Bârladului.
Etichete:
Colinele Tutovei,
eveniment,
Foto,
judeţ
joi, decembrie 09, 2010
Podu Turcului şi PATN: universuri paralele
De la Bucureşti o nouă veste pe care o putem cataloga ca vizionară. A fost aprobată desfiinţarea Judecătoriei Podu Turcului, alături de alte 14 judecătorii din ţară, precum şi a parchetelor de pe lângă acestea. Explicaţia oficială: volum mic de activitate, care ar necesita eficientizarea instanţelor judecătoreşti. Va urma o rearondare a localităţilor către Bacău, determinând într-o măsură şi mai mare aglomerarea instanţelor din municipiul reşedinţă de judeţ. În felul acesta locuitorii din sud-estul judeţului vor fi nevoiţi să bată cale lungă pentru rezolvarea şi celor mai simple probleme juridice, după principiul selecţiei naturale:”cine doreşte să vină în Bacău vine, cine nu, nu”.
Dincolo de acest major disconfort creat populaţiei din zonă, se ignoră, în opinia mea, orice încercare coerentă de susţinere a zonelor rurale defavorizate. În Legea nr. 351 din 6 iulie 2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional (PATN) - Secţiunea a IV-a - Reţeaua de localităţi, zona Podu Turcului este încadrată, alături de alte 16 regiuni, în categoria zonelor „lipsite de oraşe pe o rază de circa 25 - 30 km, care necesită acţiuni prioritare pentru dezvoltarea de localităţi cu rol de servire intercomunală” (foto 1).
În cazul nostru nu e vorba de 25-30 km, ci de 75- 80 km… Nu mai puţin de 1340 kmp (o cincime din suprafaţa judeţului), 20 de comune cu 176 de sate, pentru care ar trebui luate măsuri susţinute pentru ieşirea din ruralismul atât de pronunţat.
În acelaşi plan de amenajare, cele mai multe din aceste comune sunt trecute, pe bună dreptate, în categoria celor cu deficit demografic („comune în care s-au produs scăderi accentuate de populaţie în perioada 1966-1998, necesitând acţiuni de sprijin şi revitalizare” – foto 2).
În condiţiile în care Podu Turcului încerca cu greu să suplinească rolul jucat de un centru urban polarizator, care să difuzeze cât de cât accesibilitate la servicii specifice oraşelor, acum este obligat să renunţe la una din cele trei funcţii de rang superior unei simple comune, funcţii care permiteau târgului să deservească, de bine de rău, satele din lungul Berheciului şi Zeletinului: funcţia sanitară (spitalul), funcţia culturală (liceul) şi funcţia administrativ-juridică (prin judecătoria din localitate, acum desfiinţată…). În aceste condiţii, orice demers privind dezvoltarea Colinelor Tutovei devine redundant. Ce mai contează că de câteva decenii bune, geografii au evidenţiat clar necesitatea susţinerii unui centru polarizator în regiune? Ce mai contează dacă o decizie de moment poate obtura o şansă cât de mică de a scoate aceste sate din promiscuitate? Mai contează că avem un plan de amenajare a teritoriului cu putere de lege, care (caz fericit acum) are şi o fundamentare ştiinţifică?
Etichete:
Colinele Tutovei,
eveniment,
strategii
Abonați-vă la:
Postări (Atom)