Palimpsest forestier...

Slănic-Moldova la început de mai

Un uşor reviriment turistic se pune în evidenţă în această primăvară la "Perla" Moldovei. Simplu fenomen conjunctural sau trend demn de luat în seamă?

Vatra Dornei şi Slănic-Moldova: trăind în trecut

    Cele două staţiuni montane au un element comun, de ordin arhitectural: cazinoul. Obiectivele au fost construite în aceeaşi perioadă  (ultimii ani ai secolului al XIX-lea), constituind repere structurante ale fizionomiei localităţilor balneare. De-a lungul timpului au fost gazde primitoare pentru numeroase personalităţi, de la regi până la scriitori celebri. Astăzi, deşi au fost incluse în lista patrimoniului naţional, clădirile au devenit simple umbre ale grandorii de altădată, lăsate în uitare...La Vatra Dornei, încercările de reabilitare s-au lovit de statutul juridic controversat, în care cuvântul Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor nu este pe acelaşi timbru vocal cu propunerile edililor. Există totuşi un proiect complex de refacere, care aşteaptă un moment prielnic (foto).

La Slănic-Moldova, cazinoul pare  mai încremenit ca Munţii Nemira. Despre vreun proiect de reabilitare, fie el şi pe un colţ de hârtie, nu am auzit pe nicăieri. De ani de zile ne aşteaptă aceleaşi mese obosite de biliard. Numai barmanul se mai schimbă de la un sezon la altul, preluând însă figura melancolic - plictisită a două decenii care au primit cu braţele deschise doar generaţii consecutive de muşchi pe pereţi.

Foto: Cazinoul din Slănic-Moldova

Slănic-Moldova şi Târgu Ocna pe malurile Volgăi

Cele două staţiuni băcăuane au ajuns subiect de reportaj la o televiziune din Samara (Rusia). O promovare reuşită, în dulcele grai rusesc, disponibilă AICI, via contrasens.com.

Iarna la Slănic-Moldova

Perspectivele staţiunii Slănic-Moldova

Recenta semnare a contractului privind proiectul „Schi Parc Slănic-Moldova”, după vreo 6-7 ani de la anunţarea lui, reprezintă cu siguranţă una din cele mai bune veşti pentru acest final de an. Conform estimării perioadei de implementare, ar trebui ca cel târziu la finalul anului 2013, judeţul Bacău să se îmbogăţească cu o pârtie de schi de 1500 m lungime, 38 m lăţime, o energie de relief de 230 m (coborârea începe la 714 m altitudine, punctul de sosire fiind la 484 m) şi o capacitate de primire de 693 de schiori pe zi. Acesteia i se va adăuga conform proiectului de 28,236 milioane lei (aproape 7 milioane de euro) şi o infrastructură specifică, formată din teleschi, instalaţie de iluminat nocturn, instalaţie de zăpadă artificială, maşină de bătut zăpada, serviciu Salvamont, şcoală de schi. Potrivit Strategiei de dezvoltare durabilă a oraşului Slănic Moldova în perioada 2010- 2020, finalizată în luna august a acestui an, investiţia atât de aşteptată se încadrează într-un set mai amplu de proiecte, care au ca finalitate transformarea staţiunii într-o „veritabilă perlă a turismului românesc” (citat din document). Alături de conturarea domeniului schiabil, care ar reduce sezonalitatea turistică tot mai pronunţată, edilii au în vedere amenajarea infrastructurii balneare din jurul celor 21 de izvoare minerale, promovarea sistematică a potenţialului turistic, amenajarea traseelor turistice montane din Munţii Nemira, înfiinţarea unui centru de formare în turismul balnear, amenajarea hidroenergetică a Slănicului şi practicarea sporturilor nautice pe anumite sectoare (rafting), construirea unei baze sportive, a unei telecabine cu clădire pentru observaţii panoramice şi a unui parc de distracţii integrat, care să cuprindă inclusiv un Aqualand. Un set de măsuri (fig. 1) care sunt atractive şi care ar scoate din conul prelungit de umbră în care a intrat nemeritat, spunem noi, după 1989, Perla Moldovei, lucru vizibil şi din prisma evoluţiei foarte fluctuante a numărului de turişti cazaţi în ultimul deceniu: 24827 (2002), 26076 (2003), 33097 (2004), 46183 (2005), 38789 (2006), 30072 (2007), 60000 (2008), 40000 (2009).

 Dincolo de aceste proiecte, din punctul meu de vedere rămâne extrem de actuală însă necesitatea stringentă a creşterii accesibilităţii, prin scoaterea staţiunii din „fundul de sac” al micului bazinet depresionar în care s-a dezvoltat situl aşezării (fig. 2). Din acest punct de vedere, construirea unei şosele de legătură spre Valea Oituzului (către Poiana Sărată, cu acces la E574 este vitală, oricât de mult ar costa această investiţie. După trecerea momentului euforic al semnăturilor pe contractul pârtiei de schi, ar trebui să avem în vedere realitatea: domeniul schiabil românesc, cu cei 116 km de pârtii diseminate prin 17 judeţe (130 pârtii omologate) abia se află la nivelul unei singure staţiuni montane din Austria, Franţa sau Elveţia. Dacă includem şi aspectele geomorfologice caracteristice Carpaţilor Româneşti, în mare parte restrictive pentru practicarea la scară mare a acestui sport, necesitând cheltuieli suplimentare de întreţinere, este evident că sustenabilitatea staţiunilor care se bazează doar pe această formă de turism este destul de precară...Iar Slănicul ar trebui să-şi ia măsuri de siguranţă.

În loc de post scriptum: prin numeroase documente oficiale (inclusiv în strategia actuală a staţiunii) precum şi pe suporturile cartografice de dată recentă, am observat suprimarea cratimei din oiconimul Slănic-Moldova. Scrierea corectă a denumirilor geografice româneşti are totuşi nişte reguli stricte, din dorinţa de a standardiza toponimia naţională, aşa cum de altfel se poate constata căutînd în Gramatica limbii române (Editura „Academiei”, 2005), Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM), publicat în 2005 la Editura „Univers Enciclopedic” sau în Dicţionarul geografic al României (Academia Română - Institutul de Geografie, 2008). Să nu uităm deci micuţa cratimă: Slănic-Moldova, stimabililor!

Sursa fig.1-2: "Strategia de dezvoltare a oraşului Slănic Moldova, 2010-2020"

Slănic-Moldova la 1850

     Unul dintre preţioasele documente istorice care face referiri pentru prima oară la staţiunea Slănic-Moldova este lucrarea lui Wilhelm de Kotzebue (de la a carui moarte s-au implinit simbata 5 noiembrie, 124 de ani), consul al Rusiei in Moldova si scriitor de limba germana (n.19 martie 1813, Revel, azi Tallin, Estonia-d.5 noiembrie 1887, Tallin), o carte de memorii intitulata “Aus der Moldau. Bilder und Skizzen” (Din Moldova. Descrieri si schite”). Scrisa in jurul anului 1850 si publicata la Leipzig in anul 1860, este tradusa pentru prima oara in limba romana de Anna Rosetti-Maiorescu si reeditata in 1920 de Editura “Viata Romaneasca”, cu o introducere de Gala Galaction, fiind structurata pe cinci mari capitole: “O vinatoare in Moldova”, “Manastirea Tomnatica (Varatic)”, “Baile de la Slanic”, “Iarmarocul Sf.Ilie din Falticeni” si “O istorie taraneasca”.

             Wilhelm de Kotzebue este cel care ne relateaza pentru prima oară, povestea descoperirii primului izvor de apă minerală de catre serdarul Mihalache Spiridon, la 20 iulie 1801, pe când acesta se afla la o vânătoare de cerbi: 

    “De-a împuscat vinatu sau nu, putin ne pasa, dar el cazu ostenit pe-o stinca unde la picioare curgea vijiind apa Slanicului. Deodata vede tisnind un izvor din stinca, apa lasa urma galbuie în calea sa cea scurta la riu. Vinatorul gusta dintr-însa cu luare-aminte, se întoarce peste citeva minute cu o butelca la locul descoperit pe care-l însemneaza cu ramuri de copaci; acum se afla în stare de a a-si spune descoperirea prietenilor sai din Ocna spre a fi analizata. Prietenii recunosc ca apa este minerala si ca în strainatate este întrebuintata spre tamaduirea boalelor. Serdarul nu-si cruta osteneala de a mai face o data drumul cel grozav de greu. Ia oameni cu dinsu care curata locul împrejurul izvorului si pe cind, pentru întiia data de la facerea lumii, se aude securea în aceasta salbaticie, mai descopera un al doilea izvor mineral alaturi cu cel dintii, dar deosebit de acesta la gust si la fata… Mihalache Spiridon, fara îndemnul nimanui mai descoperi în anii 1804 si 1807 izvoarele nr.3, 4, si 5 si izbuti prin taierea padurii si spargerea stincilor, sa faca un fel de drum pe care oamenii erau în stare sa mearga la izvoare cel putin calare”. 

          Diplomatul, scriitorul si traducatorul (din litearatura romana in limba germana) Wilhelm de Kotzebue, care a trait vreme de 15 ani in Principatul Moldovei, s-a si casatorit in 1842 cu una dintre fiicele cneazului Gheorghe Cantacuzino si ale Elenei Gorciakof, fiind ales in 1884, membru onorific al Academiei Romane pentru atasamentul sau fata de istoria si cultura romanilor.

Articol preluat din Ziarul de Bacău.

     Tot în  legătură cu Slănic-Moldova, trebuie menţionat un eveniment deosebit, care a avut loc ieri la Târgu Ocna: lansarea cărţii “Povestea unui colţ de rai – Slănic Moldova” (foto), avându-l ca autor pe publicistul Dan Romulus Buşnea. Volumul a văzut lumina tiparului la sfârşitul lunii august, sub îngrijirea Editurii „Ateneul Scriitorilor” din Bacău. Consistentă ca dimensiuni (peste 400 de pagini) dar mai ales prin conţinutul extrem de divers, lucrarea se constituie într-o primă monografie interactivă din istoria staţiunilor balneare româneşti. 

Imagine panoramică a staţiunii Slănic-Moldova la 1930 

(carte poştală ilustrată, colecţia Lucian Şerban)

 Slănic-Moldova în anul 1954 

(carte poştală ilustrată, colecţia Lucian Şerban)

S.O.S. Slănic-Moldova!

      Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului au semnat pe 14 iulie 2011 un protocol de colaborare privind promovarea şi dezvoltarea turismului medical. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Colegiul Medicilor din România sunt de asemenea părţi implicate în acest protocol prin care se pun bazele cooperării pe termen lung, între instituţii ale statului în scopul crearii unui produs turistic competitiv, în perspectiva asigurării transfrontaliere a serviciilor medicale începând din 2013.

    „România are cel mai variat spectru de factori naturali terapeutici din Europa, din potenţialul balnear ar Europei, 1/4, după unii autori chiar 1/3 se află pe teritoriul României. Acest potenţial trebuie verificat şi exploatat. Avem 2 mari provocări în domeniul turismului balnear. Pe de o parte, readucerea în atenţie a potenţialului natural în prevenţia şi tratamentul anumitor afecţiuni. În acest sens, Ministerul Sănătăţii are în subordine 13 unităţi sanitare cu specific recuperare, cu un total de 3359 de paturi. Trebuie să conştientizăm şi faptul că sănătatea este cea mai mare valoare a noastră: oamenii sănătoşi înseamnă dezvoltare. Pe de altă parte, intrarea în vigoare, din octombrie 2013, a Directivei europene privind drepturile pacienţilor la asistenţă transfrontalieră poate aduce un câştig extraordinar României. Acum unul din 10 pacienţi trataţi este din altă ţară. Avem doi ani de pregătire, aceasta fiind şansa noastră. Putem avea un avantaj: servicii de calitate şi la un preţ inferior” a declarat ministrul Sănătăţii, Attila Cseke, cu această ocazie.

       În contextul semnarii acestui protocol, s-a vorbit şi despre evaluarea resurselor terapeutice pentru 10 localităţi, studiul fiind efectuat de Ministerul Sănătăţii, prin Institutul Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie. Aceste localităţi “urmează a fi declarate, prin hotărâre de guvern, staţiuni balneoclimatice” (?!). Este vorba de Băile Olăneşti, Covasna, Băile Felix, Sovata, Techirghiol, Amara, Băile Herculane, Băile Govora, Călimaneşti-Caciulata  şi Ocna Sibiului.

      După mai bine de un deceniu, în sfârşit s-au găsit niscai minţi luminate care să aşeze la aceeaşi masă diverşi factori cu putere de decizie, care să readucă turismul balnear la valoarea potenţialului său. 

     O întrebare mă frământă totuşi: de ce nu a fost inclusă în respectiva listă şi staţiunea SLĂNIC-MOLDOVA, care posedă factori naturali de cură de o excepţională valoare, recunoscută de altfel în întreaga Europă de peste 130 de ani? Chiar nu mai interesează pe nimeni soarta vechii perle a Moldovei? Sau o fi vorba de o ignorare deliberată?

Harta izvoarelor minerale din Slănic-Moldova

Noi perspective

      Ce nu face omul dacă vrea neapărat să aibă o perspectivă mai amplă, atunci când linia de vedere e ecranată de nişte arbori nelalocul lor, care obturează compoziţia arhitecturală? Mai simplu chiar decăt nodul gordian. O comparaţie între noiembrie 2010 (foto sus) şi februarie 2011 (foto jos).

Artă topiară neaoşă

      Arta topiară este fascinanta artă a modelării arborilor şi arbuştilor în diverse forme imaginative, sculpturi vegetale care personalizează şi înfrumuseţează amenajările peisagere. Caius Mattius, prietenul împăratului Iulius Cezar, se pare că este cel care  a făcut un prim pas în arta horticolă, prin folosirea arborilor tunşi în diferite forme geometrice. Cunoscută, ulterior, sub denumirea de artă topiară (topiaria), această practică va domina mai târziu grădinile medievale, cunoscând o tradiţie aproape neîntreruptă până în zilele noastre.

Slănic Moldova topiary, november 2010

      Dacă ne vine greu să vizităm Castelul Villandry, de pe Valea Loirei, cu o splendidă grădină topiară, ne rămâne la dispoziţie parcul din Slănic Moldova, unde se poate admira, din câte ştiu, singura încercare de prin judeţ, sub forme geometrice  simple (conuri şi cuburi). Un pas mic şi timid, care ar putea fi  însă urmat şi prin alte spaţii publice...