Pe firul timpului: Hotelul "Decebal" din Bacău

      Din nou înapoi, pe firul timpului băcăuan, încercând să intrăm în atmosfera marilor transformări edilitar-urbanistice ale deceniilor 6-7 din secolul trecut. Astăzi ne vom apleca asupra Hotelului "Decebal", construcţie ridicată rapid şi care a devenit pentru următoarele decenii unul dintre cele mai cunoscute repere citadine, dacă ne luăm fie şi numai după numărul mare de cărţi poştale ilustrate emise şi circulate în întreaga ţară o lungă perioadă. De ajutor ne stă presa locală şi naţională, prin care am navigat cu multă curiozitate, precum pescarul în căutarea unor capturi cât de mici, dar cu valoare documentară....

Noul şi vechiul într-o luptă disproporţionată... 

(foto: colecţia Ioan Bîşcă/Deşteptarea; coloriaj digital: LŞ

Ziarul Informaţia Bucureştiului din 21 noiembrie 1969 anunţa pe prima pagină, la secţiunea “Veşti turistice”, cu câteva luni bune înainte, marele eveniment:

Informaţia este preluată rapid şi de alte ziare. 

Reţelele sociale nu apăruseră nici măcar în literatura SF... (foto: "Munca", noiembrie 1969)

La începutul anului viitor, la Bacău, se va da în folosinţă hotelul „Decebal“, o construcţie modernă care va oferi turiştilor condiţii optime de cazare. Clădirea are 12 niveluri, la ultimul fiind amplasate o terasă şi o cofetărie. Spaţiul de cazare va fi de peste 200 de locuri. La parter vor funcţiona un salon de coafură - frizerie şi chioşcuri cu articole de artizanat. De asemenea, hotelul va dispune de un bar de zi, parking etc.

     Primăvara anului 1970: hotelul este terminat, iar România liberă din 26 aprilie 1970 anunţa sintetic: În localitate a fost dat ieri în folosinţă complexul hotelier„Decebal“. Clădirea situată în centrul oraşului are 12 nivele şi este construită într-un stil arhitectonic original. În cadrul acestui complex funcţionează un hotel cu 214 locuri, un restaurant, bar, terasă, cofetărie, magazin de artizanat, diferite unităţi de autoservire.

Important detaliu, am aflat astfel data exactă a inaugurării: sâmbătă, 25 aprilie 1970. Reţinem data.

Foto: prof. Valeriu Bogdăneţ ("România liberă, 5 mai 1970)

O nouă realizare arhitectonică împodobeşte centrul oraşului Bacău: complexul turistic „Decebal“. O contracţie care îmbină stilul modern cu semnele arhitecturii tradiţionale îşi desfăşoară contururile într-o piaţă spaţioasă, îmbogăţind peisajul citadin. Realizat în întregime de arhitecţii şi inginerii proiectanţi de la D.S.A.P.C. Bacău, care au găsit soluţii pline de fantezie şi originalitate, noul hotel-restaurant reprezintă, prin linia sa armonioasă şi prin interioarele de bun gust şi eleganţă, un punct de permanentă atracţie. Apariţia acestui hotel al O.N.T.-ului a declanşat un plăcut spirit competitiv. Conducerea T.A.P.L. a terminat de curînd renovarea restaurantului „Bistriţa“. Apreciem în mod deosebit efortul de ase creia o ambianţă intimă la care se adaugă inspiratele forme geometrice ale pereţilor. După ce, în cadrul acestei rubrici, aim criticat lipsa de fantezie a unor decoratori de restaurante, ne face plăcere să evidenţiem această iniţiativă. Rămîne acum ca cele două frumoase puncte de frecvenţă umană să nu fie degradate în nici un fel, iar serviciul curent să nu abdice de la normele civilizate pe care le presupune cadrul arhitectonic. (în articolul “Urbanizare şi civilizaţie” din revista Ateneu, anul 1970, sub semnătura Ioanei Parava)

O pagină întreagă dedicată promovării noului obiectiv (sursa: "Ateneu", 1970)

La Bacău a fost inaugurat un nou complex hotelier, purtînd numele „Decebal". Clădirea, situată în centrul oraşului, este construită într-un stil arhitectonic original, dispunînd, în cadrul celor 12 nivele, de 214 locuri de cazare, un restaurant, bar, cofetărie, magaxin de a rtizanat, unităţi pentru servicii şi de o terase-restaurant. (Drum nou nr. 4/1970)

Sursa: "Scînteia", 7 iulie 1970

Peste cîteva zile se vor da în funcţie două noi şi moderne complexe hoteliere şi de alimentaţie publică din reţeaua O.N.T. Este vorba de hotelul „Decebal" din Bacău, amplasat în centrul oraşului, avînd o capacitate de 214 locuri în camere cu 1 şi 2 paturi, dotate cu confort optim şi mobilat modern. Hotelul dispune şi de un restaurant propriu avînd o capacitate de 190 locuri, precum şi de un bar de zi,loc de parcare etc. Un edificiu asemănător îşi va deschide porţile în curînd şi în oraşul Craiova. El se va numi „JIUL“ şi are o capacitate de cazare de 264 locuri în camere cu 1 şi 2 paturi, precum şi 8 apartamente. Hotelul are restaurant propriu cu o capacitate de 170 locuri, precum şi un frumos bar de zi. (în articolul Decebal şi Jiul,  ziarul Munca, 23 aprilie 1970). În acelaşi număr al publicaţiei apare şi o imagine cu Hotelul UGSR (astăzi „Venus”) din Slănic-Moldova, sub caracterizarea: îşi profilează silueta zveltă noua clădire care va dispune în final de 500 de locuri pe serie şi un confort ultramodern)

Sursa: "Satul Românesc", 1970

Sursa: "România liberă", oct 1970

O "flamură roşie" (fostul cinema) încă mai pâlpâia...

Sursa foto: colecţia I. Bîşcă

      La doar un an şi jumătate diferenţă, tot în centrul oraşului, în imediata apropiere, avea să se înalţe o altă siluetă. O siluetă de o altă factură: statuia poetului George Bacovia. Timpul nu mai avea răbdare, vorba lui Marin Preda...

Video inedit AICI

       Hotel Decebal, anii '80 (cpi) 

Atunci când moda își făcea apariția în Bacău...

Sursa: Scînteia, 19 martie 1974

Bacău - premiul I la investiţii!

   Din vremea când Bacăul era municipiul premiat  cu o mare coroniţă pentru noile realizări ale socialismului...

Sursa: România liberă, 15 ianuarie 1972

Palimpseste băcăuane: inaugurarea magazinului "Select" (1978)

       În 1959 vechiul centru al Bacăului avea să primească un prim implant comercial al sistematizării socialiste: magazinul „Universal” (ulterior „Bacăul”). La aproape două decenii diferenţă, în vara anului 1978, un nou complex comercial de tip "mall" 😀 era inaugurat: magazinul "Select". Iată cum era oglindit evenimentul în presa vremii, într-un mic articol descoperit recent în pagina 5 din cel mai important organ naţional de presă emanat de PCR:

În centrul oraşului Bacău, lîngă hotelul „Decebal“, la parterul şi primul nivel al unui impozant bloc de locuinţe s-a deschis un modern complex comercial şi de servire — „Select“. Aici au fost deschise, între altele, un magazin-expoziţie de mobilă şi magazine de confecţii şi tricotaje şi de articole tehnico-medicale, de desfacere a dulciurilor. Tot aici a fost organizat un grup de alimentaţie publică. Alte spaţii sínt destinate agenţiei de voiaj C.F.R., precum şi unei mari farmacii. In curînd vor fi inaugurate în noile spaţii comerciale construite pe Calea Mărăşeşti din noile cartiere Cornişa Bistriţei şi „Victor Babeş“ unităţi de desfacere şi prestatoare de servicii, dispunînd de o suprafaţă utilă de circa 6 000 mp. (Gheorghe Baltă).

În fotografie: noul bloc de locuinţe din municipiul Bacău în care este situat complexul comercial „Select“ (C. Bursuc).

Sursa: ziarul Scînteia, 29 august 1978

Hotel "Moldova", la 40 de ani diferenţă...

 

Foto stânga: colecţia ing. Mihai Ceucă

Teatrul de vară - începuturi

     Bacău, sfârşitul deceniului 5 şi începutul deceniului 6: un întreg şantier amenajat în nordul Parcului "Libertăţii" (astăzi "Cancicov") avea să reducă din suprafaţa spaţiului verde, ridicând rapid primele blocuri de pe Aleea Parcului şi clădirea teatrului de vară, obiectiv îndrăzneţ pentru acea perioadă. Începuse atacul sistematic al sistematizării oraşului, conform noilor directive impuse de la Centru. Descoperirea planului teatrului într-un număr din 1959 al revistei "Arhitectura" îmi oferă prilejul de a readuce în atenţie, uşor nostalgic, câteva imagini "de epocă" ale obiectivului atât de îndrăgit multor generaţii devenite astăzi mult prea serioase pentru a mai încerca să sară vreun gard...😁

Foto 1: Planul viitorului teatru de vară (sursa: "Arhitectura", 1959)

Foto 2 şi 3: un nou obiectiv într-un nou cartier (Parcul Libertăţii) - sursa: "Regiunea Bacău" (1964)

Foto 4: imagine aeriană a teatrului (carte poştală circulată în a doua jumătate a deceniului 6)

Foto 5: vechiul teatrul la apogeu (carte poştală circulată în deceniul 8)

Foto - document: Momentul sfinţirii pietrei de temelie a Catedralei "Înălţarea Domnului" din Bacău

       Acum ceva timp am căutat peste tot data exactă sfinţirii pietrei de temelie a Catedralei “Înălţarea Domnului” din Bacău. Toate sursele indicau doar anul (1991), fără a preciza data exactă. Cum se întâmplă de regulă, după ce renunţi la căutări, afli răspunsul atunci când nu te aştepţi. Astăzi am dezlegat “misterul”: 16 mai 1991. Într-o dimineaţă de joi în straie de sărbătoare (Ispasul), PS Episcop Ioachim Vasluianul, părintele protopop Constantin Tomozei şi un sobor de nouă preoţi au oficiat slujba de sfinţire a locului de pe terenul viran peste care avea să se ridice în următorii 27 de ani unul dintre cele mai mari lacaşuri de cult ortodox din această parte a Europei. Fotografia a fost făcută de Ştefan Radu şi a fost publicată în albumul aniversar “Deşteptarea  - 20 de ani”. Imaginea panoramică executată de la un etaj al Hotelului “Moldova” prezintă o mare valoare documentară chiar şi pentru contemporanii evenimentului, cunoscând faptul că după o anumită vârstă memoria începe să joace feste…Pentru foştii absolvenţi ai Liceului “Lucreţiu Pătrăşcanu”, o ancoră imagistică numai bună pentru a-şi reaminti ultima parte a traseului zinic către cursuri...

Sursa foto: Ştefan Radu în albumul "Deşteptarea 20 de ani"

Zona la începutul anilor 80 (sursa: Desteptarea), fotografiată din proaspătul Hotel Moldova

Mare miting în Bacău...

    Pentru că presa scrisă nu a apărut încă la început de an, răsfoim prin ziarele de altădată. Un pasaj îmi atrage atenţia 😁. Trebuie să vi-l ofer spre lectură:

“Delegaţia sovietică a ajuns la Bacău la orele 18,30. Automobilele îşi croiesc cu anevoie drum prin mulţimea care umple străzile oraşului. La marele miting care a avut loc în piaţa din centrul oraşului au luat parte peste zece mii de cetăţeni. Mitingul a fost deschis de tov. Vasile Acatrinei, preşedintele sfatului popular orăşenesc. Salutând cu căldură pe oaspeţi, el a arătat apoi că în anii puterii populare, datorită ajutorului frăţesc al Uniunii Sovietice, oraşul Bacău s-a putut dezvolta ca un important centru industrial al ţării noastre.” (Scânteia nr. 3611/2 iunie 1956)

Foto: centrul Bacăului la vizita lui Nicolae Ceuşescu în 1966

 (sursa: Fototeca online a comunismului românesc)

Inedit: Bacăul palimpsestelor urbane oglindit în planul de sistematizare a centrului oraşului (1960)

O esplanadă largă de 60 m între Palatul Administrativ şi Parcul Trandafirilor. O piaţă centrală şi un nou teatru cu o capacitate de 800 de locuri. Parcul Trandafirilor extins spre est, înglobând cu generozitate Biserica „Sfântul Nicolae”. O amplă  piaţă centrală  „pentru mitinguri”, la capătul nordic al axei rutiere Nicolae Bălcescu – Mărăşeşti. Sunt doar câteva din propunerile existente în primul plan coerent de sistematizare postbelică a centrului Bacăului. O adevărată comoară documentară descoperită la final de an 2022, reflectând profundele transformări urbanistice ale oraşului nostru pe drumul modernizării din perioada contemporană.

Articolul „Sistematizarea centrului oraşului Bacău” a fost publicat în numărul 4(65) din iulie-august 1960 al revistei „Arhitectura”, sub semnătura arhitectului Cl. Stănescu şi a echipei sale de colaboratori (inginerii I. Neagu, C. Burlă, I Nicolau, C. Grünzeit, G. Chirea şi I. Vulcan) de la Direcţia pentru Sistematizare, Arhitectură şi Proiectarea Construcţiilor Bacău (D.S.A.P.C. Bacău). Cele patru pagini ale articolului prezintă într-o manieră coerentă şi condensată principiile şi propunerile de sistematizare urbană, harta teritoriului propus pentru remodelare, planşe (perspective aeriene ale zonei, desfăşurarea frontului de vest al străzilor N. Bălcescu – Mărăşeşti, schiţele tronsoanelor liniare cu trei şi patru apartamente pe scară), precum şi un review aparţinând arhitectului T. Evolceanu.

               Teritoriul supus intervenţiei propriu-zise se întindea pe o suprafaţă de cca 80 ha, generând, în viziunea proiectanţilor, construirea a 5000 de apartamente în blocuri cu nivel P+3 şi P+4 şi cu dublă funcţionalitate (rezidenţială şi comercială), prin amenajarea magazinelor la parterul clădirilor de pe arterele majore. Completarea modestei zestre edilitar-urbanistice era făcută prin construirea mai multor obiective de importanţă citadină: un nou teatru de stat, trei cinematografe, casă de cultură, şcoală de 16 clase cu anexe (actuala Şcoală Gimnazială „Constantin Platon”), piaţă agroalimentară, spaţii verzi, zone de promenadă, deschiderea de străzi noi, amenajarea unor pieţe civice şi esplanade etc. Zona a fost împărţită în două sectoare de lucru: centru – sud (proiect avizat la data publicării articolului) şi centru – nord (variantă de studiu, aflată în lucru în 1959-1960).

Fig. 1. Planul de sistematizare a centrului oraşului (1960) - sursa: „Arhitectura” nr. 4/1960

        În opinia proiectanţilor, alegerea clădirilor care să fie menţinute în cadrul sistematizării „nu a constituit o problemă prea grea, dată fiind starea avansată de uzură şi insalubritate a majorităţii fondului clădit existent”. Au fost propuse pentru a fi păstrate clădirea Palatului Administrativ, Poşta Nr. 1, magazinul universal, hotelul „Bistriţa”, monumentele istorice şi „câteva case mai bune, parter şi etaj, pe strada Ada Marinescu¹ şi Războieni”.

În viziunea arhitectului, principiile care au stat la baza acestei viziuni urbanistice au fost: amplificarea axei principale Nicolae Bălcescu – Mărăşeşti cu o espanadă largă de 60 m (esplanada fiind proiectată cu spaţiu verde cu rol de promenadă în continuarea directă a Parcului Trandafirilor, redimensionat şi reamenajat), punerea în valoare a clădirii Sfatului popular regional (actualul Palat Administrativ) prin crearea unei pieţe dispuse simetric faţă de axa clădirii, crearea pieţei de mitinguri în zona de sud a centrului, legată organic de esplanada axei centrale. În compoziţia centrului s-a urmărit „crearea unui sistem central format din cele două pieţe (a Teatrului şi cea pentru mitinguri” legate prin axa centrală, pe de o parte, şi noua arteră Mihai Viteazul, pe cealaltă parte”.

Fig 2 şi 3: Perspective aeriene ale planului de sistematizare a centrului Bacăului (zona de sud– sus, zona de nord– jos); sursa: „Arhitectura” nr. 4/1960

Arhitectul T. Evolceanu, în partea a două a articolului publicat în „Arhitectura”, aduce câteva critici viziunii propuse, cu referire la crearea spaţiilor întinse din nordul teritoriului amenajabil, soluţiile de proiectare a spaţiilor verzi, rigiditatea tratării unor tronsoane,  compactarea exagerată  a unor sectoare care nu ar permite deschiderea unor puncte de perspectivă spre est, defecte de compoziţie semnalate la nodul de circulaţie de la sud, aşezarea neinspirată a unor blocuri din interiorul cvartalului din sud-estul Sfatului popular ş.a.

               Documentul planificator din anul 1960 avea să sufere numeroase modificări în perioada imediat următoare. Schiţa de sistematizare întocmită patru ani mai târziu şi vizita lui Nicolae Ceauşescu în Bacău (1966) au reprezentat cu siguranţă momente importante ale definitivării ideilor de remodelare şi finalizare conceptuală a transformărilor care se succedau deja cu repeziciune, pe măsura evoluţiei demografice a oraşului. Cu toate acestea, planul din 1960 rămâne un adevărat reper care a marcat direcţiile principale de amenajare pentru două decenii. Las cititorilor bucuria de a analiza planşele acestui proiect, adevărat studiu de caz al prefacerilor majore prin care a trecut, nu cu mult timp înainte, „inima” oraşului nostru. Trebuie subliniat că această viziune aparține timpurilor sale, necesitând un studiu de ansamblu la nivelul ideilor urbanistice care au marcat mijlocul secolului XX. Istoria cotrafactuală are acum rol de exerciţiu şi de necesare aduceri aminte. Rămân, în funcție de cheile de lectură ale cititorului, aprecieri, nostalgii, greșeli, reproșuri, amintiri, provocări... Dincolo de acestea, printre palimpseste urbane², ne purtăm paşii prin fizionomiile prezentului, punct de plecare pentru urbanismul viitorului, care poate oferi soluții viabile de a remodela din nou centrul, păstrând ceea ce a rămas bun, dar şi imaginând altfel de spaţii urbane...

               La final, în loc de concluzie, readuc în atenţie un pasaj al scriitorului Eugen Uricaru, „augmentat” cu o fotografie din colecţia fotoreporterului Ioan Bâşcă:

Geografia Centrului s-a modificat destul de abrupt. Multă vreme a rămas neschimbat, aidoma perioadei interbelice. Primul semn de schimbare l-a dat construcţia primului Magazin Universal, lângă teatru. A fost un eveniment revoluţionar în sensul perturbator al curgerii timpului. Chiar ideea de a ridica o construcţie într-un loc ce părea destinat pe vecie promenadei a însemnat un şoc pentru cei care vedeau în plimbarea pe Centru măsura prestigiului ori a trecerii timpului. (...) Creşterea subită a populaţiei, datorită industrializării galopante, a făcut ca numărul necunoscuţilor să-l întreacă cu mult pe cel al cunoscuţilor. Prin această soluţie statistică, magia Centrului s-a vaporizat. Nimeni şi nimic nu-i va mai restitui puterea hipnotică şi eficienţa socială. Atunci când Centrul a dispărut, Bacăul s-a transformat din târg în oraş. Târgoveţii dispăruseră cam cu un deceniu mai devreme, dar nimeni nu băgase de seamă din cauza vrajei Centrului. Cum şi ea s-a risipit, oraşul a fost ocupat de oameni noi. Lumea aştepta cu strângere de inimă apariţia omului nou.  (Eugen Uricaru – Centrul, în suplimentul lunar de cultură „Meridian 27”, nr.6/2006)

 

Foto: magazinul "Universal", primul semn al marilor prefaceri urbanistice 

din centrul Bacăului (sursa: colecţia I. Bîşcă)

       Note:  ¹ astăzi îngobată în strada Războieni.

             ²  pentru băcăuanii mai tineri, câteva ancore temporale ale sistematizării centrului Bacăului pot fi de ajutor în cronologia prefacerilor urbanistice: 1959 - primul centru comercial (Magazinul „Universal”, ulterior „Bacăul” - foto)  1965 - Casa de Cultură a Sindicatelor şi Hotelul „Bistriţa”, 1970 -  Hotelul „Decebal”,  1971 - dezvelirea statuii poetului George Bacovia, 1975 - complexul comercial „Luceafărul”,  1980 - Hotelul „Moldova”.

Ironii urbane

 

Să ne sufocăm intra muros!

     Am găsit și eu în poștă un ziar. Am remarcat nu neapărat macheta unui stadion futurist (mai am prin calculator vreo 3-4 planșe de acest gen, care au fost promovate meteoric de-a lungul timpului). Mi-a sărit în ochi "salba" de blocuri care a fost inserată în spatele arenei, în zona (fostelor) terenuri sportive. Zona care, in vremea copilăriei și adolescenței mele aducea sute de pici la joacă și la activități sportive. O zonă care venea în continuarea Parcului Libertății ("Cancicov"-ul de astăzi), reprezentând prin dimensiuni si complementaritatea funcțiilor, un element remarcabil pentru municipiu, element urbanistic rarisim la nivelul intraurban in reteaua urbană națională. Momentul '90 avea să aducă rapid destructurarea: degradarea spațiului verde, schimbarea utilizării terenului (mare universitate particulară, sedii de firme etc), ruinarea bazei sportive (in anii' 80 considerată cea mai mare si mai complexă din provincie). Acum, prin jocul imobiliar al ruletei public-privat al anilor de "tranziție la economia de piață", zona menționată are toate șansele să se metamorfozeze definitiv în beton, sticlă și asfalt, cu toate "beneficiile" asociate. Într-un oraș în care textura se densifică precum un țesut canceros, un oraș care nu cunoaște dezvoltare  prin "urban sprawl", intr-un oraș în care zona metropolitană este de 20 de ani o Fata Morgana rozalie, noi ne vom sufoca intra muros. Dar ce contează, de la un etaj superior unii vor rânji condescendent, plescăind mulțumiți la notificările primite pe telefon de la contul bancar. Restul e sporovăială cu esență de sustenabilitate long-lasting.

Bacăul văzut de sateliţii NASA - imagine de arhivă!

     Uitasem de ea. Cred că a fost pusă pe site-ul NASA prin 2002, deci cu câţiva ani buni înainte de Google Earth şi Google Maps. Când am descoperit-o, am rămas uluit de frumuseţea perspectivei asupra Bacăului, la o rezoluţie excelentă pentru acea perioadă (3032x2064). Între timp, lucrurile au evoluat, putem să ne vedem şi maşina din faţa blocului cu aplicaţii de profil. Curios însă, claritatea acestei prime imagini (făcute publică, desigur...) bate imaginile prezente, respectând scara de proporţie. Am încercat să o caut din nou, se pare că a fost eliminată din arhiva imaginilor satelitare postate online. Noi rămânem însă cu un superb "instantaneu" de acum două decenii al fizionomiei urbane de pe malurile Bistriţei...

Pilula de urbanism (17): regândirea spaţiului public

 Nimic nu este imposibil dacă vrei cu adevărat să trăiești într-un oraș mai primitor, mai atractiv, mai sănătos... Pesimiștilor le dau ca exemplu autostrada Cheonggyecheon din Seul (foto), care a fost demolată in 2002-2005, lăsând loc vechiul curs de apă, până atunci îngropat sub plăci de beton. Un adevărat reper pentru noul urbanism al secolului XXI. Proiect foarte controversat la inceput, Cheonggyecheon Stream a devenit un simbol international al reînnoirii urbane verzi. La o scară cu mult mai mică, și aici, în Bacău, putem să regândim spațiul public, plecând de la fiecare metru pătrat eliberat de amenajări hidoase (inclusiv de garaje 😁)...Orașul pentru oameni nu este o utopie!

Pilula de urbanism (16): Tăiatul în carne vie

"Când reproiectezi un oraș pentru epoca modernă,  trebuie să-ți croiești drum cu satârul, să tai în carne vie."

Robert Moses, "urbanistul-șef" nedeclarat al New Yorkului, anii '30 ai secolului XX.

Foto: Planul Municipiului Bacău, copie după Planul vechi / completat de desenator Anghel Cortez. – Scara: 1: 10.000. Tipografia Primăriei Bacău, 1934.

Bacăul deceniului 6: biblioteca, biserica armenească, "Punguţa cu doi bani", toate la un loc

Palimpseste urbane: din anii când stația de autobuz era chiar în față la "Punguța cu 2 bani", iar Biserica Armenească se profila mândră în fundal (datare: 1963-1965).

Sursa: colecţia Marius Tabarcea

Coloriaj digital: Lucian Şerban

Exerciţiu de imaginaţie pe strada Ioniță Sandu Sturza...

 Dacă veți trece pe strada Ioniță Sandu Sturza, faceți pentru câteva clipe un exercițiu de imaginație pentru memoria locală... Trei-patru generații îi rămân credincioase, dar dacă adevărul lor nu e păstrat la timp, se va pierde și ar fi mare păcat...

Foto stânga, în fundal: Biserica Armenească, 1941, colecția Octav Olaru, coloriaj digital ing. Mihai Ceucă. Foto dreapta: situația actuală.

      Ing. Mihai Ceucă, Addenda la albumul documentar O bijuterie pierdută: “Cu regretul de a fi descoperită după tipărirea cărții, semnalez o poză de epocă din fototeca Octav Olaru, păstrător al patrimoniului cultural băcăun. Poza ne destăinuie amplasarea Bisericii Armenești în vecinătatea casei cu nr.26 de pe fosta Stradă Armenească (devenită 6 Martie și, apoi I.S.Sturza). Rămasă, din fericire, încă în picioare, reparată și funcțională, casa Nr.26 este un martor incontestabil al existențai bisericii. Păcat că imobilul a fost „reparat” și nu „restaurat”, dar apelând la clasica vorbă românească ”bun și așa...” să ne bucurăm, fie și pe jumătate, că se mai păstrează încă o urmă a istoriei locale.”

Spectacolul matinal al luminii

 

O bijuterie pierdută: Biserica Amenească din Bacău

     Acum aproape 20 de ani, două lucruri m-au făcut să descopăr uimitoarele palimpsestele ale Bacăului: monografia lui Costache Radu (1906) și imaginea încețoșată a Bisericii Armenești. Ambele mi s-au părut fascinante, aterizând dintr-un univers care ștersese deja cu prea multă nechibzuință fizionomiile urbane ale orașului de altădată. Colecția de cărți poștale ilustrate a domnului inginer Mihai Ceucă a deschis apoi pentru noi toți șansa de a călători în timp și de a cerceta peisajele aluvionare ale istoriei urbei. Biserica a rămas în continuare pentru mine la fel de misterioasă, un arhetip al spiritului locurilor pierdute în vâltoarea sistematizării comuniste și al oftatului generațiilor pierdute. Acum, un nou gest de recuperare a memoriei orașului, rod al pasiunii neobosite marca Mihai Ceucă, transformă timpul și spațiul, aducându-le pe coordonate palpabile. Rădăcinile citadine ne sunt mai vizibile, luptând în continuare în pământul indiferenței și neimplicării ce caracterizează lumea în care trăim. Uitarea a mai primit o lovitură, iar locul a mai câștigat o bătălie cu timpul...

             Mă uit la coperta primei reditări (2006) a "Bacăului de la 1850-1900". Acel joc de puzzle generat digital - combinație de speranță și revoltă - devine acum, în sfârșit, grație neobositului explorator Ceuca Mihai , o imagine vie și clară a unui trecut obscur și luminos totodată, prin contradictoriul său...Mulțumesc, mulțumim, domnule inginer !

Sic transit...

 Tristeţe pe strada Oituz...

Inedit: Soarele a ieşit la suprafaţă!

Sloganul comuniştilor la alegerile din anul 1946. Iată ce a putut ieşi la suprafaţă de sub tencuiala fostului club CFR, cu prilejul unor lucrări de reabilitare care se desfăşoară în această perioadă. Palimpseste ale istoriei recente din Bacău care merită cercetate şi păstrate...

Detalii aici.