...şi artezienele funcţionau în Bacău...

 

Sursa: "Munca", martie 1958,  colorare digitală.

Obsedantul deceniu: sărbătorirea zilei de 7 noiembrie la Bacău...

 O mostră din obsedantul deceniu...

Din Parcul Libertăţii coloane nesfârşite de oameni ai muncii — petrolişti, mineri, constructori — se îndreaptă spre tribună, scandând cu multă însufleţire lozinci: „Trăiască în veci marele Stalin, stegarul păcii şi libertăţii popoarelor!“, „Slavă lui Stalin!“.

Demonstranţii poartă panouri şi grafice prin care raportează cu mândrie partidului succesele obţinute în întrecerea socialistă. Printre ei se află colectivele întreprinderilor „Steaua Roşie“, „Partizanul“, „Proletarul“, etc. Colectivele puternicului combinat forestier „21 Decembrie“ — Vaduri, şantierul 801 construcţii Bicaz, fabricile de cherestea „Horia, Cloşca şi Crişan“, „7 Noembrie“, etc., ca şi Direcţia Regională Silvică-Bacău, deţinătoarea drapelului roşu de producţie pe ţară, produc în contul anului 1953.

Defilează brigadierii petrolişti Gheorghe Nichifor, Stoian Nicolae, Ion Stănescu, Ion Marian, etc., care, aplicând metoda sovietică a forajului rapid, realizează zilnic aproape două norme. Zilele acestea colectivul oficiilor de producţie 1 şi 3 a trimis patriei primele tone de petrol în contul anului 1953.

În aplauzele mulţimii trec brigăzile cunoscuţilor mineri fruntaşi Despa Vasile, Bâlbâc Ştefan, Harjaba Constantin, Tuluc Teodor, Acasandrei Vasile, Bran Alexandru, Mocanu Vasile, etc., care, aplicând metoda graficului ciclic, realizează zilnic aproape o normă şi jumătate. Stahanovistul miner Huluţaş Constantin extrage cărbune în contul anului 1953. Panourile şi pancartele purtate de manifestanţi vorbesc despre realizările regimului de democraţie populară.

Aproape 500 de petrolişti din regiunea Bacău au primit până acum apartamente spaţioase, cu tot confortul. Alte zeci de blocuri muncitoreşti, şcoli, cluburi, etc. sunt pe terminate. Pe Valea Tazlăului au fost puse la dispoziţia petroliştilor două dispensare, dotate cu tot confortul şi personalul necesar. In centrul carbonifer Comăneşti a fost inaugurat zilele acestea un spital modern cu o capacitate de 150 de paturi, având 26 de medici, etc. Toate acestea vorbesc cu putere despre grija partidului şi guvernului pentru ridicarea necontenită a nivelului material şi cultural al oamenilor muncii.

Sursa: "Scînteia" 11 nov 1952

Foto: Demonstraţie "spontană" a oamenilor muncii în Piaţa Malinovschi (!) din Bacău. Sursa: Abramiuc Ioan, Teofănescu Viorica (1960) - "Geografia Regiunii Bacău", manual pentru clasa a III-a, Sfatul Popular Regional Bacău - Secţia Învăţămînt şi Cultură.

Vezi şi: Bacăul cartierelor muncitoreşti

Pe firul timpului: Aleea Parcului

   Începuturile unui cartier care avea să devină pentru câteva decenii una dintre cele mai frumoase, căutate şi  admirate zone rezidenţiale din Bacău...

     În cartierul Parcul Libertăţii din Bacău, pe lîngă cele opt blocuri muncitoreşti construite şi date în folosinţă anul trecut, s-au ridicat anul acesta alte trei blocuri. De asemenea, la 6 mai a.c. s-au pus primele cărămizi la noul bloc — care va avea 38 de apartamente — ce se construieşte pe strada Karl Marx. Alte două blocuri muncitoreşti — cu 84 de apartamente în total — se construiesc pe strada Gheorghe Botezatu. Locuinţe noi se ridică şi pe străzile Cuza Vodă, Alexandru cel Bun, I. C. Frimu etc. ŞTEFAN I. PUŞCAŞ muncitor, în "Scînteia", 26 iunie 1959

Notă: str. Karl Marx este actuala str. Nicolae Titulescu, str. I.C. Frimu este actuala V. Alecsandri.

Sursa: "Munca", iulie 1959

Noua modernitate (Sursa: revista "Arhitectura", 1959)

Primii chiriaşi... (Sursa: "Regiunea Bacău", 1964)

Aleea Parcului după mai bine de 60 de ani...

Pe firul timpului: cartierul gării

      Oraşul cel nou avea nevoie de o nouă înfăţişare, modernă, în zona unei porţi de intrare atît de importante: gara C.F.R. Clădirea staţiei C.F.R. avea să mai aştepte însă până în toamna anului 1982…Detalii aici.

Turnurile din faţa gării, gata scoase din cutie pentru oamenii muncii...(1964)

"Băcăuanii îi sunt oricând credincioşi naturii"

    Un interviu luat de Paula Ionescu primarului Bacăului, Ioan Ichim. Articolul a fost publicat în “România pitorească” în anul 1975.   

                    

Băcăuanii îi sunt oricînd credincioşi naturii» ne-a declarat IOAN ICHIM, primarul municipiului

Bacăul este cunoscut multora ca oraş natal al lui Bacovia. Se ştie că în anii adolescenţei poetul colinda mulţi kilometri pe jos, prin zăvoaiele Bistriţei, iarna patina ore întregi pe rîul îngheţat...

— Un îndrăgostit de natură, aşa cum a fost Bacovia, a putut să găsească totdeauna, în jurul oraşului nostru, locuri care să încînte ochiul şi sufletul. Să ai apa Bistriţei în apropiere, păduri şi pajişti înverzite — asta înseamnă tot atîtea rezervaţii pentru linişte, odihnă, recreere. Am depăşit însă demult timpul modestului orăşel de provincie. Ascensiunea contemporană a municipiului, concretizată pe multiple planuri, cuprinde în mod firesc şi schimbările aduse peisajului de agrement. Frumuseţea naturii a fost ajutată şi completată pe măsura nevoilor omului modern. Desigur, toate aceste locuri care compun acum oazele timpului liber al locuitorilor noştri sunt destinate în egală măsură tuturor turiştilor care vin să ne viziteze. Este important de amintit că pentm a ajunge la ele nu trebuie parcurse distanţe mari şi obositoare.

— Am aflat şi din ziarul local «Steagul roşu» că marea bucurie a băcăuanilor a fost în acest an crearea «Insulei de agrement».

— Este o bucurie şi pentru că locuitorii municipiului au participat direct, alături de edili, prin muncă patriotică, la realizarea ei ca şi a altor locuri destinate odihnei. Pe fosta albie a Bistriţei, acolo unde există acum un lac de redresare, noi am amenajat un spaţiu de zece hectare de verdeaţă: iarbă, garduri vii, 2.000 de arbori şi trandafiri, ala umbroase, 300 de bănci, un kilometru şi jumătate de promenadă, o frumoasă panoramă spre o oglindă de apă de 36 de ha, două şalupe şi bărci pentru plimbări de agrement, mai avem acolo o plajă cu vestiare, terenuri de sport, restaurant, un parking asfaltat. Aceasta este în linii mari, «Insula de agrement» la care se poate ajunge în numai 20 de minute, ea aflîndu-se la numai trei kilometri de oraș.

— Am auzit vorbindu-se și despre Parcul Gherăești. Este departe?

— Mergînd spre extremitatea de nord-vest a municipiului, la cinci kilometri. Acolo există arbori, iarbă, în mijlocul lor căsuţe într-un camping care oferă peste 100 de locuri de cazare, o platformă pentm corturi, o patiserie-restaurant, un bazin de înot şi o terasă unde se prezintă deseori spectacole artistice. Un loc nu numai pitoresc, dar şi deosebit de interesant, este parcul dendrologic de la Hemeiuș (la nouă kilometri de oraş, pe şoseaua spre Piatra Neamţ) unde pot fi văzute specii de arbori şi plante din toate zonele ţării. în apropiere amatorii de sport găsesc terenuri de tenis, handbal şi baschet. Frumoasa pădure de pe dealul Măgura — care face parte din fondul funciar subcarpatin — se află la 16 kilometri de Bacău. Este un alt loc de odihnă unde turiştii găsesc, la hanul cu acelaşi nume al cooperaţiei de consum, bunătăţi ale bucătăria moldoveneşti. Pentm cei mai mici cetăţeni ai noştri agrementul este şi trebuie să însemne multă mişcare, sport. De aceea, aş mai aminti şi baza nautică de pe lacul de acumulare Bacău II (la cinci kilometri de oraş) unde au loc şi concursuri naţionale de juniori şi unde se poate practica şi învăţa înotul. Există acolo şi o platformă pentm instalarea corturilor.

— Dar pentru ce mai vîrstnici, care au rămas şi ei credincioşi naturii cu sufletul?

— Bacăul are Parcul Libertăţii în care ne-am îngrijit să aducem anul acesta încă 2100 de arbori şi trandafiri, 100 de mii de flori şi să începem extinderea lui cu încă 1800 mp. Aici, un inimos artist cum este profesorul Huţanu a realizat, împreună cu elevii săi de la Şcoala de artă populară, lucrări de sculptură în lemn care se potrivesc de minune cadrului. În Parcul Trandafirilor vrem să readucem atmosfera chioşcului cu fanfară de pe vreme bunicilor noştri. Deoarece avem în vedere, ca în întreaga ţară, ocrotirea fondului forestier, tot ceea ce vom face pentm băcăuani în continuare se referă la modernizarea zonelor de agrement care trebuie să fie marile noastre surse de refacere fizică şi spirituală.

La Insulă, în 1975

Foto: Ioan Bâşcă, Deşteptarea - click aici

 

Ce propuneri adresau băcăuanii primăriei în anii ’70...

 Câtă transparenţă...😁😁

Sursa: România liberă, 2 aprilie 1974

1974: Un nou edificiu la Bacău - CASA MODEI

În centrul oraşului Bacău, în imediata vecinătate a hotelului turistic „Decebal“, a fost construită şi dată în folosinţă, zilele acestea, o nouă clădire modernă: casa de modă. Noua unitate a coooeratiei meşteşugăreşti se adaugă celor construite în ultimii ani în municipiul şi judeţul Bacău. La parterul casei de mode băcăuane sînt amplasate spaţii de primire a comenzilor pentru încălţăminte, marochinărie, bijuterie şi pentru desfacerea unor obiecte de artă populară. Primul etaj este rezervat cabinelor de probă şi atelierelor de confecţii bărbăteşti şi pentru femei, lenjerie, tricotaje, precum şi unui cabinet de cosmetică modern utilat. De menţionat că toate aceste ateliere au un program de funcţionare permanent. Ultimul etaj este destinat atelierelor de producţie şi depozitelor. Pe lîngă rolul ei productiv, casa de modă contribuie din plin la înfrumuseţarea urbanistică a Bacăului. (Corespondentul „Scînteii“, Gh. Baltă) - ediţia din 19 martie 1974

Pe când Moda nu ajunsese la intersecţia Războieni - Ioniţă Sandu Sturza

 (sursa: colecţia Ioan Bîşcă, colorare digitală LŞ)

Casa a rămas, moda s-a pierdut de mult...

Un nou spațiu educațional în centrul Bacăului

     Am intrat în timp în anul 1961 pentru ca, am stiut aceasta întotdeauna si nu am uitat, era nevoie de noi. Întemeierea nu a fost usoara. Am primit un nume: Scoala Medie Nr. 4 Bacau, un statut: „Unitate în dezvoltare” si un plan de scolarizare pentru clasele V-XI. Existam ca forma, dar ne lipseau lucruri fundamentale: nu aveam un sediu propriu (în primul an am functionat în cladirea Scolii Generale Nr. 5, de pe strada 6 Martie), un colectiv didactic închegat, definit, o identitate clara. Anul 1961 a fost punctul zero al existentei noastre; virtual, aveam totul, fiindca toate drumurile ni se deschideau, concret, nu aveam nimic si trebuia sa ne gasim calea, sa ne definim.

Ne-am gasit întâi locul fizic. În anul scolar 1962-1963, în centrul orasului, pe Strada 15 August, astazi Strada Lucretiu Patrascanu, a început constructia lacasului nostru, o cladire cu 24 de sali de clasa, 4 laboratoare, cabinet medical, cancelarie, dupa un proiect arhitectural modest, comun tuturor scolilor din acea vreme, o replica în piatra a tendintelor de uniformizare si înregimentare specifice ideologiei timpului. Din proiectia opaca lipseau biblioteca, sala si terenul de sport, sala de festivitati, construite mai târziu, cu exceptia ultimei, aproape imposibil de adaugat într-un spatiu atribuit cu zgârcenie.

Sursa: "Scînteia tineretului", 5 septembrie 1963

În anul scolar 1963-1964, am functionat pentru prima data în casa noastra, cu clase de liceu (IX-XII), formând o comunitate scolara cu 853 de elevi si 43 de profesori, iar în urmatorul an, 1964-1965 îsi finaliza studiile prima promotie de liceeni. Am trecut, în 1990, dintr-o lume în alta, o trecere lina fiindca valorile noastre, proprii scolii dintotdeauna, nu s-au dovedit caduce. Prestigiul scolii în comunitate a sporit dupa 1990, fapt confirmat de optiunea celor mai buni elevi de gimnaziu pentru colegiul nostru, de rezultatele la examenele de bacalaureat, la concursurile si olimpiadele scolare. În ultimii ani, aceste rezultate ne-au situat printre cele mai bune colegii din tara, fapt confirmat de locul 8 obtinut în competitia „10 pentru România”, în care s-au confruntat unitati scolare de prestigiu. - din Istoricul Colegiului Naţional "Gheorghe Vrănceanu" Bacău

Liceul văzut de la înălțimea noului Hotel "Moldova" (sursa: "Desteptarea", recolorizare digitală ulterioară) 

Trecător...printre statuile Bacăului

Un oraș este şi suma palimpsestelor sale, regenerate și îngrijite cu un adaos de pământ fertil. Bacăul, așezare seculară, a avut parte, de-a lungul evoluției sale, de numeroase "lebede negre": invazii, inundații, incendii...Mai crâncene decât acestea, indiferența și mai ales incapacitatea de a ieși din jocul unor interese mărunte au dinamitat constant șansa acestui oraș de a-și valorifica constant certele elemente de favorabilitate oferite de specificul cadrului natural, dar și realizările unor oameni care au vrut să lase ceva durabil pentru urbe. Un nou exemplu ne este oferit prin documentarea domnului inginer Mihai Ceucă asupra statuilor care au înfrumusețat orașul de altădată și o concluzie amar-dureroasă, dar atât de adevărată...

ROATA ISTORIEI SE ÎNVÂRTEȘTE.

Cercetez (ca amator) de mulți ani istoria existenței statuilor amplasate în diverse locuri ale urbei noastre. Fără a face teoria simbolistică a statuilor, sunt partizanul ideii cu rădăcini antice că o statuie materializează recunoștința datorată de cetățeni unei personalități care a făcut fapte bune pentru comunitate. Indiferent de conjuctura politică a respectivei perioade, personalitatea s-a remarcat ATUNCI cu fapte bune, care au contribuit la evoluția istorică a comunității. Nu știu să existe statui ridicate pentru a proslăvi hoți, criminali, trădători. Nu înțeleg logica demolării, nici a neglijării monumentelor ridicate de strămoși, pe motive de incompatibilitate cu principiile actuale ale politicii sau ale moralei sociale. Dacă ne respectăm strămoșii, de ce să nu le respectăm și simbolurile precum și principiile?

Am scris destul de mult, pe această pagină de Facebook, sau în reviste și cărți, despre monumentele care constituie, oficial sau nu, obiecte ale patrimoniului nostru local. Am reacționat la indiferența celor care au ca sarcină de serviciu apărarea, reabilitarea și restaurarea patrimoniului cultural și la nepăsarea concitadinilor față de neglijența perpetuată. Nu am reușit, încă, să documentez istoria tuturor statuilor băcăuane, deoarece sunt puține acte oficiale care să marcheze diversele etape ale existenței statuilor. Citind prin arhivele publicațiilor românești, am avut surpriza să constat reacții ale societății civile față de faptele reprobabile care au atentat la integritatea statuilor. Ultimile descoperiri sunt elocvente pentru a demonstra că, din nefericire, statuile au fost și încă mai sunt obiecte de luptă politică, ținte distructibile ale conflictelor penibile. Demolările cu caracter de răzbunare politică, reamplasările neargumentate urbanistic, abuzive, urmate de depozitările neglijente, au făcut ca patrimoniul cultural local să-și piardă, irecuperabil, valoarea.

Dezavuez, firesc, exprimările extremiste din articolele reproduse, dar să reținem esența conținutului și să încercăm să facem presiunea civică necesară ca astfel de „istorii” să nu se mai repete!

P.S. Vă amintiți să fi văzut statuia lui Ștefan cel Mare și cea a lui Mihai Viteazu???

Statuia lui Radu Porumbaru în Piața Porumbaru, fostă Mică, 

Florescu, Aroneanu, Revoluției, acum Alexandru cel Bun.

Sursa: Mihai Ceucă - Facebook/ pagina Clădirile ce-au fost...

Vezi şi: Locuri de condensare în Bacău: "România biruitoare"

 Viaţa şi moartea statuilor din peisajul urban băcăuan

Bacăul artei monumentale: Cum ar fi fost dacă....

Post scriptum: Pentru că astăzi este 15 ianuarie, să încheiem cu Mihai Eminescu:

...Ca să-ţi dai seama de nivelul culturii generale a unei naţii, trebuie să vezi ce idoli are.

Avem nevoie, mai întâi de toate, de-a urî neadevărul, ignoranţa lustruită, cupiditatea demagogilor, suficienţa nulităţilor. (Mihai Eminescu în ziarul "Timpul", 28 septembrie 1880)

Foto: bustul poetului Mihai Eminescu, dezvelit în anul 1965

 în Parcul Libertăţii din Bacău

Epopeea unui stadion: stadionul din Bacău

 Atunci a început povestea: 9 mai 1959...

Sursa: România liberă, 9 mai 1959

Primii ani, primele competiţii majore:

Bacău, Stadionul "23 August" (carte poştală circulată în anul 1964)

1979

Vezi şi Bacăul la 1967: lupta dintre vechi şi nou

Vulcanul celor 15000-20000 de microbişti... 

Sursa: stadiony.net

Finalul?

Sursa: Youtube

Salutări din Bacău!

„O, vino odată,

măreţ viitor”,

clama poetul amurgurilor violete. Şi pentru urbea sa natală măreţul viitor a venit!

Fotografiile din aceste pagini sînt în măsură să depună mărturie convingătoare despre Bacăul de azi, dezvăluind un oraş modern, frumos şi curat, cu o personalitate inconfundabilă, nepereche. Urbea compătimită de cel mai mare poet al locului, de George Bacovia, „Prin tîrgu-nvăluit de sărăcie / Am intîlnit un popă, un soldat... /De-acum pe cărţi voi adormi uitat, / Pierdut într-o provincie pustie“, s–a retras într-o amintire parcă demult întîmplată. Pe locul ei, aglomerare dezordonată de case pitice şi străzi prăfoase, s-a ridicat şi se ridică, deprinzîndu-se să privească lumea de la înălţimea etajelor şi a orgoliilor împlinite, Bacăul acestor ani, a cărui adevărată rectitorire s-a produs după 1965. În acest răstimp al viselor transformate în fapte care este Epoca Nicolae Ceauşescu, cea mai fertilă din istoria României, Bacăul s-a aliniat înaltelor ritmuri de dezvoltare ale ţării şi, uneori, chiar le-a depăşit, oraşul de la confluenţa Bistriţei cu Siretul realizînd azi, în numai 50 de zile, întreaga producţie  marfă a anului de răscruce 1965. Ni se pare obligatorie, tocmai pentru a arăta de la cît de puţin s-a pornit, fixarea unor repere chiar mai vechi, notînd că, de pildă, în 1939, Enciclopedia României menţiona că industria Bacăului se limita la „o moară cu turbină, două cu apă, o fabrică de cherestea, o fabrică de lumânări de seu, patru tăbăcării, două fabrici de oale de pământ şi două de postavuri“. Drumul de atunci şi pînă azi, cînd industria de aici a ajuns să exporte (avioane, hârtie, maşini de alezat şi frezat, case prefabricate, confecţii, încălţăminte etc.) mai mult decît ea însăşi realiza, cu totul, în 1965, ar fi trebuit să dureze, să zicem, o sută de ani. Ca într-un miracol însă, ca urmare a politicii partidului şi statului de dezvoltare armonioasă a tuturor zonelor ţării, a temeiniciei şi implicării băcăuanilor înşişi, acest drum s-a scurtat mai mult decît şi-ar fi putut închipui, la inaugurarea Iui, chiar şi cei mai împătimiţi optimişti.

Bacăul de azi se înfăţişează aşa cum  vedeţi în imaginile alăturate. Ca un oraş mirosind a var şi a tencuială, s-au dat în folosinţă după 1965 peste 45000 de apartamente, cam 80 la sută din locuitori mutîndu-se în case noi, ca un oraş cu o arhitectură zveltă şi armonioasă, la poalele căreia se revarsă, la acest ceas de primăvară, un ocean de flori, cu precădere de lalele. Pe harta lui au prins contur cîteva cartiere noi, Mioriţa, Bistriţa Lac, Cornişa, Parcului etc. Intrarea dinspre Bucureşti, asig urată de Bulevardul Republicii şi, în continuarea lui, de Calea Mărăşeşti, se deschide larg ă şi primitoare, avertizîndu-te parcă, prin geometria ei graţioasă, cu linii jucate şi, nu o dată, derutante pentru ochi, despre celelalte plăcute surprize pe care, şi mai înăuntrul lui, oraşul ţi le va oferi, la fiecare pas. Un hotel impunător, pe numele lui „Moldova“. O casă de cultură, cu o activitate trepidantă. O gară, de asemenea nouă. Tocmai dat în folosinţă, un bazin de înot cu dimensiuni olimpice. Alături, o sală d e atletism acoperită, unica din ţară cu pistă circulară. Întregrîndu-se perfect în acest cadru modern, cîteva pasaje de nivel se arcuiesc elegant peste bulevardele din centru, conferindu-le un plus de eficienţă rutieră şi, totodată, de spectaculozitate. Şi totuşi, printre atîtea şi atâtea nuanţe, culoarea preferată a oraşului rămîne verdele. Parcurile, nu doar cele întinse, „Libertăţii“ sau „Gherăeşti“, ci şi cele restrânse, din jurul blocurilor, alcătuiesc „plămînul" Bacăului, de care locuitorii au mare grijă, neaşteptînd totul de la primărie. O iniţiativă a acesteia, de a da în primire spaţiile verzi unităţilor economice şi şcolilor, a stimulat spiritul civic, fiecare străduindu-se ca parcul său să arate cît mai rînduit, cît mai curat. Iar rezultatele acestei întreceri, chiar dacă ea nu poartă, concret, respectivul nume, se văd cu ochiul liber, localnicii obişnuind să-i identifice pe cei veniţi în trecere, din alte părţi, după cutezanţa de a rupe o floare ori de a arunca o hârtie pe stradă! Ei înţeleg că oraşul le aparţine şi că frumuseţea lui, ce trebuie întreţinută, depinde de rîvna şi de vigilenta lor. Oraş frumos, prin tot ce a construit şi construieşte, Bacăul e şi unul tînăr. Cam o treime din populaţia lui o constituie elevii şi studenţii (institutul de subingineri pe ntru construcţia de maşini), el, fostul „tîrg ursuz“, cum îl numea, trist, poetul său tutelar, purtîndu-şi acum cu demnitate şi semeţie destinul de aşezare tînără, ca vîrstă şi ca stare de spirit.

Ar mai fi, fireşte, multe de spus. Numai că fotografiile din aceste pagini, sînt, cred, cît se poate de grăitoare. Ele pledează, înaintea oricăror cuvinte, despre un oraş, ales aproape la întâmplare din geografia ţării, care îşi durează cu inspiraţie şi sudoare o istorie nouă şi tulburătoare, zidind pentru azi, pentru mîine şi pentru eternitate.

Reportaj de OVIDIU IOANIŢOAIA. Fotografii de PAUL AGARICI

Revista „Flacăra“, 16 mai 1986

Bacăul artei monumentale. Cum ar fi fost dacă se ţineau de cuvânt?

   Revista „Ateneu”,  în nr. 9 din septembrie 1968, publica „Proiectul de  împodobire cu lucrări de artă monumentală”, elaborat de Comitetul pentru cultură şi artă al judeţului Bacău. Iată care erau cele opt amplasamente vizate, neputându-ne reţine un oftat...

Amplasament nr. 1.  Piaţa Casei de cultură, a Consiliului judeţean P.C.R. şi a Consiliului popular judeţean. Se propune realizarea unor ansambluri de busturi din marmoră avînd ca temă „Figuri reprezentative ale culturii şi ştiinţei pe meleaguri băcăuane“ ansamblu alcătuit din 9 busturi: Vasile Alecsandri, Vasile Pârvan, Ion Ionescu de la Brad, Ion Atanasiu, Nicu Enea, Ion Borcea, Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, George Enescu, care urmează a fi amplasate în semicerc în jurul fîntînii arteziene pe socluri înalte de 1,50 m, iar bustul să nu depăşească înălţimea de 0,80 m.

Amplasament nr. 2. Esplanada principală din zona hotel turistic palatul telefoanelor. Se propune realizarea unei alegorii sculpturale avînd ca temă ,,Monumente reprezentative privind evoluţia artei populare moldoveneşti“, în zona esplanadei centrale hotel-telefoane vor fi amplasate zece blocuri sculpturale executate în piatră, marmoră şi ceramică în aşa fel ca fiecare în parte să exprime o idee legată de tradiţiile artei moldoveneşti şi de specificul industrial, istoric, geografic şi turistic al judeţului Bacău.

Amplasament nr. 3 Scuarul din faţa Bibliotecii municipale. Propunem să fie mutată actuala statuie a lui Vasile Roaită în preajma staţiei C.F.R. Bacău sau în faţa unei întreprinderi din oraşul Bacău, iar în locul ei să fie amplasată o statuie din marmoră a lui George Bacovia de cca 3 m pe un soclu cu trepte de aproximativ 1 m.

Amplasament nr. 4 Scuarul central cu fîntînă arteziană în Parcul Libertăţii. Se propune dotarea acestui ansamblu existent cu grupuri statuare şi vase ceramice decorative amplasate în zona verde înconjurătoare şi în faţa fîntînii arteziene în parcul de odihnă, care prin tematica lor să contribuie la educarea estetică şi culturală a publicului. Lucrarea va cuprinde simboluri reprezentative din grupuri sculpturale ale artei teatrale, dansului, muzicii, poeziei, sculpturii, arhitecturii şi cinematografiei (cele şapte arte). Lucrările vor fi aşezate pe socluri joase (maximum 1 m) şi vor fi executate din marmoră sau piatră. Se impune, de asemeni, modelarea plastică a actualei fîntîni arteziene cu motive decorative din arta populară moldovenească.

Amplasament nr. 5 Parcul din jurul Teatrului de vară „Mihai Eminescu“. Se propune realizarea unei alegorii statuare pe tema poeziei „Luceafărul“ de Mihai Eminescu, la o înălţime de 3 m, pe un soclu platformă înalt de cca 1 m, profilată pe intrarea principală a Teatrului de vară. Lucrarea urmează a fi executată în marmoră sau piatră.

Amplasament nr. 6 Zona Cornişa Bistriţei, aferentă complexului sportiv. Se propune realizarea unor blocuri sculpturale alegorice amplasate pe liziera Cornişei — terasa Bistriţei, spre complexul sportiv, cu tema : „CULTURA, ARTA ŞI SPORTUL“. Grupurile statuare urmează a fi transpuse în cca 15 blocuri sculpturale din piatră şi marmoră. Acest complex sculptural va avea particularitatea că pe de o parte va agrementa complexul arhitectural Cornişa Bistriţei, iar — pe de altă parte — prin felul în care este amplasat devine vizibil de pe terasa interioară a rîului Bistriţa, a Complexului sportiv şi a viitorului cartier Cremenea.

Amplasament nr. 7 Complexul de monumente istorice „CURTEA DOMNEASCĂ“ şi „BISERICA PRECISTA“. Se propune realizarea unei compoziţii monumentale evocatoare a ilustrei figuri a lui Ştefan cel Mare, care să scoată în evidenţă preocupările marelui domnitor moldovean pentru înzestrarea Moldovei cu vestite monumente de arhitectură. Lucrarea urmează să se integreze ansamblului arhitectural al Bisericii Precista şi a curţilor domneşti din curtea bisericii, care sunt singurele monumente istorice existente în oraşul Bacău, constituind un complex unitar.

Amplasamentul nr. 8 Complexul universitar al Institutului pedagogic. Se propune realizarea unui grup sculptural avînd ca temă: „PERSONALITĂŢI DE SEAMĂ ALE ŞTIINŢEI ROMÂNEŞTI“. Grupul sculptural va cuprinde busturile următorilor oameni de ştiinţă: Emil Racoviţă, Nicolae Iorga, Garabet Ibrăileanu, Grigore Tăbăcaru, care pe lîngă importanţa lor ştiinţifică, sunt reprezentativi pentru domeniul ştiinţelor naturii, al istoriei, literaturii şi pedagogiei, desfăşurîndu-şi o parte din activitate pe teritoriul judeţului Bacău. Aceste busturi vor avea înălţimea de 0,80 m şi vor fi aşezate pe socluri de cel puţin 1,50 m. Se propune ca lucrarea să se execute în marmoră sau în bronz.

Foto: Din anii în care Vasile Roaită privea încrâncenat spre "Punguţa cu doi bani" 😊

Foto original: Marius Tabarcea. Detalii aici

Lista blocurilor cu risc seismic din Bacău. Harta interactivă cu anul construcţiei, pe zone

 Am descoperit un proiect interesant: o hartă interactivă (în lucru) cu anul construcţiei blocurilor pentru vreo 50 de oraşe, printre care şi Bacăul nostru. Harta este disponibilă aici, ducându-ne imediat cu gândul la hazardul seismic...Şi pentru că tot veni vorba de mişcările plăcilor tectonice, iată mai jos lista blocurilor cu risc seismic din municipiu: 

Sursa: „Ghid privind stabilirea valorilor de circulaţie orientative minime ale constructiilor situate în localităţile administrativ teritoriale componente ale judeţului Bacău” realizat de Uniunea Notarilor din Romania, 2021.

Bacău - un oraş modern, înfloritor....

 La finalul articolului veţi găsi şi anul la care se face referire...😏

Bacău - un oraş modern, înfloritor

În anii construcţiei socialiste, dar mai ales în perioada care a trecut de la Congresul al IX-lea al partidului, Bacăul a cunoscut, asemenea tuturor localităţilor patriei, o puternică dezvoltare industrială şi urbanistică, devenind o aşezare modernă, înfloritoare. În mai puţin de două decenii, aici au fost construite două mari platforme industriale, în care se înalţă unităţi puternice, ale căror produse sunt cunoscute şi solicitate nu numai de economia naţională, ci şi la export, în numeroase ţări ale lumii. Între acestea se numără întreprinderea de maşini-unelte, întreprinderea metalurgică, Combinatul de îngrăşăminte chimice, întreprinderea de panouri electrice pneumatice, Combinatul de prelucrare a lemnului. În acelaşi timp, s-au dezvoltat şi modernizat combinatul de celuloză şi hirtie „Letea“, întreprinderea de pielărie şi încălţăminte „Partizanul“, Întreprinderea de postav „Proletarul“, întreprinderea mecanică şi altele. Acest ritm impetuos de dezvoltare economică a făcut ca municipiul Bacău să realizeze în prezent o producţie industrială anuală în valoare de circa 14 miliarde lei. Oamenii muncii de aici s-au angajat ca în cinstea celei de-a 40-a aniversări a actului istoric de la 23 August 1944 şi a celui de-al XIII-lea Congres al partidului să realizeze o producţie suplimentară în valoare de 500 milioane lei.

În imediata apropiere a cetăţilor industriale se înalţă noile şi modernele cartiere de locuinţe. Pe cimpul dinspre Sărata, ca şi peste pasajul de cale ferată, unde pînă nu de mult hălăduiau bălăriile, s-au construit cartiere noi, adevărate „oraşe“ în oraş: Republicii, Cornişa Bistriţei, Carpaţi, Milcov, Aviatori şi altele, în care trăieşte, în condiţiile unui confort modern, peste 80 la sută din populaţia oraşului. Alături de cele circa 45 000 de apartamente, s-au construit numeroase edificii social-culturale, magazine comerciale, unităţi turistice şi prestatoare de servicii pentru populaţie. Oraşul s-a îmbogăţit cu lucrări de artă monumentală, au fost amenajate parcuri şi grădini, complexe sportive şi de agrement. Dacă la data construirii lor — ne spune tovarăşul Vasile Albu, primarul municipiului — vechiul palat administrativ sau fostul cinematograf „Mărăşti“, acum Teatrul dramatic „Bacovia“, erau considerate construcţii monumentale, astăzi ele se pierd între noile edificii realizate de proiectanţii şi constructorii noştri: Casa de cultură, complexul hotelier „Moldova“, complexele comerciale „Select“ şi „Romarta“, Institutul de învăţămînt superior, spitalul judeţean, sala sporturilor. Şi continuăm să construim în ritm intens. Pînă la sfirşitul actualului cincinal mai avem de înălţat şi pus în funcţiune noi capacităţi de producţie, obiective social-culturale şi circa 8 000 de apartamente.

Într-adevăr, Bacăul continuă să fie un vast şantier. Se construieşte atît în centru, cît şi în noile ansambluri de locuinţe Bistriţa-Lac, Mioriţei, Bacovia, Ştefan cel Mare. Este de subliniat faptul că, în ultimii zece ani, populaţia oraşului s-a dublat. Modernizarea centrului, ca şi a întregului oraş este însoţită, cum e şi firesc, de un amplu program de lucrări edilitar-gospodăreşti. Bacăul, care cu ani în urmă nu avea nici o stradă asfaltată, dispune acum de o reţea de peste 120 kilometri de străzi modernizate. În prezent, pe întreg cuprinsul oraşului se execută ample lucrări de extindere a reţelelor de canalizare şi alimentare cu apă, se amenajează noi spaţii de joacă pentru copii, de recreare şi agrement. Sunt preocupări la înfăptuirea cărora, pe lîngă fondurile alocate de stat, îşi aduc contribuţia toţi cetăţenii. Acest aport se concretizează prin executarea unor lucrări edilitar-gospodăreşti în acest an, prin muncă voluntar-patriotică, în valoare de peste 200 milioane lei. Este şi aceasta o dovadă a dorinţei fiecărui băcăuan de a-şi vedea oraşul în care trăieşte şi munceşte tot mai frumos, mai înfloritor.

Gheorghe BALTA corespondentul „Scînteii"

Sursa: Scînteia, 15 martie 1984

Pe firul timpului: Hotelul "Moldova"

  Un nou hotel la Bacău. La Bacău, în apropierea „Parcului trandafirilor“ se înalţă noul hotel al oficiului judeţean de turism, care va avea o capacitate de cazare de aproape 400 locuri. Noul hotel va dispune de numeroase spatii comerciale şi pentru diverse servicii. Constructorii trustului județean s-au angajat să încheie lucrările în a doua jumătate a anului 1979. (Gh. Baltă) - "Scînteia", 27 iulie 1978

Hotelul "Moldova", 1982 (Sursa: "Scînteia")

 Hotelul "verde - crud" (1982, cpi) 

Tot la înălţime se dovedesc şi constructorii din municipiul Bacău. În modernul ansamblu „Bistriţa-Lac“, ei au pus la dispoziţia oamenilor muncii noi blocuri de locuinţe. Cu acestea, numărul apartamentelor construite în anii care au trecut de la Congresul al IX-lea al partidului în municipiul Bacău a ajuns la 50 033. Numai în actualul cincinal au fost înălțate blocuri care însumează 950 de apartamente, cu 743 mai mult decît prevedea planul. În acelaşi timp, s-au dat în folosință moderna gară de călători, hotelul „Moldova“, piaţa centrală agroalimentară, două cinematografe, unităţi comerciale și altele. În anul 1985 vor fi construite încă 1 800 de apartamente, iar in viitorul cincinal — alte circa 10 000 de apartamente, precum si un mare număr de obiective social-edilitare. ("Scînteia", 2 decembrie 1984)

Aprilie 2005...şi...

...septembrie 2010. Ultima dată când am urcat la ultimul etaj al hotelului pentru a obţine o fotografie panoramică a Parcului Catedralei. Recepţionera, foarte drăguţă, mi-a permis accesul. Holul era încă foarte animat cu fel de fel de turişti si oameni de afaceri...

Ştiţi unde se tăia frunza la câini în anii ’70?

Unde se taie frunză la cîini

    Vai, cum mai trăgeau băieţii şi fetele din Kent-uri! Sorbeau fumul, măi frate, cu nespusă patimă, apoi îl dădeau afară pe nări ca balaurii. Dv. veţi putea observa: poate că li se vor fi înecat corăbiile băieţilor! Da’ de unde! Nu li se înecase nici o corabie! Aşa îşi petrec timpul o parte din băieţii şi fetele „bine“ din Bacău. Vin dis-de-dimineaţă în holul hotelului „Decebal" şi se lipesc de scaune ca marca de scrisoare. Cînd nu mai sînt locuri, reazemă stîlpii să nu... cadă. Aşa se face că hotelul „Decebal“ — local cu caracter turistic, în care au fost investite 20 de milioane a devenit locul de întîlnire al tuturor vlăjganilor fără ocupaţie. Acuma iar o să ne întrebaţi: dar de ce se întîlnesc băieţii cu corăbiile neînecate în holul hotelului „Decebal“? Simplu, ca bună ziua: pesemne, îngrijoraţi că n-au unde tăia respectivii frunză la cîini, proiectanţii — împreună cu organele de avizare ale Ministerului Turismului — au trîntit la Bacău un hol de vreo... patru sute de mp. Acestui spaţiu atît de scump — mai mare ca braseria „Ambasadorului“, cît 10 birturi — nu i s-a dat, pînă în zilele noastre, nici o întrebuinţare comercială. Dar ce e drept, e drept: holul e elegant şi mai ales luminos. Poţi tăia frunza în linişte.

Gh. GRAURE, Gh. BALTĂ, corespondentul „Scînteii”

 “Scînteia”, sâmbătă 11 mai 1974

Sursa: Satul romînesc, 1970

O zi din viaţa oraşului ...în 1957

 ANIVERSARE DRAGĂ MOLDOVENILOR. Ieri,  am luat un scurt interviu regizorului Val. Mugur, maestru emerit al artei din R. P. Romînă. Trăim acum clipe emoţionante, ne-a spus el. Azi e repetiţia generală a piesei „Apus de soare“ de Barbu Delavrancea. Această dramă istorică, aşa după cum ştiţi, evocă episoade din viaţa celui ce a fost marele domn al Moldovei  - Ştefan cel Mare. Pentru teatrul din Bacău punerea în scenă a aceştiei piese înseamnă un examen greu. Tot colectivul îşi dă contribuţia la reuşita spectacolului; 46 actori sunt distribuiţi în piesă şi se folosesc aproape 100 costume de epocă. Premiera piesei „Apus de soare“  este închinată aniversării a 500 de ani de la suirea lui Ştefan cel Mare pe scaunul Moldovei.

DEPUTAŢII SE CONSULTĂ CU CETĂŢENII În cursul zilei de miercuri, un grup de 10 deputaţi ai Sfatului popular orăşenesc Bacău, printre care Eugenia Cucu, Nicolae Enăşoaie şi alţii, au avut întîlniri cu alegătorii. Ei au discutat probleme ale gospodăririi şi înfrumuseţării oraşului. Cetăţenii din strada Alba Iulia, spre exemplu, au cerut deputatului lor să propună sesiunii aprobarea unor cheltuieli pentru prelungirea conductei de apă potabilă în această parte a oraşului. Cetăţenii din cartierul C.F.R. au propus, deputatului, ca sesiunea să adopte o hotărîre pentru amenajarea completă a noii pieţe, create anume pentru mai buna aprovizionare a ceferiştilor.

PRIMAVARA A SOSIT... băcăuanii încep a căuta parcurile, grădinile şi scuarurile oraşului. Ieri, zeci şi zeci de tineri din întreprinderi, şcoli şi instituţii au participat la muncă voluntară pentru reamenajarea spaţiilor verzi. În Parcul Libertăţii s-a terminat ieri săparea unui şanţ de 300 metri pentru instalarea în parc a unei conducte de apă. De asemenea, s-a săpat şi grăpat terenul pentru însămînţarea de ierburi şi plantarea de arbuşti decorativi.

FAPT DIVERS De ce în piaţa oraşului nu e şi un magazin cu articole de uz casnic? Întrebare firească, care şi-a găsit răspunsul ieri: în piaţa centrală a oraşului s-a deschis un asemenea magazin. Aci gospodinele pot găsi, printre altele: mături, bidinele, perii, borcane, coşuri etc.

MOMENT CRITIC Ieri însă, ca şi în multe zile, piaţa şi străzile erau murdare, neîngrijite. Şi asta chiar sub privirea administraţiei pieţelor, care-şi are sediul aici. Am constatat, cu acest prilej, că lipseau cu desăvîrşire trufandalele, cu toate că la gospodăriile de stat, la gospodăriile colective s-au cultivat cantităţi însemnate de ceapă verde, ridichi de lună, salată, în sere. Acum o lună apăruseră astfel de trufandale, dar... ciudat! Odată cu încălzirea timpului ele au dispărut.

(H. GROSU I. PLEAVĂ, Ieri în oraşul Bacău, “Scînteia” nr. 3878, 11 aprilie 1957)

 

Reorganizarea reţelei comerciale în cartierele oraşului Bacău

În vederea îmbunătăţirii aprovizionării populaţiei cu produse alimentare, comitetul executiv al sfatului popular al oraşului Bacău a luat în ultimul timp o serie de măsuri privindreorganizarea şi dezvoltarea reţelei comerciale în cartierele oraşului. în cartierul 1 Mai, de pildă, unul din cartierele aglomerate ale oraşului, au fost înfiinţate un magazin „Alimentara", un centru de pîine şi un magazin „Aprozar“. Centrul de carne care funcţiona în condiţii necorespunzătoare a fost reamenajat. Un magazin alimentar nou a fost înfiinţat şi în cvartalul de blocuri din Parcul Libertăţii, Lucrări de amenajare şi reorganizare a magazinelor alimentare au fost efectuate şi în cartierele Steaua Roşie şi Şerbăneşti. În cartierul Gherăeşti a fost organizat un magazin alimentar mixt, cu raioane specializate, iar în cartierul C.F.R. se lucrează la lărgirea şi reprofilarea tuturor magazinelor alimentare.

Sursa: Romînia liberă, 10 decembrie 1959

Planul oraşului Bacău la sfârşitul anilor `50 ai secolului trecut

Sursa: prof. Ioan Abramiuc, înv. Viorica Teofănescu - Geografia regiunii Bacău. Manual pentru clasa a III-a, 1959 (aprobat prin Ordinul Ministerului Învăţământului şi Culturii nr. 94961 din 25 august 1959)

Protecţia consumatorului în Bacăului anilor "60...

   Oameni noi, metehne vechi... Un exemplu de verificare a unităţilor comerciale din Bacăul de odinioară, articol descoperit zilele acestea între două plimbări pe traseul Lidl - Profi - Mega Image - Kaufland 😁

Însoţind echipele de control obştesc

La buna funcţionare a unităţilor comerciale din Bacău, o contribuţie tot mai importantă o aduce controlul obştesc organizat şi îndrumat de Consiliul local al sindicatelor. O metodă eficientă folosită de acest consiliu este organizarea periodică a unor ieşiri pe teren cu participarea mai multor echipe de control obştesc. Deunăzi, cu ocazia unei asemenea acţiuni, am însoţit şi noi cîteva echipe in controlul pe care l-au efectuat prin diferite unităţi comerciale. Primul popas l-am făcut la magazinul universal "Bacăul". De la început ne impresionează abundenţa de mărfuri, ordinea şi curăţenia ce domnesc în fiecare raion. Dar nu numai atît. Comportarea civilizată a personalului de deservire este un alt lucru care atrage imediat atenţia. După cum am aflat, cel mai mulţi dintre lucrătorii magazinului universal sínt apreciaţi de cumpărători. Unul din ei este loan Miron, şeful raionului confecţii bărbăteşti, evidenţiat lună de lună în întrecerea socialistă.

 Iată-l în clişeul 1 ajutîndu-l cu multă amabilitate pe muncitorul Constantin Niţă în alegerea unui palton. Restaurantul şi ospătăria Zahana. La prima vedere unitatea ne face o impresie bună. Lumină plăcută, curăţenie, veselie. La mese, consumatorii par satisfăcuţi. Însă echipa de control obştesc nu se mulţumeşte doar cu constatările de suprafaţă. O incursiune în bucătărie le arată că personalul de aici este certat cu igiena. La etaj, unde funcţionează ospătăria, curăţenia lasă şi mai mult de dorit (clişeul 2). O verificare a gramajului fripturilor duce la constatarea că cele mai multe cîntăresc cu cite 20 de grame mai puţin.

— Daţi-mi vă rog condica de sugestii şi reclamaţii — încearcă un membru al echipei de control obştesc, adresîndu-se casierei de la ospătărie.

— Era aici, dar acum nu o mai văd. O fi luat-o probabil responsabilul...

Concluzia se trage de la sine.

Centrul de industrializarea legumelor? Aşa s-ar părea după îndeletnicirea persoanei din clişeul 3, care trece nişte "roşii" printr-o sită în vederea obţinerii de... „bulion”. În realitate ne aflăm în magazia de mînă a unităţii Oficiului de legume şi fructe nr. 1 unde, datorită spiritului "inventiv" al responsabilului Toader Tudose, personalul de deservire al unităţii a fost pus să "valorifice" nişte produse demult stricate (foste cîndva roşii). Bineînţeles, că menţionînd această "ispravă" în registrul de control şi inspecţie, membrii echipei au înştiinţat şi organele în drept pentru a lua măsuri ca activitatea despre care am am amintit să înceteze.

— A mai rămas ceva timp pînă la închiderea magazinelor. Să trecem la unitatea "Alimentara" cu autoservire — au fost de părere membrii echipei de control obştesc.

Amplasat la parterul unui frumos bloc de pe strada Karl Marx, magazinul 38 al OCL „Alimentara” te ispiteşte prin eleganţa sa, bogăţia de produse cu care-i aprovizionat în permanenţă. Ca atare, aici se perindă de dimineaţă şi pînă seara numeroşi cumpărători. Iată-i (în clişeul 4) pe membrii echipei de control obştesc făcînd o verificare a gramajului la produsele preambalate. Ca şi în alte daţi, ieşirea pe teren a echipelor de Control obştesc a fost rodnică. Componenţii echipei, printre care muncitorii Ion Postolache şi Nicolae Şuştac de la fabrica "Proletarul", Gheorghe Bibire şi Miron Nedelcu de la "Steaua roşie" ş. a., au plecat spre casele lor cu simţămîntul de a fi îndeplinit o muncă utilă. Rămîne ca aceasta să fie completată cu controlul din partea Consiliului local al sindicatelor şi secţiei comerciale asupra modului în care se rezolvă, de către unităţile controlate, propunerile şi sesizările făcute de echipe.

I. LUPU, corespondent al ziarului „Munca“pentru regiunea Bacău

Foto: P. COZIA

Articol publicat în ziarul „Munca”, noiembrie 1964.

Reclamă la Restaurantul Zahana în presa vremii

(sursa: Ateneu, 1968)