Brand-uri gastronomice băcăuane

  Cum să nu te bucuri când mai vezi şi produse locale...

Insolvența va radia comunele de pe hartă?

    Conform Ziarului Financiar, ”primăriile din Nalbant (Tulcea), Ardeoani (Bacău), Năruja (judeţul Vrancea) şi Aninoasa (Hunedoara) sunt cele patru administraţii locale din România care au intrat oficial în procedură de insolvenţă, prin decizii ale instanţelor de judecată. Aninoasa are aproape un an de la intrarea în insolvenţă, iar cele trei comune au intrat în insolvenţă la începutul acestui an”. Vom asista la ”dispariții” de unități administrativ-teritoriale? Detalii aici.

Valea Siretului: estetici geomorfologice

Ca la carte

O mică livadă băcăuană îngrijită (şi) cu sufletul.

Jocurile Olimpice de iarnă 2014. De ce se pregătesc englezii să invadeze judeţul Bacău?

SOCI: 1) sat component al comunei Pînceşti. Populaţia: 688 locuitori (2002). Biserică de lemn construită în anul 2002 de preotul Ion Ghioc pe amplasamentul fostei biserici de lemn „Sfinţii Voievozi” (monument istoric construit în anul 1785 de Iftimie Cămăraşu, ars din temelii în anul 1999). 2) mic afluent al Siretului, ce izvorăşte din vestul ColinelorTutovei. Are o lungime de 19 km şi un bazin hidrografic de 54 kmp. 3) oraș situat în partea de vest a Federației Ruse, în Regiunea Krasnodar, pe litoralul Mării Negre. Staţiune balneară. Nominalizat drept gazdă a Jocurilor Olimpice de Iarnă din anul 2014, a pierdut pe ultima sută de metri bătălia în favoarea localităţii româneşti de la punctul 1. 
Sursa: Wikideferlări News pentru Marea Britanie.

Alveole temporale

Prin cenuşa trecutului, în satul românesc de secol XXI: conacul boierilor Morţun din Dămieneşti.

Rănile satului românesc

   Două imagini care pot fi analizate independent sau în aceeaşi cheie interpretativă. O posibilă sinteză fotografică a evoluţiei satului românesc în ultima jumătate de secol.

Care sunt localităţile fruntaşe la exportul de băcăuani?

   Am văzut în articolele anterioare că  Bacăul este cel mai volatil judeţ din România: peste 57000 de băcăuani erau plecaţi din ţară pentru o perioadă de cel puţin 12 luni la momentul efectuării RPL 2011. Detaliind, să vedem pe harta de mai jos care sunt unităţile administrativ-teritoriale (oraşe, municipii, comune) fruntaşe la exportul băcăuanilor. Au fost selectate UAT-urile care au participat la mobilitatea externă cu minim 500 de persoane (acestea nu au fost încadrate la populaţia stabilă). La un loc, toate acestea oferă cca 80% din masa demografică aflată sub alte orizonturi, poate mai bune, poate mai rele. Preluând titlul unui foarte interesant studiu asupra migraţiilor internaţionale, ne întrebăm şi noi: Anul viitor, acasă?

Clic pe hartă pentru mărire.

Orizonturi tutovene: Pînceşti

    Bazinul hidrografic al râului Soci, mic afluent al Siretului, ce izvorăşte din vestul Colinelor Tutovei (lungime: 19 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 54 kmp). În prim-plan, satul Pînceşti, din comuna omonimă. 

Clic pe imagine pentru mărire.

Trecător prin judeţ (16): Mănăstirea Pogleţ

     Satul Pogleţ din comuna Corbasca întâmpină trecătorul cu unul din cele mai frumoase locaşe de cult din Moldova: mănăstirea declarată monument istoric de valoare naţională excepţională (Legea nr. 5/ 6 martie 2000). Situat la 50 km sud-est de municipiul Bacău şi 3,2 km de satul Pînceşti, obiectivul a fost înălţat în anul 1752 (alte surse: 1734) de către paharnicul Constantin Balş, din grinzi masive de lemn aşezate pe temelie de piatră, într-un plan treflat, cu altar pe cinci laturi. Catapeteasma, cu pictură originală, a fost executată în secolul al XVIII -lea. Biserica nu este pictată dar este împodobită cu icoane de mari dimensiuni, cea mai veche (reprezentandu-l pe Iisus Hristos) datând din anul 1875. Obiectivul a suferit reparaţii în anii 1828, 1880, 1929 şi 1968. Recent, la baza unui mic versant din imediata apropiere a bisericii a fost amenajat un inedit altar subteran (foto 5 şi 6).

Târg internaţional de universităţi pentru elevi şi studenţi

    Joi, 21 martie 2013 va avea loc, în Iași, Romanian International University Fair, eveniment de tradiție pentru elevii și studenții din estul României. RIUF este unicul târg de universități din judeţele Moldovei, ediţia din acest an fiind găzduită de către Hotelul “Unirea”. În premieră, se va organiza și Ziua Porților Deschise, în colaborare cu Universitatea “Al. Ioan Cuza”, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Gr. T. Popa” și Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi”. La eveniment sunt invitați elevii și studenții din toată zona Moldovei.

Proiect inedit: Calendarul copiilor Şcolii Palanca

     Un proiect inedit a prins viaţă la Şcoala Gimnazială Palanca, graţie sprijinului Fundaţiei culturale "Gândul aprins": un calendar al tuturor elevilor din unitatea de învăţământ, atractiv şi totodată util. Sumele obţinute din vânzarea acestui produs vor fi utilizate pentru achiziţionarea de cărţi destinate Centrului de Documentare şi Informare "Ionel Teodoreanu"  care funţionează în şcoală.

Renaşterea unei biserici: Prădaiş - Huruieşti

    Un exemplu al credinţei şi al spiritului identitar dintr-o comunitate rurală: Prădaiş, comuna Huruieşti. Biserica de lemn din localitate, declarată monument istoric (c.1850), a fost făcută scrum în Vinerea Mare a anului 2010, în condiţii neelucidate (clic aici). Doi ani mai târziu, micul satul va construi pe acelaşi loc o nouă poartă către Dumnezeu. Nu în valea cea accesibilă, cu şosea asfaltată, ci sus, urmând pieptiş acelaşi drum al moşilor şi strămoşilor. 

Turism cu manualul de etnografie prin judeţul Bacău

  Câteva spicuiri din lucrarea reputatului etnograf Ion Vlăduţiu, Turism cu manualul de etnografie, apărută la Editura Sport – Turism, Bucureşti, în anul 1976, în care găsim referiri şi la 14 localităţi din judeţul Bacău. La aproape 4 decenii de la apariţia cărţii, un turist care ar urmări reperele trasate ar avea parte de multă dezamăgire. Deceniile de “sistematizare” comunistă, ignoranţa, indolenţa, “modernitatea”,  au reuşit împreună să submineze rădăcinile identitare şi să le disocieze în derizoriu. Viitorul? Nu vreau să fac apel la unele cuvinte de o crudă luciditate, marca Emil Cioran. Mă limitez la o doză apreciabilă de scepticism, pe care încerc să îl ţin în frâu, din spatele modernelor şi funcţionalelor porţi de PVC din Berzunţi, spre exemplu…

BERZUNŢI: comuna în care lucrările de artă populară în lemn au atins un impresionant nivel artistic.

- porţile mari de la intrarea în gospodărie, a căror suprafeţe încântă ochiul prin frumuseţea crestăturilor, produc o impresie deosebit de puternică

BRUSTUROASA: iscusinţa deosebită a ţăranului român de a folosi toate particularităţile reliefului muntos pentru a-şi aşeza gospodăria şi practica ocupaţiile

-         casele au acoperişul de şiţă în patru ape, prispă, denumită local tîrnaţ cu balustrada ornamentală prin traforare şi stâlpi de lemn

-         un aspect inedit pentru turist îl constituie coarnele de berbec prinse la grinzile din exterior ale grajdului sau şurii

-         aici turistul poate admira nemijlocit şi iscusinţa meşterilor cojocari care creează şi astăzi adevărate broderii de piele

CIREŞOAIA: unele gospodării cu o bogată dantelărie la cerdacul caselor de bârne realizată prin traforare

-         imagini mai rare ale Lunii şi Soarelui amplasate chiar în creştetul cerdacului

-         frumuseţea unor stâlpi ciopliţi din piatră de gresie ce străjuiesc intrarea în gospodării

-         executate cu măiestrie de meşterii pietrari din localitate, ornamentele caracteristice redau frunza de stejar cu ghindă şi „întorsura de funie” cu „canafi”, adică ciucuri.

CUCUIEŢI: satul, aparţinător comunei Dofteana, păstrează până în zilele noastre toate datinile locale de Anul Nou (urşii, capra, irozii, jienii, plugul cu boi etc.).

DĂRMĂNEŞTI: muzeu etnografic local unde se găsesc măşti ornitologice de o deosebită originalitate

DOFTEANA: muzeu etnografic amenajat la căminul cultural

FUNDU RĂCĂCIUNI: beciurile săpate în panta dealului, moară veche încă în plină activitate, broderia pe piele a pieptarelor confecţionate de cojocarii din localitate

 - interesantă este încercarea creatorilor populari locali de a găsi soluţii în acoperirea în întregime a părţilor din faţă şi din spate a bondiţelor cu cusătură plină, creând piese de artă populară de o certă valoare artistică.

GLĂVĂNEŞTI: autentice creaţii mai ales în domeniul ţesăturilor. Aici pot fi admirate covoare  realizate cu o rară sensibilitate artistică, pe care domină, ca imagine centrală, motivul pomului vieţii

HELEGIU: în apropierea Consiliului popular comunal există o splendidă poartă cu ornamente antropomorfe, deosebit de originale. Pe stâlpii masivi ai porţii apar ca motive dominante chipul omenesc,mâna omului cu degetele răsfirate, precum şi o seamă de motive geometrice, realizate cu fantezie şi talent.

IZVORU BERHECIULUI: bâte din lemn realizate cu un simţ al proporţiilor şi un nivel artistic cu totul ieşite din comun.

MĂNĂSTIREA CAŞIN: case cu structură tradiţională, cu ceardac şi cu tîrnaţ, alcatuite din tindă, odaie de stat şi odaie de curat

 - „florăriile” cerdacului, uşiţele traforate ce apar ca nişte miniaturi de artă populară pe acoperişurile confecţionate cu şindrilă

 - o splendidă realizare artistică o constituie ornamentele executate prin crestare pe porţile masive cu acoperiş, amplasate la intrarea în gospodărie

OITUZ: ultimele mărturii ale olarilor din Grozăveşti (cum se numea în trecut comuna); există o piuă şi o dârstă, în funcţiune şi azi, care îndeasă ţesăturile de lână după o veche tehnică

PRĂJEŞTI: aici se menţine încă în viaţa cotidiană vechiul costum popular purtat mai ales de femei

-         centru renumit al cojocăritului (bondiţe, pieptare, cojoace, căciuli)

-         muzeul sătesc

-         la 1 martie se desfăşoară un original obicei local, „mătăhălile”, spectacol de pantomimă cu cete de oameni mascaţi

RĂCĂCIUNI: muzeu etnografic cu numeroase piese de artă populară (îndeosebi textile, cusături, obiecte din lemn – se remarcă „cămaşa de mireasă” din satul Orbeni, cămaşa din Cucova)
Foto: Mănăstirea Caşin

Pe urmele lui Gheorghe Vrănceanu

   În satul Valea Hogei (comuna Lipova), locul naşterii marelui matematician Gheorghe Vrănceanu, memoria vibrează nu doar printr-un bust sau punct muzeal...

Cele mai MICI sate din judeţul Bacău

    Acum un deceniu, din cele 491 de sate ale judeţului, 10% se încadrau în categoria localităţilor foarte mici, cu o populaţie sub 100 de locuitori (v. harta). Sunt curios care este situaţia actuală, conform datelor ultimului recensământ (octombrie 2011). Vom certifica statistic extincţia unora dintre ele, după exemple deja cunoscute (v. harta)? Vom  vorbi de o intensificare a fenomenului de depopulare la scară judeţeană?

    
În anul 2002, recordurile absolute aparţineau satelor Dorofei (comuna Dealu Morii, 1 locuitor), Bălăneşti (Dealu Morii, 2 locuitori) şi Tisa (comuna Sănduleni, 4 locuitori)

Vezi şi: Cele mai mari sate din judeţul Bacău

Trecător prin judeţ (11): Coloneşti, Valea Zeletinului

     Extremitatea estică a judeţului, vecină cu Vasluiul. În lungul  văii Zeletinului, pe şoseaua Izvoru Berheciului – Podu Turcului, la 45 km de municipiul reşedinţă, şi cel mai apropiat oraş din zonă. Un relief colinar frământat, cu versanţi neprietenoşi, afectaţi de intense procese gravitaţionale. Cele mai ridicate altitudini din întreg Podiş al Bârladului, prin Dealul Doroşanu (561 m, la o altitudine deci mai ridicată decât vatra staţiunii Slănic Moldova...), care străjuieşte la apus,  micile sate care încearcă încă să-şi (re)găsească un suflu. Un peisaj cu o anumită estetică pentru călătorul grăbit de la volan, mai puţin în iernile grele, când accesul în zonă devine la fel de accesibil ca şi pe Transfăgărăşan. O populaţie totală care a scăzut de la 3220 locuitori în 1966, la 2034 locuitori recenzaţi la ultimul recensământ (2011, date provizorii)  oferind fenomenului de exod rural rădăcini adânci, dureroase. Pe vremuri, faima locurilor era dată de coluni, care aprovizionau hergheliile domneşti. 

         Acum încadrată într-un din cele mai sărace zone ale ţării, afectată de un ruralism profund. Încercările agricole din perioada comunistă (ferme, vii) s-au volatilizat după 1989, întreaga infrastructură limitându-se acum la trei tractoare, pornite când şi când, pentru mici parcele care se încăpăţânează să nu fie înghiţite de toloacă. Case aplecate de timp şi ici şi colo câte o construcţie mai durabilă, rod al sudorii de peste graniţe. Doar câteva clădiri mai răsărite, reabilitate cu fonduri guvernamentale sau europene (şcoala şi primăria). Există totuşi şi mărturii identitare, prin câteva obiective de patrimoniu, de care bătrânii satului sunt mândri. Doar ei, pentru că tinerii, atâţi cât mai sunt, au alte preocupări, mai moderne. Merită amintite cele două biserici de lemn, cu hramul “Sfântul Nicolae” (construită în anul 1673 din paiantă şi vălătuci pe un plan treflat; catapeteasmă originală) şi “Sfântul Dumitru” (1809, ctitorie a boierului de curte Vasile Vidraşcu, aspect parţial păstrat datorită reparaţiilor din 1897 şi 1957), martori tăcuţi de la poalele pădurii. O şcoală veche de peste 100 se ani (ridicată în 1902) şi un monument al eroilor căzuţi în cele două războaie mondiale completează tabloul obiectivelor locale. O şosea meandrată care structurează traiul locului, axul care oferă acces către alte zări, mai bune, lipind visuri şi aspiraţii, trecutul de viitor, sărind însă peste un prezent îngheţat ca un podeţ pe o vale a plângerii. Coloneşti. 

Trecător prin judeţ (10): Biserica de lemn din Mărăşti, comuna Filipeni

MĂRĂŞTI: sat component al comunei Filipeni, judeţul Bacău, situat pe valea Dunăvăţului, pe o veche vatră răzăşească, la 27 km de municipiul Bacău. Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului”, construită în anul 1808 de către vornicul Manolache Sturza, nepotul domnitorului Ion Sturza. Restaurată în anii 1900 şi 1921. Ctitorie boierească, impresionează prin dimensiunile mari, înălţime şi prin prezenţa celor două turle. Planul este treflat, cu absidele laterale şi altarul rotunde. Acoperiş din şindrilă bătută în „coadă de rândunică”. Iconostas cu sculptură în stil rococo. În pridvor au fost înscrise de localnici de-a lungul timpului întâmplări din viaţa satului, alcătuind un adevărat jurnal. Catapeteasmă de o deosebită valoare artistică. Cărţi de cult cu valoare de patrimoniu (“Penticostar”-1774, “Triod”-1811). În istoricul monumentului, preotul Iacşa Corneliu scria: “În clinchetul luminii şi al credinţei, corabia de scânduri de la Mărăşti vâsleşte-n istorie purtând pecetea geniului creator românesc spre nemurire.” 

Articole recomandate: Pe urmele răzeşilor din Mărăşti, Turism în comuna Filipeni

Sate "devorate" de Bacău

Împărțiri administrativ-teritoriale în centrul Moldovei

    Primele izvoare scrise privind organizarea administrativ-teritorială pe aceste meleaguri datează din secolele XV-XVI, când sunt menţionate "ţinutul Bacăului" (1458) şi "ţinutul Trotuşului" (1466). Cele două ţinuturi au fost unităţi administrativ-teritoriale separate până către sfârşitul secolului al XVII-lea, când s-au contopit, formând ţinutul Bacău. în timpul celei de-a doua domnii a lui Constantin Mavrocordat (1741-1743) au fost organizate ocoalele, ca subdiviziuni administrative ale ţinutului. Astfel, la 1774 apar menţionate ocoalele Trotuş, Tazlău, Bistriţa de Sus, Bistriţa de Jos, iar la 1820 sunt menţionate ocoalele Trotuş, Bistriţa de Jos, Bistriţa de Sus, Tazlăul de Sus, Tazlăul de Jos şi Tazlăul Sărat, cu o populaţie de 12041 locuitori.

    Prin reforma administrativă a lui Alexandru Ioan Cuza, realizată prin legea votată la 10 martie 1864, iau fiinţă judeţele şi plăşile, ca unităţi administrativ-teritoriale. La acea dată judeţul Bacău cuprinde plăşile: Bistriţa de Sus, Bistriţa de Jos, Tazlăul de Sus, Tazlăul de Jos şi Trotuş, cu un număr de 76 de comune.

    Legea pentru organizarea autorităţilor administrative din 1892 stabilea pentru judeţul Bacău un număr de 8 plăşi. De asemenea, în aceeaşi lege sunt menţionate două oraşe , Bacău şi Tg. Ocna, 88 de comune rurale şi 405 localităţi.

    Din anul 1925 judeţul Bacău mai cuprindea ca localitate suburbană şi oraşul Moineşti, în 1929 Bacăul este declarat municipiu, iar la 22 iulie 1933 se înfiinţează comuna urbană Băile Slănic.

   În 1935 judeţul Bacău este organizat în 7 plăşi, după cum urmează: plasa Bistriţa (cu 14 comune rurale şi un oraş - Bacău, reşedinţa plăşii); plasa Muntele (cu 15 comune şi un oraş - Moineşti, reşedinţa plăşii); plasa Oituz (cu 17 comune rurale şi oraşele Tg. Ocna şi Băile Slănic, reşedinţa plăşii fiind la Tg. Ocna); plasa Răcăciuni (cu 10 comune rurale cu reşedinţa la Răcăciuni); plasa Siret (cu 9 comune rurale cu reşedinţa la Parincea); plasa Tazlău ( cu 12 comune rurale cu reşedinţa în comuna Valea Rea, actual Livezi); plasa Traian (cu 11 comune rurale cu reşedinţa la Bacău).

    La 21 septembrie 1940 prin Decretul-Lege 3219 teritoriul judeţului Bacău era împărţit în 6 plăşi, dispărând plasa Traian.

    O nouă împărţire administrativ-teritorială are loc prin legea nr. 5 din 6 septembrie 1950, când teritoriul ţării este organizat în regiuni, raioane, oraşe şi comune. Astfel ia fiinţă Regiunea Bacău care cuprindea raioanele: Bacău, Moineşti, Tg. Ocna, Buhuşi, Piatra Neamţ, Tg. Neamţ, iar în anul 1956 preia şi raioanele Zeletin şi Adjud de la fosta regiune Bârlad şi raionul Roman de la regiunea Iaşi.

    În anul 1960 se desfiinţează raionul Zeletin, cele mai multe comune trecând la raionul Adjud şi în anul 1964 raionul Buhuşi, comunele fiind preluate de raioanele Bacău şi Piatra Neamţ.

   Prin Legea nr. 2 din 1968 se realizează o nouă împărţire teritorial-administrativă, desfiinţându-se regiunile şi reînfiinţându-se judeţele, împărţire valabilă (deocamdată...) şi în prezent. Judeţul Bacău cuprindea 87 de unităţi administrativ-teritoriale, din care 2 municipii - Bacău şi Oneşti, 5 oraşe - Buhuşi, Comăneşti, Slănic Moldova, Moineşti şi Tg. Ocna şi 80 de comune administrative. în anul 1989 comuna Dărmăneşti a fost declarată oraş, în anul 2001 oraşul Moineşti a fost declarat municipiu, astfel că judeţul Bacău cuprinde în prezent 3 municipii, 5 oraşe, 85 de comune și 491 de sate.

 Mai jos se pot urmări decupajele teritoriale din perioada interbelică, pentru județul Bacău dar și pentru județele vecine care au inclus o parte a comunelor băcăuane actuale.

Bibliografie: jandarmeriabacau.ro, Gh. Adamescu (1931) - Dicţionarul enciclopedic ilustrat “Cartea Românească” , dacoromanica.ro, romaniainterbelica.memoria.ro