Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.
joi, februarie 16, 2023
Oameni minunaţi...
Reducerea disparităţilor? Creşterea coeziunii sociale? Ha, ha, ha...
Un excelent articol - sinteză despre "vrăjelile" Bucureştiului în ceea ce priveşte reducerea diferenţelor economice dintre regiunile României:
"[...]
un fond de 30 miliarde de euro s-a transformat într-o imensă sursă de generare
a disparităţilor regionale şi nu numai, exact împotriva politicilor europene.
El a fost grefat peste mecanismul existent, a intrat în matricea de putere
centrală croită pe o distribuire preferenţială/ arbitrară a veniturilor în
societate, cum a fost inventarea unor privilegii (pensiile speciale de care UE
face caz), dar care are şi o importantă dimensiune regională. Actualmente,
mecanismul e atât de perfecţionat în lipsa de transparenţă la distribuirea
banilor, încât puţini moldoveni înţeleg cum şi cât sunt de discriminaţi în
privinţa resurselor, iar cei mai mulţi chiar se autoculpabilizează pentru
condiţia lor. Ca negri de pe plantaţii care ajung să creadă că nu pot să citească
fiindcă nu au creier de alb. Că le lipseşte, într-un fel, „gena” performanţei,
competenţei şi inteligenţei. Că trebuie să fii superman ca să fii declarat
„eligibil”, în timp ce prin Bucureşti spitalele iau finanţare cu copy-paste
după alte proiecte. " - un
editorial Ziarul de Iaşi semnat de Mihai Chiper, sub titlul Sistemul african din interiorul României europene (click pe link pentru articolul complet).
joi, februarie 02, 2023
Un pas înainte: regulamentul pentru organizarea și întreținerea spațiilor verzi
duminică, ianuarie 29, 2023
Spirit comunitar: strângere de fonduri în grădina publică
“Marţi 19/ 6 August a. c. va avea loc în grădina publică a oraşului Bacău, o mare Kermesă, dată de studenţii băcăuani, pentru a strânge fondurile necesare sporirii numărului de admiteri în „Căminul studenţesc“ din Iaşi, care urma să fie limitat la 200, în anul viitor. Serbarea este pusă sub patronajul d-nei şi d-lui Cristea Cristoveanu, prefectul judeţului, cărora studenţimea băcăuană, ţine să le mulţumească pentru nepreţuitul concurs ce i le-au dat. D-l Prefect le-a mai făgăduit şi un fond de ajutoare, de la Prefectura judeţului. De asemeni mulţumeşte d-lui Leonida Dumitrescu, primarul oraşului Bacău, care nu a pregetat nici un moment de a da concursul făcându-le şi d-sa aceeaşi promisiune, de a le da un fond din veniturile primăriei."
Ziarul „Mişcarea”, august
1919
sâmbătă, ianuarie 28, 2023
Deceniul amoniacului...
"25 SEPTEMBRIE 1980: tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu inaugurează o nouă şi puternică unitate industrială — Combinatul chimic din Bacău"
sâmbătă, ianuarie 21, 2023
Pe firul timpului: oficializarea înfiinţării parcului din Bacău
Rodul acţiunii unor băcăuani care şi-au iubit oraşul, dorind să lase urmaşilor un reper durabil...
joi, ianuarie 19, 2023
Ceva ce n-a văzut Parisul :)
ALBUME VIVANTE.
În centrul oraşului Bacău, vizavi de eleganta siluetă a noului hotel turistic, se află un panou care cuprinde fotografii de escroci, delapidatori, prostituate. În oraşul Gh. Gheorghiu-Dej, la doi paşi de Consiliul popular municipal, o gazetă de stradă numită „Cuiul lui Pepelea“ popularizează aceleaşi categorii. Cetăţenii se opresc, fac coadă, comentează. Departe de noi gîndul de a contesta rolul opiniei publice sau utilitatea unor măsuri preventive. Dar aceste panouri (şi mai ales aşezarea lor în perimetrul central al oraşelor) pot avea efecte contrarii celor scontate. Nu s-a gîndit nimeni că a populariza prim fotografii fetele de moravuri uşoare ar putea fi cu totul altceva decât o măsură educativă? Uneori, în cazul gazetei „Cuiul lui Pepelea“ , vina celor încriminaţi este mult prea mică pentru a justifica o astfel de măsură extremă, cu urmări ce pot fi dezastruoase pentru cei în cauză. Şi, la urma urmei, centrul urban al unor oraşe nu merită mai multă consideraţie, decît să i se înfăţişeze astfel de albume?(Ioana Parava, revista
“Ateneu”, anul 1970)
Obsedantul deceniu: sărbătorirea zilei de 7 noiembrie la Bacău...
O mostră din obsedantul deceniu...
Din Parcul Libertăţii coloane nesfârşite de oameni ai muncii — petrolişti, mineri, constructori — se îndreaptă spre tribună, scandând cu multă însufleţire lozinci: „Trăiască în veci marele Stalin, stegarul păcii şi libertăţii popoarelor!“, „Slavă lui Stalin!“.
Demonstranţii poartă panouri şi grafice prin care raportează cu mândrie partidului succesele obţinute în întrecerea socialistă. Printre ei se află colectivele întreprinderilor „Steaua Roşie“, „Partizanul“, „Proletarul“, etc. Colectivele puternicului combinat forestier „21 Decembrie“ — Vaduri, şantierul 801 construcţii Bicaz, fabricile de cherestea „Horia, Cloşca şi Crişan“, „7 Noembrie“, etc., ca şi Direcţia Regională Silvică-Bacău, deţinătoarea drapelului roşu de producţie pe ţară, produc în contul anului 1953.
Defilează brigadierii petrolişti Gheorghe Nichifor, Stoian Nicolae, Ion Stănescu, Ion Marian, etc., care, aplicând metoda sovietică a forajului rapid, realizează zilnic aproape două norme. Zilele acestea colectivul oficiilor de producţie 1 şi 3 a trimis patriei primele tone de petrol în contul anului 1953.
În aplauzele mulţimii trec brigăzile cunoscuţilor mineri fruntaşi Despa Vasile, Bâlbâc Ştefan, Harjaba Constantin, Tuluc Teodor, Acasandrei Vasile, Bran Alexandru, Mocanu Vasile, etc., care, aplicând metoda graficului ciclic, realizează zilnic aproape o normă şi jumătate. Stahanovistul miner Huluţaş Constantin extrage cărbune în contul anului 1953. Panourile şi pancartele purtate de manifestanţi vorbesc despre realizările regimului de democraţie populară.
Aproape 500 de petrolişti din regiunea Bacău au primit până acum apartamente spaţioase, cu tot confortul. Alte zeci de blocuri muncitoreşti, şcoli, cluburi, etc. sunt pe terminate. Pe Valea Tazlăului au fost puse la dispoziţia petroliştilor două dispensare, dotate cu tot confortul şi personalul necesar. In centrul carbonifer Comăneşti a fost inaugurat zilele acestea un spital modern cu o capacitate de 150 de paturi, având 26 de medici, etc. Toate acestea vorbesc cu putere despre grija partidului şi guvernului pentru ridicarea necontenită a nivelului material şi cultural al oamenilor muncii.
Sursa: "Scînteia" 11 nov 1952
Foto: Demonstraţie "spontană" a oamenilor muncii în Piaţa Malinovschi (!) din Bacău. Sursa: Abramiuc Ioan, Teofănescu Viorica (1960) - "Geografia Regiunii Bacău", manual pentru clasa a III-a, Sfatul Popular Regional Bacău - Secţia Învăţămînt şi Cultură.
Vezi şi: Bacăul cartierelor muncitoreşti
marți, ianuarie 17, 2023
Ceauşescu despre Bacău
Din deceniul în care Ceauşescu o luase razna, iar presa de partid bătea câmpii cu graţie:
Puternica dezvoltare pe care a cunoscut-o Bacăul în domeniul industriei, ca şi în celelalte sectoare, demonstrează cu putere justeţea politicii partidului nostru comunist, care aplică neabătut legităţile generale la condiţiile concrete ale ţării noastre - Nicolae Ceauşescu
Scînteia, 14 iulie 1984
Scînteia, 14 iulie 1984 - Secţiunea: "LUMINOASE ÎNFĂPTUIRI ÎN ANII SOCIALISMULUI: ORAŞE ALE UNEI CIVILIZAŢII NOI,
MODERNE (1944-1984).
luni, ianuarie 16, 2023
Un nou spațiu educațional în centrul Bacăului
Am intrat în timp în anul 1961 pentru ca, am stiut aceasta întotdeauna si nu am uitat, era nevoie de noi. Întemeierea nu a fost usoara. Am primit un nume: Scoala Medie Nr. 4 Bacau, un statut: „Unitate în dezvoltare” si un plan de scolarizare pentru clasele V-XI. Existam ca forma, dar ne lipseau lucruri fundamentale: nu aveam un sediu propriu (în primul an am functionat în cladirea Scolii Generale Nr. 5, de pe strada 6 Martie), un colectiv didactic închegat, definit, o identitate clara. Anul 1961 a fost punctul zero al existentei noastre; virtual, aveam totul, fiindca toate drumurile ni se deschideau, concret, nu aveam nimic si trebuia sa ne gasim calea, sa ne definim.
Ne-am gasit întâi locul fizic. În anul scolar 1962-1963, în centrul orasului, pe
Strada 15 August, astazi Strada Lucretiu Patrascanu, a început constructia
lacasului nostru, o cladire cu 24 de sali de clasa, 4 laboratoare, cabinet
medical, cancelarie, dupa un proiect arhitectural modest, comun tuturor
scolilor din acea vreme, o replica în piatra a tendintelor de uniformizare si
înregimentare specifice ideologiei timpului. Din proiectia opaca lipseau
biblioteca, sala si terenul de sport, sala de festivitati, construite mai
târziu, cu exceptia ultimei, aproape imposibil de adaugat într-un spatiu
atribuit cu zgârcenie.
În anul scolar 1963-1964, am functionat pentru prima data în casa noastra, cu clase de liceu (IX-XII), formând o comunitate scolara cu 853 de elevi si 43 de profesori, iar în urmatorul an, 1964-1965 îsi finaliza studiile prima promotie de liceeni. Am trecut, în 1990, dintr-o lume în alta, o trecere lina fiindca valorile noastre, proprii scolii dintotdeauna, nu s-au dovedit caduce. Prestigiul scolii în comunitate a sporit dupa 1990, fapt confirmat de optiunea celor mai buni elevi de gimnaziu pentru colegiul nostru, de rezultatele la examenele de bacalaureat, la concursurile si olimpiadele scolare. În ultimii ani, aceste rezultate ne-au situat printre cele mai bune colegii din tara, fapt confirmat de locul 8 obtinut în competitia „10 pentru România”, în care s-au confruntat unitati scolare de prestigiu. - din Istoricul Colegiului Naţional "Gheorghe Vrănceanu" Bacău
vineri, ianuarie 13, 2023
Bacău - un oraş modern, înfloritor....
La finalul articolului veţi găsi şi anul la care se face referire...😏
Bacău - un oraş modern, înfloritor
În anii construcţiei socialiste, dar mai ales în perioada
care a trecut de la Congresul al IX-lea al partidului, Bacăul a cunoscut,
asemenea tuturor localităţilor patriei, o puternică dezvoltare industrială şi
urbanistică, devenind o aşezare modernă, înfloritoare. În mai puţin de două
decenii, aici au fost construite două mari platforme industriale, în care se
înalţă unităţi puternice, ale căror produse sunt cunoscute şi solicitate nu
numai de economia naţională, ci şi la export, în numeroase ţări ale lumii. Între
acestea se numără întreprinderea de maşini-unelte, întreprinderea metalurgică,
Combinatul de îngrăşăminte chimice, întreprinderea de panouri electrice pneumatice,
Combinatul de prelucrare a lemnului. În acelaşi timp, s-au dezvoltat şi
modernizat combinatul de celuloză şi hirtie „Letea“, întreprinderea de pielărie
şi încălţăminte „Partizanul“, Întreprinderea de postav „Proletarul“,
întreprinderea mecanică şi altele. Acest ritm impetuos de dezvoltare economică
a făcut ca municipiul Bacău să realizeze în prezent o producţie industrială
anuală în valoare de circa 14 miliarde lei. Oamenii muncii de aici s-au angajat
ca în cinstea celei de-a 40-a aniversări a actului istoric de la 23 August 1944
şi a celui de-al XIII-lea Congres al partidului să realizeze o producţie
suplimentară în valoare de 500 milioane lei.
În imediata apropiere a cetăţilor industriale se înalţă
noile şi modernele cartiere de locuinţe. Pe cimpul dinspre Sărata, ca şi peste
pasajul de cale ferată, unde pînă nu de mult hălăduiau bălăriile, s-au
construit cartiere noi, adevărate „oraşe“ în oraş: Republicii, Cornişa
Bistriţei, Carpaţi, Milcov, Aviatori şi altele, în care trăieşte, în condiţiile
unui confort modern, peste 80 la sută din populaţia oraşului. Alături de cele
circa 45 000 de apartamente, s-au construit numeroase edificii
social-culturale, magazine comerciale, unităţi turistice şi prestatoare de
servicii pentru populaţie. Oraşul s-a îmbogăţit cu lucrări de artă monumentală,
au fost amenajate parcuri şi grădini, complexe sportive şi de agrement. Dacă la
data construirii lor — ne spune tovarăşul Vasile Albu, primarul municipiului —
vechiul palat administrativ sau fostul cinematograf „Mărăşti“, acum Teatrul
dramatic „Bacovia“, erau considerate construcţii monumentale, astăzi ele se
pierd între noile edificii realizate de proiectanţii şi constructorii noştri:
Casa de cultură, complexul hotelier „Moldova“, complexele comerciale „Select“ şi
„Romarta“, Institutul de învăţămînt superior, spitalul judeţean, sala
sporturilor. Şi continuăm să construim în ritm intens. Pînă la sfirşitul
actualului cincinal mai avem de înălţat şi pus în funcţiune noi capacităţi de
producţie, obiective social-culturale şi circa 8 000 de apartamente.
Într-adevăr, Bacăul continuă să fie un vast şantier. Se
construieşte atît în centru, cît şi în noile ansambluri de locuinţe Bistriţa-Lac,
Mioriţei, Bacovia, Ştefan cel Mare. Este de subliniat faptul că, în ultimii zece
ani, populaţia oraşului s-a dublat. Modernizarea centrului, ca şi a întregului
oraş este însoţită, cum e şi firesc, de un amplu program de lucrări
edilitar-gospodăreşti. Bacăul, care cu ani în urmă nu avea nici o stradă
asfaltată, dispune acum de o reţea de peste 120 kilometri de străzi
modernizate. În prezent, pe întreg cuprinsul oraşului se execută ample lucrări
de extindere a reţelelor de canalizare şi alimentare cu apă, se amenajează noi
spaţii de joacă pentru copii, de recreare şi agrement. Sunt preocupări la
înfăptuirea cărora, pe lîngă fondurile alocate de stat, îşi aduc contribuţia
toţi cetăţenii. Acest aport se concretizează prin executarea unor lucrări
edilitar-gospodăreşti în acest an, prin muncă voluntar-patriotică, în valoare
de peste 200 milioane lei. Este şi aceasta o dovadă a dorinţei fiecărui băcăuan
de a-şi vedea oraşul în care trăieşte şi munceşte tot mai frumos, mai
înfloritor.
Gheorghe BALTA corespondentul „Scînteii"
Sursa: Scînteia, 15 martie 1984
joi, ianuarie 12, 2023
O zi din viaţa oraşului ...în 1957
ANIVERSARE DRAGĂ MOLDOVENILOR. Ieri, am luat un scurt interviu regizorului Val. Mugur, maestru emerit al artei din R. P. Romînă. Trăim acum clipe emoţionante, ne-a spus el. Azi e repetiţia generală a piesei „Apus de soare“ de Barbu Delavrancea. Această dramă istorică, aşa după cum ştiţi, evocă episoade din viaţa celui ce a fost marele domn al Moldovei - Ştefan cel Mare. Pentru teatrul din Bacău punerea în scenă a aceştiei piese înseamnă un examen greu. Tot colectivul îşi dă contribuţia la reuşita spectacolului; 46 actori sunt distribuiţi în piesă şi se folosesc aproape 100 costume de epocă. Premiera piesei „Apus de soare“ este închinată aniversării a 500 de ani de la suirea lui Ştefan cel Mare pe scaunul Moldovei.
DEPUTAŢII SE CONSULTĂ CU CETĂŢENII În
cursul zilei de miercuri, un grup de 10 deputaţi ai Sfatului popular orăşenesc
Bacău, printre care Eugenia Cucu, Nicolae Enăşoaie şi alţii, au avut întîlniri
cu alegătorii. Ei au discutat probleme ale gospodăririi şi înfrumuseţării
oraşului. Cetăţenii din strada Alba Iulia, spre exemplu, au cerut deputatului
lor să propună sesiunii aprobarea unor cheltuieli pentru prelungirea conductei
de apă potabilă în această parte a oraşului. Cetăţenii din cartierul C.F.R. au
propus, deputatului, ca sesiunea să adopte o hotărîre pentru amenajarea completă
a noii pieţe, create anume pentru mai buna aprovizionare a ceferiştilor.
PRIMAVARA A SOSIT... băcăuanii încep a
căuta parcurile, grădinile şi scuarurile oraşului. Ieri, zeci şi zeci de tineri
din întreprinderi, şcoli şi instituţii au participat la muncă voluntară pentru
reamenajarea spaţiilor verzi. În Parcul Libertăţii s-a terminat ieri săparea
unui şanţ de 300 metri pentru instalarea în parc a unei conducte de apă. De
asemenea, s-a săpat şi grăpat terenul pentru însămînţarea de ierburi şi
plantarea de arbuşti decorativi.
FAPT DIVERS De ce în piaţa oraşului nu
e şi un magazin cu articole de uz casnic? Întrebare firească, care şi-a găsit
răspunsul ieri: în piaţa centrală a oraşului s-a deschis un asemenea magazin.
Aci gospodinele pot găsi, printre altele: mături, bidinele, perii, borcane,
coşuri etc.
MOMENT CRITIC Ieri însă, ca şi în multe
zile, piaţa şi străzile erau murdare, neîngrijite. Şi asta chiar sub privirea
administraţiei pieţelor, care-şi are sediul aici. Am constatat, cu acest
prilej, că lipseau cu desăvîrşire trufandalele, cu toate că la gospodăriile de
stat, la gospodăriile colective s-au cultivat cantităţi însemnate de ceapă
verde, ridichi de lună, salată, în sere. Acum o lună apăruseră astfel de
trufandale, dar... ciudat! Odată cu încălzirea timpului ele au dispărut.
(H. GROSU I. PLEAVĂ, Ieri în oraşul Bacău, “Scînteia” nr. 3878, 11 aprilie 1957)
Statui dispărute: bustul lui Lucreţiu Pătrăşcanu din Parcul Libertăţii/Cancicov
La Bacău au avut loc două manifestări omagiale prilejuite de împlinirea a 75 de ani de la naşterea cunoscutului om politic, militant de seamă al mişcării noastre muncitoreşti, Lucreţiu Pătrăşcanu. În Parcul Libertăţii, la intrarea pe „Aleea oamenilor de seamă“, a fost dezvelit bustul lui Lucreţiu Pătrăşcanu, operă în bronz realizată de V. Gorduz. Au luat parte reprezentanţi ai organelor locale de partid şi de stat, muncitori, intelectuali, studenţi, pionieri. Figura celui omagiat a fost evocată de Gheorghe Roşu, prim-secretar al comitetului judeţean de partid, conf. univ. Mihai Merfea, rectorul Institutului Pedagogic, Augustin Ungureanu, preşedintele tribunalului judeţean, Pavel Chiriţescu, membru de partid din ilegalitate, eroul muncii socialiste Gheorghe Farcaş, muncitor la Combinatul de celuloză şi hirtie „Letea“, Elena Pătrăşcanu-Veakis, fosta tovarăşă de viaţă a lui Lucreţiu Pătrăşcanu. În aceeaşi zi, la liceul care-i poartă numele a fost vernisată expoziţia „Viaţa şi opera lui Lucreţiu Pătrăşcanu“, cuprinzînd documente, scrisori, fotografii, obiecte care au aparţinut acestui înflăcărat militant comunist, om politic şi de cultură. (Gheorghe Baltă, „Omagiu” - Scînteia, 7 noiembrie 1975)
miercuri, ianuarie 11, 2023
Cum se distrau elevii de odinioară...
marți, ianuarie 10, 2023
Decembrie 1975: „Luceafărul“ - un mare magazin la Bacău
La Bacău, a avut loc de curînd inaugurarea marelui magazin universal „Luceafărul“. Operă a proiectanţilor şi constructorilor din localitate, noua unitate a comerţului băcăuan, înălţată intr-un stil arhitectonic deosebit, constituie o adevărată podoabă a municipiului de pe Bistriţa. Pe o suprafaţă utilă de aproape 8 000 mp, cumpărătorii pot găsi o gamă variată de mărfuri industriale pentru bărbaţi, femei, copii şi adolescenţi. Magazinul are aproape 500 de lucrători şi dispune de raioane specializate care însumează mărfuri cît 50 de magazine obișnuite la un loc. (Gh. Baltă, corespondentul „Scînteii“) – în "Scînteia", 16 dec 1975.
Potrivit fotoreporterului Ioan Bîşcă, "magazinul universal Luceafărul a fost proiectat de Rozela Burnea Georgescu, arhitecta din Bacău care a mai semnat, între altele, proiecte precum blocuri de locuințe în Roman, Moinești, Comănești, Bicaz, Focșani și Bacău, sediul Procuraturii Bacău (1963), sediul Trustului Petrol Moinești (1966), Policlinica din Piatra Neamț (1967), magazine universale în Roman (1967) și Moinești (1968), complexul comercial „Zemeș” din Moinești (1968), hotelul Venus din Slănic Moldova (1971), hanul turistic „Măgura” (1974), extinderea și reamenajarea de la Teatrul Bacovia (1979), Hotelul Moldova (1979) și sala Ateneu din Bacău (1983)."
vineri, ianuarie 06, 2023
Pe firul timpului: Hotelul "Decebal" din Bacău
Din nou înapoi, pe firul timpului băcăuan, încercând să intrăm în atmosfera marilor transformări edilitar-urbanistice ale deceniilor 6-7 din secolul trecut. Astăzi ne vom apleca asupra Hotelului "Decebal", construcţie ridicată rapid şi care a devenit pentru următoarele decenii unul dintre cele mai cunoscute repere citadine, dacă ne luăm fie şi numai după numărul mare de cărţi poştale ilustrate emise şi circulate în întreaga ţară o lungă perioadă. De ajutor ne stă presa locală şi naţională, prin care am navigat cu multă curiozitate, precum pescarul în căutarea unor capturi cât de mici, dar cu valoare documentară....
Ziarul Informaţia Bucureştiului din 21 noiembrie 1969 anunţa pe prima pagină, la secţiunea “Veşti turistice”, cu câteva luni bune înainte, marele eveniment:
La începutul anului viitor, la Bacău, se va da în folosinţă hotelul „Decebal“, o construcţie modernă care va oferi turiştilor condiţii optime de cazare. Clădirea are 12 niveluri, la ultimul fiind amplasate o terasă şi o cofetărie. Spaţiul de cazare va fi de peste 200 de locuri. La parter vor funcţiona un salon de coafură - frizerie şi chioşcuri cu articole de artizanat. De asemenea, hotelul va dispune de un bar de zi, parking etc.
Primăvara anului 1970: hotelul este terminat, iar România liberă din 26 aprilie 1970 anunţa sintetic: În localitate a fost dat ieri în folosinţă complexul hotelier„Decebal“. Clădirea situată în centrul oraşului are 12 nivele şi este construită într-un stil arhitectonic original. În cadrul acestui complex funcţionează un hotel cu 214 locuri, un restaurant, bar, terasă, cofetărie, magazin de artizanat, diferite unităţi de autoservire.
Important detaliu, am aflat astfel data exactă a inaugurării: sâmbătă, 25 aprilie 1970. Reţinem data.
O nouă realizare arhitectonică împodobeşte centrul oraşului Bacău: complexul turistic „Decebal“. O contracţie care îmbină stilul modern cu semnele arhitecturii tradiţionale îşi desfăşoară contururile într-o piaţă spaţioasă, îmbogăţind peisajul citadin. Realizat în întregime de arhitecţii şi inginerii proiectanţi de la D.S.A.P.C. Bacău, care au găsit soluţii pline de fantezie şi originalitate, noul hotel-restaurant reprezintă, prin linia sa armonioasă şi prin interioarele de bun gust şi eleganţă, un punct de permanentă atracţie. Apariţia acestui hotel al O.N.T.-ului a declanşat un plăcut spirit competitiv. Conducerea T.A.P.L. a terminat de curînd renovarea restaurantului „Bistriţa“. Apreciem în mod deosebit efortul de ase creia o ambianţă intimă la care se adaugă inspiratele forme geometrice ale pereţilor. După ce, în cadrul acestei rubrici, aim criticat lipsa de fantezie a unor decoratori de restaurante, ne face plăcere să evidenţiem această iniţiativă. Rămîne acum ca cele două frumoase puncte de frecvenţă umană să nu fie degradate în nici un fel, iar serviciul curent să nu abdice de la normele civilizate pe care le presupune cadrul arhitectonic. (în articolul “Urbanizare şi civilizaţie” din revista Ateneu, anul 1970, sub semnătura Ioanei Parava)
La Bacău a fost inaugurat un nou complex hotelier, purtînd numele „Decebal". Clădirea, situată în centrul oraşului, este construită într-un stil arhitectonic original, dispunînd, în cadrul celor 12 nivele, de 214 locuri de cazare, un restaurant, bar, cofetărie, magaxin de a rtizanat, unităţi pentru servicii şi de o terase-restaurant. (Drum nou nr. 4/1970)
Peste cîteva zile se vor da în funcţie două noi şi moderne complexe hoteliere şi de alimentaţie publică din reţeaua O.N.T. Este vorba de hotelul „Decebal" din Bacău, amplasat în centrul oraşului, avînd o capacitate de 214 locuri în camere cu 1 şi 2 paturi, dotate cu confort optim şi mobilat modern. Hotelul dispune şi de un restaurant propriu avînd o capacitate de 190 locuri, precum şi de un bar de zi,loc de parcare etc. Un edificiu asemănător îşi va deschide porţile în curînd şi în oraşul Craiova. El se va numi „JIUL“ şi are o capacitate de cazare de 264 locuri în camere cu 1 şi 2 paturi, precum şi 8 apartamente. Hotelul are restaurant propriu cu o capacitate de 170 locuri, precum şi un frumos bar de zi. (în articolul Decebal şi Jiul, ziarul Munca, 23 aprilie 1970). În acelaşi număr al publicaţiei apare şi o imagine cu Hotelul UGSR (astăzi „Venus”) din Slănic-Moldova, sub caracterizarea: îşi profilează silueta zveltă noua clădire care va dispune în final de 500 de locuri pe serie şi un confort ultramodern)
miercuri, ianuarie 04, 2023
Printre cronicile unui eveniment aparte: dezvelirea statuii poetului George Bacovia (1971)
Au trecut mai bine de
cinci decenii de la frenezia care a cuprins un întreg oraş în cele patru zile de
manifestări dedicate omagierii poetului George Bacovia într-un prim festival
literar-artistic, adevărată sărbătoare la scară naţională fără echivalent până
astăzi. Între timp, silueta firavă a statuii dezvelite cu acel prilej a fost
înconjurată de clădiri impunătoare prin volumetrie, dar lipsite de spirit şi
svelteţe arhitecturală. Simbol şi reper identitar, statuia poetului condensează
Bacăul şi totodată radiază ceva din spiritul oraşului. Devenită o prezenţă
atemporală pentru generaţiile mai tinere, opera sculptorului Constantin Popovici
suscită în continuare interes nu doar printre turişti. Pentru toţi cei care vor
trece prin centru Bacăului, pasajele următoare pot fi de ajutor în descifrarea
unui monument cu totul aparte în peisajul urban românesc. Aceste pasaje publicate
„la cald”, cu prilejul zilelor bacoviene, sunt practic necunoscute marelui
public. Beneficiind de accesul pe o perioadă limitată la presa vremii, am
convingerea că aceste fragmente nu
acoperă decât o mică parte din publicistica dedicată evenimentului. Bucuria
descoperirii articol cu articol şi căutarea pasionantă pe firul timpului, până
la obârşie, constituie pentru un băcăuan care nu a trăit acele zile cu totul
deosebite, motiv de revelaţie, înţelegere şi apreciere a triadei poet –
monument – oraş, triadă etichetată astăzi superficial şi aseptic printr-o
adresă (Calea Mărăşeşti nr.1) şi o denumire convenţională. Lectură plăcută!
Vedem monumente. Sau privim monumente. Cel mai adesea trecem pe lângă ele. Trebuie să ne întrebăm însă dacă înţelegem semnificaţia lor sau mai exact dacă semnificaţia lor iniţială, conţinutul lor emoţional se mai transmit. Să facem cîteva delimitări. Sau mai exact să specificăm despre ce e vorba. Secolul XIX ne-a lăsat o moştenire care, paradoxal, nu s-a „devalorizat”, ba dimpotrivă. Incriminăm academismul acelor monumente pe care astăzi în parodie oricare tînăr ucenic în sculptură le-ar putea face. Un „domn” încremenit în una din acele poze pe care nu se poate să nu le cunoască oricine. Piciorul drept înainte şi cel stîng în spate (sau invers) sau poate mîna stîngă în veston şi dreapta înainte (sau invers) şi iată întregul repertoriu - sărac repertoriu! - de atitudini epuizate. Atitudini, aceasta spune totul. Şi întrucît spuneam că în parodie s-ar mai putea realiza aşa ceva, înseamnă că ne aflăm oarecum în faţa formelor goale, lipsite de seva unui conţinut. Prin faţa acestor monumente, trecem. Atîta tot. Uneori, aşa cum se întîmplă, rîdem amuzaţi de capriciile iernii sau primăverii, care adaugă putină materie vie acestor modificaţii. Ridiculizîndu-le. (Constantin Popovici, în Scînteia, 4 februarie 1968)
***
Mi-a spus cineva că Bacovia pe care l-am făcut are ceva de Hamlet. Şi asta m-a bucurat. M-a bucurat că în Bacovia al meu cineva a recunoscut existenţa Ia modul ei superior. Bacovia nu este o transcripţie; dacă cineva ar crede că sculptura lui Bacovia a luat naştere în mine ca formă, după lectura poeziilor lui, i-aş spune că se înşeală. Dacă ar fi fost aşa, sculptura lui Bacovia ar fi fost simplul rezultat al unei lecturi: un artificiu care adună în el o atitudine livrescă (dacă aşa ceva se mai poate numi atitudine), indiferent cît de adîncă, înaltă sau largă ar fi această atitudine. Pot spune că Bacovia mi-a apărut ca formă sculpturală, prin starea de poezie, şi nu prin lectura poeziei, şi asta cred eu că e o distincţie foarte importantă. De ce? Ca să întăresc ce am spus mai sus trebuie să adaug că atunci chiar cînd n-aş fi ştiut nimic despre Bacovia ca om, chiar dacă n-aş fi ştiut de loc cum arată, tot aşa l-aş fi făcut. Ba, dacă cineva mi-ar fi spus că Bacovia e gras, aş fi refuzat să cred şi aş fi continuat să mi-l închipui tot cum simţeam eu că trebuie sau merită să fie. Asta e un lucru care îmi spune - mai ales mie ca sculptor ce sînt - că expresia pe care o are omul, expresia mîinilor, a fiecărui gest, a mersului şi a ţinutei întregului corp nu este de loc întîmplătoare; că toată expresia fizică a omului este de natură spirituală. Deşi eu, în sculptura lui Bacovia, mi l-am închipuit pe Bacovia ca fiind un anumit tip de existenţă, ca pe o valoare de existenţă pe care cineva o trăieşte într-un fel anumit şi tot ce s-a născut ca formă în statuia lui Bacovia era absolut necesar legat de destinul spiritual al unui individ care are măsura vieţii. Toate aceste lucruri precise s-au trezit în mine de la sine - şi nu le-am vrut eu, eu numai le-am recunoscut şi m-am simţit dator să le explic. Dar dacă ele s-au trezit, şi s-ar fi trezit şi fără să ştiu despre Bacovia altceva decît că a scris versurile pe care eu le citisem, însemnează că izvorul care a dat viaţă statuii şi existenţei care este obligată să se trăiască pe sine în această statuie, că acest izvor este în poezia lui Bacovia. În poezie şi nu în lectura ei - adică în starea, şi nu în înregistrarea ei. Poezia lui Bacovia a devenit trupul meu; poezia s-a întîlnit în mine cu ceea ce mai exista acolo înăuntru, şi din întîlnirea asta s-a născut o stare de existenţă pe care eu o datorez acelei poezii. Memoria vieţii face ca artele să asculte de o singură muză. (Constantin Popovici, în România literară, anul IV, nr.49 (165), 2 decembrie 1971)
***
Cu alte cuvinte, asta-i singura statuie ce se putea ridica lui Bacovia, alta care să-l reprezinte pe el, în structura propriului său geniu şi fidelă cu dimensiunile sale sufleteşti, n-ar fi fost cu putinţă. Astfel oraşul Bacău, prin această simplă statuie aşezată în centrul existenţei sale cotidiene, se înscrie definitiv în spiritualitatea cea mai de sus a României (Laurenţiu Fulga, în Ateneu, 1971)
***
Constantin Popovici a reuşit în mod magistral să găsească un ţel central în care ideaţia şi figuraţia se grupează strălucit, dînd drept de viaţă realităţii figurate şi celei abstracte, trăsătură care a existat întotdeauna la operele de permanenţă. Poate că tocmai acest lucru contrariază pe privitor la prima vedere; oamenii au fost obişnuiţi cu opere mediocre în care predomină cînd fizionomia şi partea vestimentară, cînd reprezentarea schematică a unei idei abstracte. Dar acest şoc aparţine doar primului contact cu universul lucrării, apoi, artistul dialoghează liber cu privitorul pe coordonatele sale adînci. Acest fel de şoc s-a petrecut cu toate operele mari din istoria artelor. Acum nu mai înţelegem de ce contemporanii lui Michelangelo au fost şocaţi la primul lor contact cu David. Nu pot trece peste exemplara dăruire a lui Popovici pentru subiect, peste munca sa de a se apropia de singularitatea personalităţii lui Bacovia. Acest efort creator l-a dus la o structură deosebită a statuii aşezată printre oameni. Există o senzaţie minunată şi anume că Bacovia circulă în permanenţă prin oraşul său. (Sabin Bălaşa în Ateneu, 1971)
***
O statuie simbolică: la fel de originală şi de ciudată în oraşul Bacău, cum a fost existenţa poetului în acest oraş. Mai devreme sau mai tîrziu, statuia şi împrejurimile ei vor deveni un loc de pelerinaj. (Constantin Chiriţă, în Ateneu, 1971)
***
O statuie a lui Bacovia, operă a sculptorului Constantin Popovici, romantică întruchipare în bronz a modestiei ascete...(Ion Drăgănoiu, în „România liberă”, 3 oct. 1971)
***
Lucrul, însă, care de astă dată mi-a adus revelaţia totală a tragicului concert bacovian e capodopera sculptorului Constantin Popovici. Întregul geniu al poetului, de la mister la claritate, de la turburile depărtări de negru şi de plumb pînă la mirabilul mugur alb şi roz şi pur, pluteşte acum deasupra oraşului, plecînd mereu din bronzul verde-galben al statuii sale şi întorcându-se mereu la ea. E o magie modernă această statuie, prin care oamenii cetăţii s-au întîlnit cu poetul sau, mai exact, prin care poetul s-a întors la el acasă. Odată cu elogiul meritat de sculptor, aduc elogiul meu celor ce i-au înţeles magia şi i-au plantat statuia în inima cetăţii. (Ben Corlaciu, în Ateneu, 1971)
***
S-a dezvelit în centrul oraşului o statuie, unică de acest fel în ţară, şi printre puţinele statui cu adevărat moderne, dedicate unui poet. Aud că metafora pe care o întruchipează, nu este bine înţeleasă de toţi: nu e obligatoriu ca un gest spiritual să pătrundă dintr-o dată în conştiinţa fiecăruia. Destinul poeziei lui Bacovia a fost, asemenea destinului său ca persoană, unul vitreg: şi-a făcut loc greu, dar tot mai sigur, spre inima semenilor. Sînt încredinţat că tot aşa se va întîmpla şi cu bronzul cu care oraşul şi-a împodobit inima, dînd centrului urbanistic distincţie, nobleţe, patetism. (Vlad Sorianu, în Ateneu, 1971)
***
Fără să abuzeze de detalii care dăunează esenţializării,
sculptorul reuşeşte să surprindă profunzim ea meditaţiei, sentimentul
gravităţii şi însingurării, autenticitatea vieţii interioare. (...) Lucrarea,
şocant de originală, stîrneşte, din chiar clipa dezvelirii,dispute aprinse,
concetăţenii poetului şi vizitatorii urbei în care el a trăit şi a creat cea mai
mare parte a operei sale, împărţindu-se în două tabere: deoparte, detractorii
furibunzi ce se aşteptau la un Bacovia cu toţi nasturii la sacou încheiaţi, aşezat
pe un soclu de o stupidă banalitate şi, evident, cu inscripţia poleită cu bronz
auriu; de cealaltă parte, admiratorii extaziaţi de statuia îndrăzneţ concepută,
menită să omagieze în veac memoria marelui dispărut. (...)...ideea cardinală a
artistului de a sugera, prin implantarea poetului pe o platformă din plăci de
travertin nu mai înaltă de 40 cm, aducerea sa din somnul morţii pentru a fi
restituit celor de o fiinţă cu el fără să-şi piardă izolarea, nu este subliniată
cu suficientă pregnanţă. Tratată simplu, în forme rugoase şi înălţată la
proporţii impresionante (3,5 m), statuia se desfăşoară frumos în spaţiu, cu un
desen inspirat şi pur, înfăţişîndu-l pe poet cu capul aplecat, cu un aer adînc
meditativ, dar şi cu obstinaţia de a-şi îndura, neînfrînt, calvarul. Şi dincolo
de orice îndoială, ea denotă prin compoziţie şi construcţie mai mult decît imaginaţie
şi meşteşug: o anumită febră şi o trăire în adîncime a modelului, dacă nu cumva
chiar o proiecţie din lăuntru în afară a unei stări similare de existenţă.
(Grigore V. Coban, în Ateneu, 1972)
Palimpseste băcăuane: inaugurarea magazinului "Select" (1978)
În 1959 vechiul centru al Bacăului avea să primească un prim implant comercial al sistematizării socialiste: magazinul „Universal” (ulterior „Bacăul”). La aproape două decenii diferenţă, în vara anului 1978, un nou complex comercial de tip "mall" 😀 era inaugurat: magazinul "Select". Iată cum era oglindit evenimentul în presa vremii, într-un mic articol descoperit recent în pagina 5 din cel mai important organ naţional de presă emanat de PCR:
În
centrul oraşului Bacău, lîngă hotelul „Decebal“, la parterul şi primul nivel al
unui impozant bloc de locuinţe s-a deschis un modern complex comercial şi de
servire — „Select“. Aici au fost deschise, între altele, un magazin-expoziţie
de mobilă şi magazine de confecţii şi tricotaje şi de articole tehnico-medicale,
de desfacere a dulciurilor. Tot aici a fost organizat un grup de alimentaţie
publică. Alte spaţii sínt destinate agenţiei de voiaj C.F.R., precum şi unei
mari farmacii. In curînd vor fi inaugurate în noile spaţii comerciale
construite pe Calea Mărăşeşti din noile cartiere Cornişa Bistriţei şi „Victor Babeş“
unităţi de desfacere şi prestatoare de servicii, dispunînd de o suprafaţă utilă
de circa 6 000 mp. (Gheorghe Baltă).
În
fotografie: noul bloc de locuinţe din municipiul Bacău în care este situat complexul
comercial „Select“ (C. Bursuc).
Sursa: ziarul Scînteia, 29 august 1978