Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.
Palimpseste urbane din orașul de odinioară...
Două noi propuneri pentru viitoarea listă a arborilor protejaţi, cu documentarea profesionistă marca ing. Mihai Ceucă. Propunerile au fost postate noaptea trecută pe grupul Verde de Bacău. Valoarea lor m-a făcut să le preiau aici, în sectorul dedicat acestui proiect, alături de întreaga mea apreciere pentru răspunsul prob, rapid şi foarte argumentat!
Ca răspuns la invitația adresată concitadinilor în ziua de 12 febr. a.c., lansez câteva sugestii.
În Cimitirul municipal „Central” există câțiva arbori coniferi demni de grija noastră. Cel puțin două exemplare (un brad și o tuia, probabil, că nu sunt specialist silvic) au valoare istorică și de jaloane în evoluția cimitirului. Este bine știut, cimitirul „comunal” a fost înființat pe actualul amplasament în anul 1859. Suprafața sa era însă de doar 40% din actuala suprafață și limita de est, din „spatele” capelei (actuala Biserică Sfânta Treime era marcată de un gard și de cei doi arbori plantați lângă gard). În anul 1931, cimitirul a fost extins către răsărit cu încă cca opt hectare și reamenajat conform unui proiect executat de arh. N. Lupu și aprobat de Consiliul comunal. Gardul a fost înlăturat, dar arborii au rămas până în ziua de azi, ca martori ai istoriei cimitirului și ai evoluției permanente a urbei noastre. În vechiul „colț de sud” rezervat adormiților de religie catolică, mai există câțiva arbori impunători care pot completa „grupul secular” al celor descriși. O comisie de experți silvici poate definitiva lista inițiată în aceste rânduri.
.jpg)
.jpg)
.jpg)
Sugestii pentru
REGISVER art.17. (2)
Actualul cartier
Miron Costin, având drept arteră definitorie Strada Miron Costin a fost
edificat pe terenurile fostei Moșii Cremenea care aparținea Administrației
comunale Bacău. Suprafața aflată în mare parte, în zona inundabilă a bătrânului
râu Bistrița, cale de navigație pentru plute, până la Galați, a fost asanată și
destinată construcției de locuințe pentru locuitorii migranți în orașul devenit
muncitoresc. Într-o primă fază, prin anii 1950, strada nou „tăiată” peste
terenurile agricole a fost încadrată cu case tip, avantajos de construit
datorită facilităților oferite de statul socialist. Unii proprietari au preluat
în „inventar”, încadrându-i în peisajul grădinilor și curților, arborii crescuți prin grija Domnului, în zăvoi.
După anul 1965, sistematizarea
urbană a cuprins și vechiul cartier, zecile de blocuri luând locul caselor
insalubre și lanurilor de păpușoi. Arborii și pomii fructiferi au picat victime
ale buldozerelor. Puținii norocoși au rămas prin grădinile caselor „tip”
supraviețuitoare. Privilegiați au fost pomii fructiferi, unii rezistând și
printre blocuri. Dintre puținii arbori supraviețuitori, un stejar, martor al
istoriei cartierului, mai trăieșteși astăzi pe Strada Miron Costin la numărul
55, în colțul curții cu nr.57. În urmă cu vreo 4 ani, a avut șansa de a fi fost
fasonat de profesioniști și cred că merită să devină obiectiv al programului de
protejare a salvatorilor verzi ai vieții noastre.
.jpg)
.jpg)
.jpg)
„Arborii bătrâni sunt ca niște înțelepți ai satului. Un om în vârstă nu este competitiv în modul în care este o persoană de 25-40 de ani. Dacă singurul reper pentru comparație este alergatul, este foarte probabil că persoana tânără va alerga mai rapid ca una de 85 de ani. Dar dacă se iau în considerare cunoștințele de viață acumulate, înțelegerea și înțelepciunea, putem învăța mai multe de la bunicii noștri. Este la fel și cu arborii bătrâni. Poate nu sunt frumoși așa cum sunt arborii tineri, poate nu produc cantități mari de fructe. Dar acești arbori reprezintă memoria biologică, ecologică și culturală a regiunii și pentru noi aceste aspecte ar trebui, de asemenea, să conteze” - Conf. dr. Tiberiu (Tibor) Hartel, Departamentul Știința Mediului, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca - sursa: Arborii remarcabili ai României, mulți, dar neștiuți
.JPG)
O excelentă iniţiativă în cadrul unui proiect de suflet, "Muzee de la sat" - Conservăm digital patrimoniul cultural material și îl transmitem următoarelor generații: Complexul Muzeal "Paul Ţarălungă" din Prăjeşti.
Complexul Muzeal „Paul Țarălungă”, format dintr-un muzeu și o grădină botanică, poartă numele fostului învățător din sat. Paul Țarălungă (1921-2012) s-a născut în Prăjești și a început să adune piese începând cu 1945. În 1970 a reușit deschiderea muzeului, în care ținea și lecții cu elevii săi. Sunt expuse obiecte din domeniile: botanică, zoologie, arheologie, paleontologie, etnografie, geologie și chiar și o sală dedicată numismaticii. În muzeu poate fi văzut un embrion uman, conservat în formol, în diverse stadii de evoluție. Multe dintre lucruri au fost găsite în împrejurimi, cum e și pisica sălbatică împăiată, găsită în Prăjești în 1970. Grădina botanică este unică, dacă ne referim la amplasarea rurală, și a avut în perioada de glorie aproximativ 2000 de specii de plante și arbori. (text: Muzee de la sat. Foto: Şerban Lucian, 2018). Pentru o vizită virtuală la acest interesant obiectiv de pe harta turistică a judeţului daţi click AICI.
.JPG)
.JPG)
“Marţi 19/ 6 August a. c. va avea loc în grădina publică a oraşului Bacău, o mare Kermesă, dată de studenţii băcăuani, pentru a strânge fondurile necesare sporirii numărului de admiteri în „Căminul studenţesc“ din Iaşi, care urma să fie limitat la 200, în anul viitor. Serbarea este pusă sub patronajul d-nei şi d-lui Cristea Cristoveanu, prefectul judeţului, cărora studenţimea băcăuană, ţine să le mulţumească pentru nepreţuitul concurs ce i le-au dat. D-l Prefect le-a mai făgăduit şi un fond de ajutoare, de la Prefectura judeţului. De asemeni mulţumeşte d-lui Leonida Dumitrescu, primarul oraşului Bacău, care nu a pregetat nici un moment de a da concursul făcându-le şi d-sa aceeaşi promisiune, de a le da un fond din veniturile primăriei."
Ziarul „Mişcarea”, august
1919
"Cele mai multe orașe și comunități blocate din perspectiva dezvoltării sunt blocate din cauza faptului că populația și-a pierdut speranța că se mai poate repara ceva. Fie că este vorba de infrastructura tradițională, fie că este vorba de activitatea politică, orașul cel mai sărac nu este cel fără resurse materiale ci acela căruia îi lipsește speranța că lucrurile pot fi refăcute. Realitatea secolului 21 este că niciun oraș nu este desăvârșit și că starea de perfecțiune este imposibil de realizat. Întrebarea se pune dacă actorii unui oraș sunt activ implicați în refacerea și îmbunătățirea lui sau dacă și-au pierdut speranța și nu mai încearcă să aducă soluții.” (Sebastian Văduvă)
Sursa foto stânga: colecția ing. Mihai Ceucă. Coloriaj digital: ing. Ceuca Mihai
"Bacău. Edilitare.— Pe lângă alte importante lucrări edilitare, ca: pavarea cu granit a străzilor Bacău-Ocna, Busuioc, canalizarea străzilor Ioniţă Sturza, Pavel şi Ana Cristea, Vulturi şi Bacău-Ocna şi Înfundată, sub auspiciile actualului consiliu comunal, prezidat de d. Ioan Gigoriu, primarul oraşului nostru,— s-a mai executat şi un fond monumental în piaţa Cristoveanu, la intersecţia străzilor Cristoveanu—Busuioc şi Soarelui. Lucrarea este executată după planul d. arhitect George Sterian, de către d. Luigi Sartori, cunoscutul antreprenor." - sursa: ziarul „Opinia”, octombrie 1927)
Notă: Ioan Grigoriu a fost primar al Bacăului în două mandate: 1920-1922 şi 1926-1928. În timpul mandatului său au fost pavate cu piatră de granit câteva străzi din zona centrală (Ferdinand, Busuioc, Dumitrașcu, General Grigorescu ş.a.), începe construirea cartierului CFR, pe o suprafață de 30 de hectare împărțite în 40 de parcele, se înființează Banca “Oituzul”, Şcoala primară de băieți nr. 5, Şcoala de fete nr. 4, şcoala de menaj, fabrica de postav, se deschide strada Buna Vestire, ş.a.
Prin grădinile de vara ale municipiului Bacău
Lipsesc consumatorii—dispar beneficiile
După
cîteva zile cu vreme instabilă, mercurul termometrelor a început din nou să se
urce, astfel că băcăoanii îşi caută loc de refugiu în locuri răcoroase. Aici, în
faţa unui pahar cu băutură răcoritoare, la umbra deasă a arborilor din Parcul
Libertăţii, de la Gherăeşti, sau din Parcul Trandafirilor, omul se reconfortează.
Ce
te faci însă cînd — căutînd asemenea locuri de refugiu — în loc de umbră, nimereşti
din nou sub suliţele defoc ale soarelui!? Să zicem că ai păşit pe frumoasa
terasă a noului restaurant „Tic-Tac“ din cartierul Comişa-Bistriţei. Dezolare!
Orientată spre miază-zi, terasa este expusă toată ziua razelor nemiloase ale
soarelui. Amplificată de dogoarea mozaicului încins, căldura devine de
nesuportat. Nici un fel de umbră nu-l ocroteşte de arşiţă pe consumatorul
aşezat la masă.
IOAN MORARU,
directorul T.A.P.L. Bacău, recunoaşte:
— În timpul zilei
consumatorii se cam feresc să vină aici. E o căldură înăbuşitoare.
— De ce nu instalaţi
la mese parasolarii?
— Aşteptăm să ne
sosească...
— Cînd le-aţi
comandat?
— De vreo lună de
zile.
Prin urmare, de abia
acum - în toiul căldurilor - tovarăşii de la T.A.P.L. şi-au adus aminte că
trebuie să comande parasolarii. Pînă vor sosi acestea, probabil că va cădea
bruma!
La acelaşi supliciu
sînt condamnaţi şi cei care se opresc să bea o sticlă de bere în grădina
plăcintăriei „Trandafirul roşu".
— Am cerut şi anul
trecut de la trust să ne dea cîteva umbrele de soare, ne spunea FLORICA DEREBEI,
responsabila unităţii. Ne-au promis, dar cu promisiunile am rămas...
Grădina
restaurantului „Parcul Trandafirilor" este a doua ca mărime din oraş. Are
circa 700 de locuri. Aici este umbră destulă. Dar nu foloseşte nimănui. Grădina
este deschisă numai seara, după ora 18.
PANAIT TOMA,
responsabilul unităţii, se plînge că în ultima vreme la grădină încasările au
mers tare prost.
— Orice nor apărut pe
cer ne alungă clienţii, ne spune cu necaz. Şi cum în ultimele săptămîni vremea
a fost schimbătoare, vă închipuiţi cum ne-a mers. De cîţiva ani se tot discută
problema montării unei copertine deasupra terasei şi a separeurilor din
grădină. În cîteva zile am scoate cheltuielile. Dar nu s-a făcut nimic.
Stăm de vorbă cu
DUMITRU NOUR, contabilul şef al Direcţiei comerciale judeţene.
— Într-adevăr, la
grădina din „Parcul Trandafirilor" ar fi necesară o copertină, recunoaşte
acesta. Dar nu avem cu ce o executa. La investiţii nu a fost prevăzută. Îi
reamintim de instrucţiunile nr. 7 ale Ministerului de Finanţe şi Băncii
Naţionale, care prevăd acordarea de credite pentru asemenea lucrări.
Replica a venit
prompt.
— Creditele trebuie
rambursate din beneficiile realizate peste plan. Cum în primul semestru trustul
nu şi-a realizat nici măcar beneficiile, planificate, nu putem apela la credite.
Cu o asemenea optică,
este firesc ca situaţia financiară a trustului să nu fie prea roză. Pentru că
lucrurile se petrec cam aşa: nu se cheltuieşte nimic deoarece nu se obţin
beneficii. Dar de unde să se realizeze beneficii, atîta timp cît -
neasigurîndu-se consumatorilor cu minimum de confort - grădinile stau mai mult
goale? Este aici un cerc vicios din care tovarăşii de la T.A.P.L. şi Direcţia
comercială judeţeană, trebuie neapărat să se desprindă. Există însă şi o altă
mentalitate. Dacă în unele locuri consumatorii sînt serviţi mai atent, mai
civilizat, în multe grădini de vară aspectul, ca şi atitudinea personalului
lasă cu totul de dorit. Ca şi cum consumatorul nu ar plăti în grădină aceiaşi
bani ca şi în local. Iată o mostră. Bufetul „Siretul“ din cartierul Letea areo
grădină de vară frumoasă, atrăgătoare. Probabil, din considerente de ordin
economic, aici nu servesc ospătarii. În asta nu vedem nici un rău. Prin
sistemul de autoservire omul economiseşte timp, iar unitatea poate face faţă
unui număr sporit de consumatori. Autoservire nu înseamnă însă a-l obliga pe
consumator să şteargă mesele, să adune sticlele şi paharele risipite în întreaga
grădină. Pentru că debarasoarele uită adeseori pentru ce sînt plătite. O situaţie
asemănătoare poate fi întilnită şi la grădina bufetului „Buturuga de vie"
(mandatari - soţii Emil şi Iosefina Cojocaru), la bufetul „Dorna“ şi la alte
unităţi.
Starea
în care se află grădinile de vară ale oraşului Bacău ca şi modul cum se
serveşte vădesc nu numai neglijenţă, lipsă de respect faţă de consumatori, dar
şi dezinteres faţă de situaţia financiară -destul de precară de altminteri - a
unităţilor de alimentaţie publică. Nu trebuie să se uite că în sezonul estival
grădinile au un rol hotărîtor în realizarea planului. Tocmai de aceea ele
trebuie să se bucure de atenţia cuvenită.
CONST. AZOIŢII, corespondentul
„României libere”, 6 august 1968
Sursa: I. BIS - Spitalul „Pavel şi Ana Cristea” din Bacău. O instituţie sanitară model, dar care necesită ajutoare urgente, ziarul „Dimineaţa” 10 noiembrie 1931
Rolul
covârşitor pe care spitalul „Pavel şi Ana Cristea” îl îndeplineşte în mişcarea
sanitară din localitate îi dă dreptul, desigur, la multă solicitudine din partea
organelor în drept. În urma războiului european, printr-un complex de
împrejurări, oraşul şi judeţul Bacău au luat o dezvoltare apreciabilă, dezvoltare
care ar fi cerut în mod logic ca şi instituţiunile de utilitate publică să ia o
extindere similară. Spitalul „Pavel şi Ana Cristea”,din localitate care are
menirea să deservească nu numai întreg oraşul, dar şi o mare parte din judeţ, trece
astăzi prin momente grele, din cauza unor lipsuri, cari desigur cu puţină
bunăvoinţă din partea celor în drept, ar putea fi înlăturate. Spitalul e compus
dintr-o secţie de boli interne, sub conducerea d-lui dr. Radu Moisă, una de
chirurgie, sub conducerea d-lui dr. Telemac Iamandi şi un serviciu de radiologie.
În numărul de faţă ne vom rezuma să subliniem frumoasa activitate care se
depune la secţiunea de medicină internă şi lipsurile ei. Secţiunea este condusă
cu multă pricepere de dl. medic internist Radu Moisă. Secţiunea are două
saloane mari, unul pentru bărbaţi şi unul pentru femei cum şi câteva camere de
rezervă. La această secţiune se dau consultaţiuni de toate bolile interne, nervoase,
nutriţie, venerice, infecţioase şi se fac numeroase tratamente sifilitice
gratuite. În cursul anului 1930, au fost internaţi în această secţiune peste 1800
de bărbaţi, femei şi copii. Până în prezent s-au dat consultaţiuni medicale în
cursul acestui an la 4125 de bolnavi şi au fost internaţi în spital peste 1200
de pacienţi. Spitalul este întreţinut de municipiu. Încasările spitalului sunt
însă ceva mai mici decât subvenţia acordată de primărie. Fiecare bolnav
internat plăteşte 50 de lei pe zi pentru întreţinere, iar cei mai săraci 25
lei; unii din ei sunt ţinuţi în mod cu totul gratuit.
LIPSURILE
SPITALULUI
Lipsurile
spitalului sunt multiple şi dacă ele n-au ajuns încă să ameninţe situaţiunea
instituţiunii se datoreşte în cea mai mare parte abnegaţiunei depuse de dl dr.
Radu Moisă. Faţă de numărul mare de bolnavi interni şi externi şi de varietatea
maladiilor care se tratează, lipsa unui pavilion de consultaţii policlinic se
resimte în primul rând. Ar fi necesar să se construiască în imediată apropiere
de poarta spitalului o clădire corespunzătoare unde bolnavii să fie triaţi şi
unde să se dea şi consultaţiunile bolilor interne între care şi obstetrica, nas
gât şi urechi, venerice şi pentru tuberculoşi. Corpul principal al spitalului
să fie destinat exclusiv bolnavilor interni.
LOCALUL
SPITALULUI
Însăş
construcţia spitalului prezintă defectuozităţi. Sălile sunt prea mari şi
prezintă inconvenientul că nu numai că se încălzesc greu, dar aglomerează prea
mulţi bolnavi în aceeaşi odaie. Ar fi de dorit ca să existe camere mai mici, cu
câte 6—8 paturi, care ar prezenta avantajul că s-ar putea aranja bolnavii pe
clase, aşa cum se utilizează în Ardeal şi centrele apusene. În tot judeţul
Bacău, deşi este unul dintre cele mai mari judeţe din ţară şi procentul de
tuberculoşi este în plină ascensiune, nu se găseşte un sanatoriu de tuberculoşi.
La acest spital se tratează şi tuberculoşi. Cu puţină bunăvoinţă s-ar putea
clădi în curtea spitalului clădire sau câteva pavilioane cu verandă, pentru
tuberculoşi.
PAVILIONUL
DE IZOLARE
Tot la acest
spital se izolează toţi contagioşii din oraş şi o parte din judeţ. În cursul
anului trecut s-a început construirea unui pavilion. În cele patru camere mici
ale pavilionului trebue îngrămădiţi bărbaţi, femei şi copii. Din cauza
insuficienţii camerelor stau îngrămădiţi la un Ioc bolnavii de erizipel, scarlatina,
febră tifoidă, difterie, oreillon, cărbune, etc. Îşi poate închipui oricine că sacrificiul
medicului nu poate înlocui lipsurile imperioase. Spitalul se ilustrează prin
lipsa unui calorifer, a lemnelor, a unei canalizări defectuoase şi a
insuficienţei apei.
PERSONALUL
Deci
spitalul este cotat ca unul din cele mai mari din întreaga regiune şi deşi aici
se tratează mii de bolnavi pe an, afară de medicul primar dl. dr. Radu Moisă,
nu se mai găseşte un medic ajutor. S-ar cuveni ca să se numească un medic secundar,
care să faciliteze munca titanică depusă de dl dr. Radu Moisă. Deasemeni,
personalul inferior este insuficient. Se impune standardizarea personalului,
pentru că unele spitale mici să nu aibă surplus de personal şi o secţiune de
talia celei de la spitalul din Bacău să se rezume la un subchirurg şi la a doua
infirmiere. Nu pot trece peste lipsa accentuată de medicamente.
SERVICIUL
DE RADIOLOGIE
În cursul
anului trecut a luat fiinţă şi un serviciu de radiologie, care deserveşte ambele
secţiuni ale spitalului şi un număr considerabil de pacienţi particulari din
oraşul şi judeţul Bacău şi din judeţele limitrofe. Serviciul este pus sub
conducerea d-lui dr. Eliescu, fost şef de lucrări la facultatea de medicină din
Cluj. Serviciul este dotat cu tot utilajul modern şi prin priceperea
conducătorului rivalizează cu cele mai de seamă institute de radiologie din
ţară.
SOCIETATEA
MEDICO-FARMACEUTICĂ
În strânsă
legătură cu activitatea depusă la spital de dl. dr. Radu Moisă, trebuie să
relevăm activitatea societăţii medico-farmaceutice din localitate, al cărui
preşedinte activ este tot dl dr. Radu Moisă. Societatea ţine şedinţe regulate,
unde se discută cele mai interesante cazuri medicale, în cea mai mare parte furnizate
de secţiunea d-lui dr. Radu Moisă.
I. BIS
Un nou studiu de amploare evidenţiază rolul benefic al spaţiilor verzi pentru locuitorii din mediul urban. De data aceasta, cercetătorii de la Institutul Finlandez pentru Sănătate şi Bunăstare au constatat că vizitarea de trei-patru ori pe săptămână a zonelor verzi (parcuri, grădini, păduri, grădini, pajişti, zone umede din albiile majore ale râurilor, cimitire, grădini zoologice etc) şi albastre (lacuri, râuri, zone de ţărm), situate pe o rază de 1 km faţă de domiciliu, reduc semnificativ şansele ca oamenii să apeleze la medicamente pentru probleme de sănătate mintală, hipertensiune arterială sau astm. Pentru a investiga această legătură, studiul s-a bazat pe răspunsurile oferite în perioada 2015-2016 de către 16000 de locuitori cu vârsta de peste 25 de ani, selectaţi aleatoriu din Helsinki, Espoo şi Vantaa, trei oraşe care alcătuiesc cea mai mare zonă urbană din Finlanda. În plus, cercetătorii au constatat că efectele pozitive ale vizitării spaţiilor verzi au fost mai puternice în rândul celor care au raportat cel mai mic venit anual al gospodăriei. Rezultatele se corelează cu un număr tot mai mare de dovezi conform cărora lipsa accesului la spaţii verzi este legată de o serie de probleme de sănătate. Accesul tinde să fie inegal, iar comunităţile mai sărace au mai puţine oportunităţi de a fi în natură, potrivit The Guardian.
"Dovezile ştiinţifice din ce în ce mai numeroase care susţin beneficiile pentru sănătate ale expunerii la natură sunt susceptibile de a creşte oferta de spaţii verzi de înaltă calitate în mediile urbane şi de a promova utilizarea activă a acestora. Aceasta ar putea fi o modalitate de a îmbunătăţi sănătatea şi bunăstarea în oraşe. concluzionează autorii studiului publicat online în revista Occupational & Environmental Medicine (click aici pentru articol).
Vezi şi: Recomandare: pentru un confort psihic sporit în oraş, respectaţi regula 3-30-300!
Inedit: schiţa viitorului stadion “23 August” descoperită în “Scînteia Tineretului”, numărul din 11 iulie 1956. Stadionul va fi inaugurat trei ani mai târziu, pe 9 mai 1959 - click aici.
COMPLEXUL SPORTIV DIN BACĂU
Vedeţi stadionul
din desenul de mai jos? Este proiectul realizat de un grup de arhitecţi, condus
de arhitectul STELIAN CĂTINĂ. Stadionul, care face parte dintr-un întreg
complex sportiv, va fi construit la Bacău, unde de mult se simte nevoia unui
teren de sport modern utilat.
Şeful proiectant mi-a relatat că
stadionul este amplasat într-un amfiteatru natural astfel că nu va mai fi
necesară ridicarea unui schelet de beton.
Ce anume va
cuprinde acest complex sportiv? În primul rînd un stadion pentru 15.000 locuri,
înzestrat cu un teren de fotbal şi o pistă de atletism. Aici vor exista
vestiare pentru sportivi, casă de bilete, bufet. Alăturat, se va ridica o hală
de sport cu o sală de 1.000 de metri pătraţi, pentru baschet şi volei, cu hol,
casă de bilete, bufet, vestiare. Meciurile din sală vor putea fi urmărite de
800 de spectatori. Tot în cadrul complexului se va clădi un pavilion de tir, două
terenuri de volei, un teren de baschet, trei terenuri de tenis, o popicărie şi
un bazin olimpic descoperit.
- Ştiaţi că această construcţie a fost
declarată şantier regional al tineretului?
- Desigur. Am aflat din ziare.
Brigadierii vor avea de lucru, nu glumă. Vor trebui să sape aproximativ 800.000
metri cubi de terasament numai pentru stadion, fără să mai vorbim de celelalte
lucrări. Aşteptăm cu nerăbdare rezultatele muncii lor.
Şi nu numai
arhitecţii aşteaptă, dar şi sportivii din Bacău, tinerii din fabricile şi
şcolile oraşului aşteaptă să se poată întrece pe terenurile şi pistele
stadionului pe care voi, tinerii brigadieri, îl construiţi.
★ ★
...Hunedoara,
Govora, Petroşani, Oraşul Stalin, Cluj, Bacău. Iată numai cîteva din şantierele
care vă aşteaptă. Ce construcţii minunate! Oţelării şi stadioane, fabrici şi
locuinţe. Şi nu numai în aceste localităţi. La Iaşi şi Galaţi, la Bucureşti şi
Sighişoara, la Năvodari şi Ploieşti, la Bîrlad şi Turda, la Roman şi Făgăraş
sînt zeci de şantiere, unde cu ajutorul braţelor voastre se vor ridica uzine,
fabrici, S.M.T.-uri, G.A.S.-uri, şcoli şi case de locuit.
Iată ce sînteţi chemaţi să construiţi,
tineri brigadieri.
Iată ce şantiere vă aşteaptă.
Toate
acestea s-ar putea îmbunătăţii dacă primăria Bacău ar continua opera începută
de vechii conducători. Astăzi, parcul se
află în aceeaşi stare, ca şi acum câţiva ani. Dacă n-ar fi splendoarea lui
naturală, poziţia lui de un pitoresc încântător, băcăuanii n-ar avea unde să
evadeze pentru câteva ore, din fastidiosul cotidian. E atât de minunată poziţia
ce oare, încât uneori simţi nevoia să îngenunchezi în faţa naturii şi să-I proslăveşti
creaţiile...De pe mal, vezi plutele ce trec lin, scăpate din furia Toancelor
şi din coturile periculoase...Se pot spune multe de parcul Gherăeşti şi se
pot face multe; dar s-ar putea face şi spune, mult mai multe…”
Se construieşte casa de cultură a sindicatelor din Bacău
În centrul
oraşului Bacău, constructorii Întreprinderii nr. 2 au început săpăturile de fundaţii ale casei de
cultură a sindicatelor din localitate. Casa va avea o sală de spectacole cu o
capacitate de 800 locuri, cu anexele respective, o sală de şedinţe, o
bibliotecă, încăperi pentru birouri etc. Case de cultură ale sindicatelor mai
sunt în curs de construcţie şi în oraşele P. Neamţ, Buhuşi, precum şi la
Dărmăneşti.
“Scînteia” 6 oct 1962
Ieri
la Bacău
Inaugurarea
Casei de cultură a sindicatelor
Iacob Lupu (corespondent al ziarului
„Munca“ pentru regiunea Bacău)
Ziarul “Munca”, 11 iunie 1965
Ieri
după-amiază, într-o atmosferă sărbătorească a avut loc inaugurarea Casei de
cultură a sindicatelor din oraşul Bacău. La festivitate au luat parte numeroşi
oameni ai muncii din întreprinderile şi instituţiile oraşului, precum şi
invitaţi din regiune. Au participat, de asemenea, reprezentanţi ai organelor
regionale şi orăşeneşti de partid, ai organelor regionale şi locale ale
sindicatelor şi sfaturilor populare, precum şi ai Consiliului Central al
Sindicatelor. În încheierea festivităţii a fost prezentat un bogat program
artistic la care şi-au dat contribuţia formaţiile proprii ale casei de cultură,
Filarmonica de stat din localitate, precum şi o formaţie coregrafică a Casei de
cultură a sindicatelor din Piatra Neamţ.
Spectacolul
s-a bucurat de mult succes, fiind aplaudat cu căldură de sutele de spectatori
prezenţi în sală.
★
În plin
centrul Bacăului îşi înalţă silueta masivă, dar elegantă, încadrîndu-se în
peisajul arhitectural al noilor ansambluri de locuinţe, cel mai tînăr edificiu
al oraşului — Casa de cultură a sindicatelor. Noua construcţie, la realizarea
căreia proiectanţii şi constructorii au dovedit multă imaginaţie şi pricepere,
reuşind să îmbine în mod armonios utilul cu frumosul, impresionează prin
liniile arhitectonice moderne ale exteriorului, prin confortul şi cromatica
vioaie a interioarelor. De îndată ce treci pragul clădirii, te întîmpină un hol
imens a cărui pardoseală este executată din plăci de marmură, pereţii avînd ca
elemente decorative frumoase mozaicuri din ceramică policromă, ce reprezintă ornamente
din istoricul dezvoltării artei dramatice. Sala de spectacole, confortabilă, cu
o capacitate de 800 de locuri, are pereţii placaţi cu furnir care îi asigură o
acustică perfectă. De asemenea, reţine atenţia sistemul de iluminat mixt
(fluorescent şi incandescent) care produce un efect odihnitor asupra vederii.
Scena este utilată cu aparatură electrică şi mecanică modernă, putînd satisface
necesităţile de montare ale celor mai variate genuri de spectacole.
Clădirea mai
cuprinde o sală de conferinţe cu 200 de locuri, o bibliotecă cu o vastă sală de
lectură, precum şi numeroase încăperi destinate activităţii diferitelor
cercuri, cum sînt cele de teatru, balet, artă plastică, muzică, foto-amatori.
Nici cei mici nu au fost uitaţi. Pentru copil s-a rezervat o sală amenajată
special cu cărţi, jucării, planşe etc. unde se vor organiza dimineţi de basme
şi alte acţiuni corespunzătoare vîrstei lor.
Preocupat de
a asigura chiar din primele zile desfăşurarea unei activităţi
cultural-artistice cît mai bogate în noul edificiu, Consiliul local al
sindicatelor Bacău a luat din timp măsurile
pregătitoare necesare. Încă cu multe luni înainte de inaugurarea casei de
cultură, care a avut loc ieri seara, s-a trecut la închegarea unor puternice
formaţii artistice pe diferite genuri. Astfel, au luat fiinţă un cor de 120
persoane, o formaţie de estradă o orchestră de muzică populară, o formaţie de
dansuri şi un grup vocal-folcloric, o orchestră demuzică uşoară, o formaţie de
teatru şi altele.
Noua casă de
cultură a sindicatelor, preţios dar făcut oamenilor muncii din oraşul Bacău,
oferă acestora posibilităţi sporite pentru petrecerea în mod plăcut şi
instructiv a timpului liber, constituind, totodată, pentru comitetele
sindicatelor o nouă şi puternică bază materială pentru desfăşurarea activităţii
cultural-educative de masă.
0 nouă podoabă a oraşului Bacău
Sursa: România libera, 11 iunie 1965
Bacăul şi-a
înfrumuseţat veşmîntul nou îmbrăcat în ultimii ani cu încă o podoabă. În piaţa
din centrul oraşului a fost inaugurat ieri noul local al Casei de cultură a
sindicatelor. Clădirea masivă, elegantă, atrage atenţia prin linia sa
arhitectonică modernă, vădind din partea proiectanţilor (D.S.A.P.C. Bacău) multă
fantezie şi bun gust.
Una din
podoabele noii construcţii o constituie panourile monumentale din mozaic care
te întîmpină chiar de la intrarea în hol. Creaţie a artiştilor Eugen Popa şi
Gina Hagiu, ele reprezintă, prin mijloace specifice genului, o sugestivă
trecere în revistă a istoricului uneia din cele mai vechi şi importante arte —
teatrul.
Clădirea
dispune de o sală de spectacole cu o capacitate de 100 de locuri, prevăzută cu
instalaţii de aer condiţionat, în care pot avea loc toate genurile de
manifestări: de la spectacole de teatru pînă la proiecţii de filme şi concerte,
o sală pentru conferinţe cu 200 de locuri, săli pentru activitatea diferitelor
cercuri, bibliotecă, săli de lectură etc.
Rodul acţiunii unor băcăuani care şi-au iubit oraşul, dorind să lase urmaşilor un reper durabil...
