Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.
Se afișează postările cu eticheta trecător. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta trecător. Afișați toate postările
luni, octombrie 21, 2013
vineri, octombrie 18, 2013
luni, aprilie 29, 2013
Trecător prin judeţ (16): Mănăstirea Pogleţ
.jpg)
Etichete:
Bacăul de altădată,
clădiri,
Colinele Tutovei,
comune,
cultură,
judeţ,
patrimoniu,
trecător,
turism
sâmbătă, decembrie 29, 2012
Ghicitoare de patrimoniu
O mică bijuterie a
arhitecturii româneşti. Clădirea gării din Comăneşti a fost construită în anul 1892 de către
arhitectul Elie Radu. Inclusă în lista monumentelor istorice. Este vorba de ....
Etichete:
Bacăul de altădată,
clădiri,
cultură,
investitii,
judeţ,
patrimoniu,
sistematizare urbană,
trecător,
turism,
urbanism,
Utilităţi
marți, decembrie 04, 2012
joi, noiembrie 29, 2012
luni, noiembrie 26, 2012
Trecător prin judeţ (13): Parcul dendrologic Hăghiac - Dofteana

Etichete:
judeţ,
mediu,
parc,
patrimoniu,
spaţii verzi,
trecător,
turism
sâmbătă, noiembrie 17, 2012
Trecător prin judeţ (12): Agăş

miercuri, noiembrie 07, 2012
Trecător prin judeţ (11): Mănăstirea Tisa - Silvestri

duminică, octombrie 28, 2012
Trecător prin judeţ (10): Biserica de lemn din Mărăşti, comuna Filipeni
MĂRĂŞTI: sat component al comunei Filipeni, judeţul Bacău, situat pe valea Dunăvăţului, pe o veche
vatră răzăşească, la 27 km de municipiul Bacău. Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului”, construită în anul
1808 de către vornicul Manolache Sturza, nepotul domnitorului Ion Sturza.
Restaurată în anii 1900 şi 1921. Ctitorie boierească, impresionează prin
dimensiunile mari, înălţime şi prin prezenţa celor două turle. Planul este
treflat, cu absidele laterale şi altarul rotunde. Acoperiş din şindrilă bătută
în „coadă de rândunică”. Iconostas cu sculptură în stil rococo. În pridvor au
fost înscrise de localnici de-a lungul timpului întâmplări din viaţa satului,
alcătuind un adevărat jurnal. Catapeteasmă
de o deosebită valoare artistică. Cărţi de cult cu valoare de patrimoniu
(“Penticostar”-1774, “Triod”-1811). În istoricul monumentului, preotul Iacşa
Corneliu scria: “În clinchetul luminii şi
al credinţei, corabia de scânduri de la Mărăşti vâsleşte-n istorie purtând
pecetea geniului creator românesc spre nemurire.”
Articole recomandate: Pe urmele răzeşilor din Mărăşti, Turism în comuna Filipeni
Etichete:
clădiri,
Colinele Tutovei,
comune,
cultură,
judeţ,
patrimoniu,
trecător
vineri, octombrie 12, 2012
Trecător prin judeţ (9): Berzunţi
Alte articole recomandate: Munţii Berzunţi
miercuri, octombrie 10, 2012
Trecător prin judeţ (8): Conacul Zarifopol din Cârligi
La mai puţin de 30 de minute de Bacău, în satul
Cârligi din comuna Filipeşti, un impozant monument istoric înfruntă tăcut vremurile. Conacul Zarifopol a fost
construit în jurul anului 1850, conservând până astăzi elemente cu valoare
arhitecturală: scări interioare, firide, coloane, terase. În prezent
adăposteşte şcoala gimnazială din localitate, care poartă numele scriitorului
Dinu Zarifopol (1921 – 2002), născut pe aceste meleaguri.
Etichete:
Bacăul de altădată,
judeţ,
patrimoniu,
trecător,
turism
duminică, septembrie 30, 2012
Trecător prin judeţ (7): Munţii Tarcău

luni, septembrie 24, 2012
duminică, august 12, 2012
sâmbătă, iulie 21, 2012
Trecător prin judeţ (6): Băile Sărata
La numai şapte kilometri sud-vest de Bacău, la poalele bine
împădurite ale Culmii Pietricica, băcăuanii au acces la băile de la Sărată,
comună nou înfiinţată pe harta judeţului (prin desprinderea în anul 2004 a
satelor Sărata şi Bălţata din comuna Nicolae Bălcescu), cunoscută în special
prin izvoarele cu proprietăţi terapeutice. Izvorul Puturos, Râpa lui Vodă,
Coasta Moşului, La Oglinzi sunt câteva din izvoarele cu apă
sulfuroasă, clorurată, iodurată, calcică, a căror mineralizare totală ajunge la
aproape 60 g/litru. Apele sunt indicate în cure externe în special pentru
tratarea unor afecţiuni ale aparatului locomotor (fracturi osoase, dureri
musculare), boli ale sistemului nervos periferic sau diferite dermatoze. Cura
de băi se poate face în cadrul Centrului de Spiritualitate şi Tratament Balnear
„Fericitul Ieremia Valahul” (foto 1), aparţinând Episcopiei Romano – Catolice din
Iaşi. În apropiere au fost amenajate şi câteva piscine particulare cu apă
sărată, pentru cei care doresc să îmbine agrementul cu binefacerile apelor terapeutice de la Sărata.
luni, iulie 09, 2012
Trecător prin judeţ (5): Biserica de lemn din Luncani
La
o aruncătură
de băţ, în „Mărginimea” Bacăului, satul Luncani păstrează una din cele mai
frumoase comori ale arhitecturii populare din zona Moldovei Centrale: biserica
de lemn „Vovidenia”. (foto - clic pentru zoom).
Lăcaşul
de cult este considerat monument istoric de valoare naţională excepţională
(Legea nr. 5 din 6 martie 2000). Data construirii este necunoscută, pe clopot existând
însă o inscripţie cu anul 1777. Planul este dreptunghiular, cu abside laterale
şi absida altarului decroşată. Reprezintă prin forma ei exterioară tipul moldovenesc
cu pridvor deschis şi turnul clopotniţă încoronat în şarpanta acoperişului.
Temelia (înaltă de până la 1,20 m) este din piatră de râu fără liant pentru a permite ventilaţia. Acoperiş înalt din draniţă în
“solzi de peşte”, în trei ape. Pictură în stil bizantin executată de Gheorghe
Zugravul. Un aspect cu totul particular îl prezintă faptul că în partea de sus
a absidei şi a altarului, prelungirile bârnelor de stejar de lungimi diferite
au rămas neretezate. Ventilaţia din timpul rarelor slujbe este una originală,
făcându-se prin scoaterea cepurilor din lemn ce străbat bârnele din loc în loc.
Se
păstrează pictura originală a catapetesmei din lemn de tei, bogat decorată.
Icoană a Maicii Domnului cu Pruncul, care, după spusele localnicilor, ocroteşte
satul de secetă şi inundaţii. Renovată în anii 1884, 1921 şi 1950, restaurată
de arhitectul Titu Elian.
“Luncanii, păstrători de datini şi de tradiţii
multiseculare, au conservat astfel pentru viitor unul dintre cele mai minunate
monumente istorice şi de artă populară din zona Bacău. Monumentul, cu tot ce
are mai de preţ în el, constituie o sinteză a artei medievale moldoveneşti,
de factură cultă şi populară în egală măsură.” (Dorinel Ichim).
Pe Dealul Stâna, la câteva sute de metri de şoseaua Bacău
– Moineşti, pe partea dreaptă, mica biserică de lemn păstrează cu solemnitate,
cuvioşenie şi înţelepciune seculară o alveolă temporală a spiritului Moldovei.
Etichete:
judeţ,
patrimoniu,
trecător,
turism
miercuri, iunie 27, 2012
Trecător prin judeţ (4): Munţii Berzunţi
Aflaţi în totalitate pe teritoriul judeţului Bacău, Munţii Berzunţi rămân în continuare periferici faţă de fluxurile turistice. Cu altitudini mijlocii, fără peisaje alpestre care să-ţi taie răsuflarea (Măgura, cel mai înalt vârf, abia ajunge la 984 m), Munţii Berzunţi ascund totuşi multe aspecte interesante. Mai multe detalii aici.
Foto şi hartă: muntesiflori.ro
duminică, mai 13, 2012
Trecător prin judeţ (3): Pralea, locul favorit al lui Ceauşescu
La
poalele Dealului Ouşoru (753 m), în plină zonă subcarpatică, pe raza comunei Căiuţi, ascunsă
între păduri dese de foioase, Cabana Pralea întâmpină călătorul cu o
arhitectură cochetă. Construită în perioada 1978-1979, obiectivul e înconjurat
de o ţesătură de legende, toate legate
de vizitele făcute de Nicolae Ceauşescu pentru escapade vânătoreşti. O parte a
acestor istorii ne sunt dezvăluite de Nicoleta Bichescu, în articolul Am fost la vânătoare cu Nicolae Ceauşescu, ediţia din 11.06.1998 a Ziarului
de Iaşi:
"Cabana lui Ceausescu de la Pralea, Bacău, a fost
ascunsă timp de 25 de ani de privirea muritorului obişnuit. Ca orice taina,
cabana a născut legende. Multi ani s-a stiut ca, la Pralea, Ceausescu a
impuscat cel mai mare cerb din lume, ca vinatorile erau trucate si ca animalele
erau, de fapt, impuscate de lunetisti si nicidecum de Ceausescu sau ca aici
Nicusor incingea orgii in compania Nadiei Comaneci. Exista printre noi oameni
care cunosc adevarata poveste a cabanei Pralea. Oameni care, prin natura
meseriei, au participat la vinatori sau i-au pus masa lui Ceausescu. Cu
ajutorul lor, istoria poate fi reconstituita.
Cabana de vinatoare de la Pralea a fost construita
in 1976, special pentru Ceausescu, de Ocolul Silvic Caiuti. Lucrarile au durat
un an si au fost facute prin munca voluntara a padurarilor din zona si a
familiilor lor. Situata intre doi versanti de munte, cabana are tot ce isi
poate dori un turist: padure, liniste, izvoare, fragi, apa de munte unde se
poate pescui un pastrav. Locul a fost ales deoarece zona este una din cele mai
bune din tara pentru vinatoarea de cerbi, animal preferat de Ceausescu.
Initial, cabana a avut o sufragerie, o bucatarie, dormitorul lui Ceausescu,
alte doua dormitoare pentru cei care il insoteau si trei bai. In anii '80, vila
s-a extins cu un nou tronson si a fost preluata de partid. In forma sa finala,
cabana s-a pastrat intacta pina astazi. In 1978, soseaua a fost asfaltata, iar
doi ani mai tirziu s-a ridicat un releu de televiziune, pentru ca Ceausescu sa
poata urmari programele Televiziunii Romane.
In 21 septembrie 1977, Ceausescu a facut aici prima
vizita. A venit cu trenul pina la Caiuti si apoi a mers 12 kilometri cu masina,
pina la cabana, pe drumul inca neasfaltat. A fost insotit de Elena Ceausescu,
de Ilie Verdet si Iosif Pana. Elena a ramas in Gara Caiuti, in trenul
prezidential, sa se odihneasca. Timp de 24 de ore, circulatia pe drumul Onesti
- Adjud a fost intrerupta. Nici trenurile nu au circulat si muncitorii
navetisti din zona nu au putut ajunge la serviciu. " Ceausescu s-a dus la
vinatoare, dar nu a prins nimic ", isi aminteste inginerul silvicultor
Gheorghe Mantescu, seful Compartimentului Vinatoare din cadrul Regiei Romsilva
Bacau. El este unul din oamenii care l-au insotit pe Ceausescu in toate descinderile
sale de la Pralea.
Ramurile copacilor din jur erau taiate, sa nu-l
zgiriie pe primul vinator al tarii
In perioada 1977 - 1989, Ceausescu a venit de sapte
ori sa vineze la Pralea. Vinatorile au avut loc pe 21 sau 22 septembrie, zile
in care boncaluitul cerbilor se afla la apogeu si animalul vine usor in bataia
pustii. Niciodata nu a stat la cabana mai mult de o noapte. Cu exceptia primei
vinatori, intoteauna a fost insotit de Iosif Banc si Emil Bobu. De trei ori,
i-a tinut companie si consoarta. In 1985, Ceausescu a dat lovitura, impuscind
trei cerbi, dintre care unul medaliabil in aur. In ce priveste cel mai mare
trofeu, Gheorghe Mantescu spune ca Ceausescu a detinut trofeul mondial cu un
cerb impuscat in 1985, dar care a fost prins in padurile de la Soveja, Vrancea,
si nicidecum la Pralea.
Pregatirile pentru vinatorile lui Ceausescu
incepeau inca din primavara si aveau loc in fiecare an, indiferent daca el
venea sau nu la Pralea. Silvicultorii faceau carari in toata zona pentru ca, in
orice moment al vinatorii, Ceausescu sa poata schimba traseu. " In zona au
existat 180 de kilometri de carari, pe care le intretineam cu multa grija
", povesteste Gheorghe Mantescu. Din luna august, fiecare drumeag era
curatat cu grija de buruieni, de cioturi, iar ramurile copacilor din jur erau
taiate, pentru ca seful statului sa nu se zgirie cumva. Vinatul era hranit pe
tot parcursul anului. In zona se ridicau foisoare pentru observarea animalelor.
Ca sa nu se intoxice vinatul, platforma Borzesti
era oprita cind vina Ceausescu
Cam cu o saptamina inainte de sosirea lui
Ceausescu, in zona apareau securistii. Padurea era minutios cercetata, cu
detectoare. Oamenilor din satul Pralea, amplasat pe drumul intre Caiuti si
cabana, li se interzicea din timp sa iasa din curti in zilele in care Ceausescu
trecea spre padure. Cu doua zile inainte, aparea Directia a V-a si numarul
securistilor se inmultea.
Citiva medici de la Sanepid cercetau alimentele si
calitatea apei iar primul secretar urmarea ca fiecare copacel sa fie la locul
lui. Pe timpul sederii lui Ceausescu la Pralea, securistii inconjurau vila, dar
nu mai mult de atit, pentru ca vinatul sa nu fie speriat. Combinatele de pe
platforma Borzesti se opreau, pentru ca mirosurile de chimicale sa nu ajunga la
nasul inaltilor oaspeti si sa nu indeparteze vinatul.
Pentru Elena Ceausescu au fost construite trei
iazuri in fata cabanei in care era adus pastrav de la crescatoria din Slanic
Moldova. Inaltei tovarase ii placea sa se delecteze cu undita in mina, in timp
ce barbatii mergeau la vinatoare. Cind se plictisea de pescuit, juca septic si
popa prostu' cu nevestele lui Bobu si Banc. Era o pretentioasa la mincare:
dorea doar "pui da baba" - adica de tara - si pastrav de apa
curgatoare, nu de pastravarie. Bucatarul Dorel Stoleru, patronul de acum al
cofetariei Garnuf, este cel care i-a gatit lui Ceausescu ceea ce dorea: ciorba
de vita cu multa verdeata si batal la rotisor. La masa i-a servit Romica
Botezatu, astazi director la restaurantul Parcul Trandafirilor. In fiecare an,
la fabrica de lapte din Bacau s-a pregatit un imens tort de inghetata asortata,
din care s-au delectat inaltii oaspeti.
Ceausescu avea curajul sa impuste singur un cerb
In ce priveste vinatoarea propriu - zisa, Gheorghe
Mantescu sparge mitul. " Lui Ceausescu ii placea sa impuste singur
animalul si in padure mergea doar el, un aghiotant, un armurier si un inginer
silvic, care il conducea. Nimeni nu ii impusca vinatul, asa cum se spune. Ii
placea sa mearga kilometri intregi pe jos, pina prindea un cerb ",
povesteste el. Conform spuselor inginerului Mantescu, Ceausescu nu a impuscat
niciodata la Pralea altceva decit cerbi. Lui i-a ramas in minte, intiparita
pentru toata viata, costumatia cu care seful statului venea la vinatoare:
pantaloni de lina verde, cu fermoar pe picior, bocanci de teren, geaca gri si
celebra sa şapca proletară."
Etichete:
Fascinanta Românie,
judeţ,
trecător,
turism
vineri, mai 11, 2012
Trecător prin judeţ (2): Cetatea Rákóczi
Cetatea Rákóczi (comuna Ghimeş – Făget), construită de
principele Bethlen Gabor în anul 1626 pe vechea linie de demarcaţie dintre
Moldova şi Transilvania. A avut un rol militar dar şi unul de natură economică,
constituindu-se ca punct de colectare a vămii. Astăzi se pot observa treptele
de acces şi ruinele a două construcţii de piatră, probabil turnuri, a căror
înălţime nu depăşeşte 2 m. Monument istoric. La baza cetăţii se află cantonul
care purta numărul 30 în vremea Imperiului Austro-Ungar, canton construit în 1896-1897 ca parte a căii ferate Miercurea
Ciuc – Ghimeş – Palanca – Comăneşti, reprezentând atunci cel mai estic punct al
infrastructurii feroviare maghiare.
Etichete:
judeţ,
patrimoniu,
trecător
Abonați-vă la:
Postări (Atom)