Şocuri jurasice la Insula de Agrement

Confesiuni turistice ...proustiene (Nea Doru la Kuburi Slănic-Moldova)

Astrele au făcut ca, nu cu mult înainte de declararea pandemiei impusă de acest netrebnic virus, să fiu în două spaţii de cazare total diferite atât ca localizare, cât şi ca ofertă turistică. Să încep mai întâi cu primul.  Un mare hotel de patru stele dintr-un mare oraş. Kilometrul 0, într-o piaţă istorică. Făcusem rezervarea pe ideea: „Hai să vedem şi noi cum este”. Apartament de lux, preţ pe măsură. Totul era sclipitor încă din holul de la recepţie: patru zâmbete lucrate american style, calculatoare care prelucrau instantaneu orice solicitare sau procedură, vreo cinci limbi vorbite în jur, furnicar de turişti şi bagaje într-un du-te-vino ameţitor. Apartamentul era format din două camere şi două băi. Totul degaja miros de curăţenie, bun gust, irizaţii de lux. Scrisoarea de bun-venit, (personalizată pe numele meu!) aşezată discret pe un mic birou de lucru şi cubuleţul de ciocolată fină de pe pernele călcate impecabil m-au lăsat mască pe moment, dându-mi impresia unui client de top într-un Burj Khalifa autohton...Restaurantul sofisticat, în care am luat o cină franţuzească şi micul dejun (inclus în preţ, spre norocul portofelului personal) cu n feluri de mâncare într-o diversitate năucitoare, au completat un sejur care nu avea să fie uitat prea curând...Da, grand hotel...

Acum a doua experienţă, nu foarte departe de tumultul citadin - la munte, în inima apelor minerale de la Slănic-Moldova: complexul La Kuburi, despre care sunt convins că aţi auzit, chiar dacă nu a trecut mult timp de la deschidere. Nu am să-i fac o prezentare turistică, informaţii, fotografii şi impresii de foarte bună calitate veţi găsi aici, pe site, şi în secţiunea de blog. Altceva cred că mai important acum, la două luni de izolare, în care modul de viaţă ne-a fost dat peste cap. Privind retrospectiv, să ştiţi că nu mi s-a făcut dor de acel aer de grand hotel, cu piscina, restaurantul şi apartamentul lui de lux, dar fără balcon... Mi s-a făcut dor de Kub-ul 35. Nu pentru utilitatea şi funcţionalitatea pe care o veţi descoperi şi voi, sper, după ce va trece starea de urgenţă. Ci pentru mirosul de lemn proaspăt. Pentru munţii care te înconjoară din toate părţile şi te lasă să îţi umpli plămânii cu aerosoli de pădure. Pentru lungile şi plăcutele drumeţii care ţi se deschid chiar din uşă. Pentru grătarul din dotare, care poate bate acum orice all inclusive. Pentru plita electrică care te trimite în fiecare dimineaţă pe terasă, cu o cafea aburindă, să admiri freamătul naturii. Pentru versantul domol din spatele tău, care îţi prăvăleşte verde în vene. Pentru foişorul care te îmbie la lectură. Pentru liniştea de început de univers. Pentru  tirbuşonul îmbietor – facilitate negăsită la niciun hotel sau pensiune, dotare fantastic de importantă la o anumită oră J -, pentru cochetul living cu chicinetă, unde mi-aş putea duce zilele fără probleme într-un nou vârf de pandemie, Doamne-fereşte... Pentru senzaţia de libertate, de pasăre ieşită dintr-o colivie, fie ea şi aurită. Pentru...dar hai să nu vă spun totul...

Trăim vremuri care vor schimba cu certitudine lumea în care trăim. Se va schimba cu siguranţă şi practica turismului. Coloşii hotelieri vor deveni precum dinozaurii. Turismul de explorare şi turismul solitar vor înlocui formele de masă existente până acum. Personal cred că nu este deloc rea această evoluţie, dacă vrem să înţelegem că trebuie să ne adaptăm şi să  fim altfel. Haideţi să incercăm un exerciţiu de imaginaţie, după modelul madlenei proustiene din celebrul roman „În căutarea timpului pierdut”. Înlocuim însă prăjiturile cu amintirile noastre digitale din trecutele experienţe turistice, stocate pe atâtea hard-uri, telefoane inteligente sau facilităţi cloud. Ce credeţi, în viitor vor mai fi multe madlene aromate cu lux all inclusive, liftieră, piscină cu hidromasaj, check-in în terminale aglomerate sau băi cu duşuri emoţionale aromatizate chimic, care să merite stocarea? Eu cred că nu. Distanţarea socio-turistică ne va aduce madlene care să ne încânte în primul rând sufletul. Asta doar dacă am înţeles ceva din această perioadă. Eu unul mă încarc acum, între patru pereţi de beton urban, nu cu amintirile de la diverse resorturi cu multe stele hoteliere, ci cu amintiri în care natura pulsează. Iar Kuburile de la Slănic-Moldova au, din acest punct de vedere, un mare, mare atu. Abia aştept să le redescopăr, şi, de ce nu, să bem împreună, legal (pentru că spaţiul dintre Kuburi ne permite) un pahar pe vin în liniştea unei seri de vară...

Vă salută din carantină,

Doru

Pasiunea pentru lemn: La Kuburi, la Slănic-Moldova

     Nu este afacere cu statul. Nu este inginerie cu cine ştie ce fonduri europene. Nu este şmecherie politică infiltrată în mediul de afaceri.  Nu este înfumurare de beizadea.  Este pur şi simplu o combinaţie remarcabilă de pasiune pentru lemn şi încrederea că Slănicul Moldovei poate să renască turistic, precum perla de altădată a Moldovei ...

   De curând, la intrarea în staţiune, pe un platou care oferă o încântătoare perspectivă asupra Văii Slănicului, satul de vacanţă de patru stele şi-a deschis porţile. Şase bungalouri oferă confort în natură, liniştea şi relaxarea atât de dorită de orăşeni. Am fost la faţa locului şi mi-au plăcut la nebunie. Nu doar pentru ce am văzut. Nu doar pentru amiciţia cu acel curajos constructor cu viziune. Nu doar pentru acel miros proaspăt de lemn care nu m-a părăsit nici acum, la câteva zile de la mica evadare din Bacău.Trebuie să adaug bucuria că mai există băcăuani oneşti care cred şi muncesc cu eforturi proprii pentru a dezvolta turistic o zonă de mare atractivitate, lăsată însă de prea multe decenii la voia întâmplării. Pentru astfel de inimoşi, chapeau! 

    Detalii suplimentare puteţi găsi pe site-ul lakuburi.ro şi pe pagina de Facebook a acestui proiect. Încercaţi. Vă spun că nu veţi regreta alegerea!

Credinţă la 240 m adâncime

Salina Târgu Ocna - Biserica "Sfânta Varvara"

Plumb(i)

"E un domn Bacovia din târgul acesta
descumpănit
care vine și pleacă
și n-a mai murit"

(Dan Petrușcă - Vremuri în amestec)

Belvedere de Slănic-Moldova: o imersie tonică în verdele Munţilor Nemira

       Sunt convins că puţini vizitatori ai staţiunii Slănic-Moldova cunosc un traseu foarte frumos, accesibil pentru mai toţi iubitorii de verde ionizat, care se finalizează printr-o foarte frumoasă imagine panoramică a Perlei Moldovei. Recunosc, până mai ieri acest traseu era şi pentru mine doar un rând lacunar dintr-un vechi ghid al Munţilor Nemira. Curiozitatea a fost aprinsă de două cărţi poştale din perioada comunistă:

     Foarte interesant, nu-i aşa? Mai ales că din vatra staţiunii nu se observă nici un gol de vegetaţie sau o înălţime dominantă de unde poţi avea - cu un efort redus - o asemenea perspectivă...

      Surpriza a venit de la traseul marcat cu cerc roşu care ajunge pe platoul de sub Vf. Cerbu (886 m). Mica excursie pleacă din dreptul Hotelului "Dobru", este foarte bine semnalizat (felicitări pasionaţilor de la Salvamont pentru activitatea din ultimii ani!), are cca 1 km lungime, 110 m diferenţă de nivel şi atinge o altitudine maximă de 599 m. Vom intra într-o frumoasă pădure de amestec (fag - conifere) cu numeroase exemplare impunătoare, poteca lată şi panta uşoară permiţându-ne să admirăm fără mari eforturi versanţii Nemirei. 

După doar 30-40 de minute ajungem la micul platou descoperit în cărţile poştale, efortul fiind răsplătit pe deplin de priveliştea oferită spre centrul staţiunii:

    O mică excursie reconfortantă care îmi aduce aminte de asemănarea cu traseul spre Turnul "Apor" din Băile Tuşnad. Pentru a ieşi în avantaj, traseul nostru are însă nevoie de o mai bună semnalizare la nivelul întregii staţiuni, promovare imagistică, amenajarea vegetaţiei din zona platoului (inclusiv eliminarea vegetaţiei invazive care obturează vederea), accentuarea beneficiilor turismului montan şi a traseelor din împrejurimile staţiunii în materialele de promovare existente la nivelul unităţlor hoteliere, şi desigur, punerea în valoare a platoului prin câteva investiţii care nu necesită costuri ridicate (iluminat nocturn, mobilier urban, parapeţi de protecţie, poate chiar o platformă pentru observaţii şi fotografii...). Sunt doar câteva posibilităţi la îndemână care pot creşte atractivitatea acestui frumos traseu şi pot oferi turistului experienţe noi pe lângă clasicele plimbări în parcul central şi în zona izvoarelor. Nu pun la socoteală traseul "300 de scări" de care a auzit toată lumea, dar explorat de prea puţini...

Pentru a putea vizualiza mai bine traseul vă ofer o prelucrare GPS:

Trecător prin judeţ (33): Valea Ciobănuşului

Frumuseţi aproape neştiute în Munţii Ciucului...

Foto: Ionel Codruţ

Locuri magice: Tescani, oaza lui George Enescu

“Nu, n-am părăsit dealurile, văile şi pădurile Moldovei. Nici murmurul izvoarelor, nici ciripitul păsărilor. Le-am luat cu mine şi le aud cântând în inima mea." (George Enescu)

Confluenţele Bacăului

        Limpedea, Negel, Trebeş, Bârnat: hidronime ale unei reţele de afluenţi secundari aproape necunoscuţi astăzi marelui public. Surse de emoţii aduse fecvent băcăuanilor în secolele trecute, prin impulsivitatea inundaţiilor, firicelele de apă au ajuns astăzi să fie total ignorate, ascunzându-se parcă într-un ţesut urban care păstrează, din păcate, nedorite angoase hidrologice. Întoarcerea cu spatele la apă (inclusiv la apa care a generat coagularea vieţii urbane în această parte a Moldovei: Bistriţa), trimiterea în "spatele curţii" a acestor elemente valoroase pentru o posibilă şi necesară reţea verde - albastră băcăuană, reprezintă o realitate evidentă a deciziilor luate în ultimele şapte decenii de sistematizare a intravilanului.  O mână de pescari şi câţiva curioşi mai ajung din când în când prin zonă.  Indiferenţa, ignoranţa şi uneori chiar rea-voinţa completează cercul vicios al unei stări de fapt nedemne de un secol XXI, în care orice element natural este valorizat ecologic, urbanistic, estetic, peisagistic, turistic...

Vezi şi: Expediţie pe Negel

Despre polderele băcăuane

Un altfel de răsărit...

Hai la mare! Apartaments 4U te aşteaptă!

  Am fost, am văzut, am rămas super-încântat. O recomandare pentru cei care iubesc marea şi staţiunea Mamaia: Apartament 4U din Mamaia. Nu am avut timp de poze, cele de pe Travelminit sunt însă sugestive.  Am şi un număr de telefon unde puteţi suna direct: 0736388896. Eu zic să nu mai staţi pe gânduri! Vă veţi simţi cel puţin la fel de bine ca acasă, şi asta nu doar pentru că un băcăuan vă va deschide larg uşa pentru un sejur de neuitat! Nu vă spun mai multe, vă voi lăsa să descoperiţi singuri surprizele...

Sursa foto: travelminit.ro

Reconstituiri 3D: Cetatea Rákóczi

O foarte interesantă reconstituire cinematică 3D a Cetăţii Rakoczi - click aici.
Vezi şi: Trecător prin judeţ: Cetatea Rakoczi

Dileme citadine de ieri şi de azi

  Exemplul cel mai la îndemână pe care îl am. De peste patru ani există aceasta situaţie “fără rezolvare". Mă întreb: ai nevoie de un buget gigantic pentru a remedia lucrurile? Ai nevoie de o anumită culoare politică sau de cine ştie ce alianţe şi convenţii? Ai nevoie de strategii şi studii de fundamentare? Ai nevoie de orgolii şi servituţi? Ai nevoie de un consens naţional sfinţit de un sobor de preoți? Ai nevoie de campanii electorale şi de niste alegeri victorioase? Ai nevoie de doctrine? Ai nevoie de viziune? Ai nevoie de noile tehnologii? Nu, nu cred. Lucrurile sunt mult mai simple: ai nevoie să ÎȚI PESE cu adevarat de oraşul tău! Nu credeţi?

Speranţa

   Se spune că ziua în care Dumnezeu a creat speranța a fost probabil și cea în care a zămislit primăvara...

Bacăul creşte ...hotelier

     Din Ziarul Financiar am aflat că Bacăul a înregistrat o evoluţie pozitivă a spaţiilor de cazare în hoteluri. Din punct de vedere numeric, calitativ însă nu ştim dacă steluţele chiar au peste tot acoperire în realitate...

Sursa infograficului: zf.ro

Trecător prin judeţ (32): "România - 100 copii, locuri și oameni”

     “Adevărata călătorie constă nu în a căuta noi peisaje, ci în a privi cu alţi ochi", spunea atât de inspirat Marcel Proust. Graţie proiectului ”România: 100 copii, locuri și oameni”, peste 140 de elevi au avut şansa să privească cu alţi ochi frumuseţile judeţului Bacău, să-i descopere patrimoniul cultural şi specificul geografic. Nu este pentru prima dată când spun că nu trebuie să ignorăm ceea ce este “la o aruncătură de băţ” de orizontul nostru imediat. Avem un judeţ deosebit. Uimirea şi încântarea multor participanţi (elevi şi adulţi) demonstrează din plin această convingere. Fotografiile făcute şi impresiile (click aici) spun multe în acest sens...

Toamna acasa la George Bacovia

“E trist. Frunzişul e galben şi sunt şi frunze roşii ca pete de sânge; dacă vrei să rămâi pe gânduri, pe aceste alei de toamnă, e prea mult mister şi nu e nimeni să râdă, sau să te plângă.

Numai poeţii redau în câteva strofe, aceste stări de melancolie, şi numai ei ne amintesc de tăceri şi singurătăţi...

(… ) …câte grădini plouate, cu parfum de toamnă, până spre casă…”

                                                 (George Bacovia – A bătut vântul)

Geografii ale veşniciei

 “Satul nu este situat într-o geografie pur materială şi în reţeaua determinantelor mecanice ale spaţiului ca oraşul; pentru propria sa conştiinţă satul este situat în centrul lumii şi se prelungeşte în mit. Satul se integrează într-un destin cosmic, într-un mers de viaţă totalitar, dincolo de al cărei orizont nu mai există nimic. Aceasta este conştiinţa latentă a satului despre sine însuşi. Îndrăznesc să fac afirmaţia, fiindcă aşa e înţeles şi trăit satul, în apogeul copilăriei, vârsta care singură posedă perfectă afinitate cu modul existenţial al satului.” 

   (Lucian Blaga, Elogiul satului românesc, 5 iunie1937, Aula Academiei Române)

   

Foto: biserica clucerului Enache de la Răchitoasa, monument istoric (1677)

Trecător prin judeţ (31): Coloana dorului de ţară (Răchitoasa)

    Când dragostea pentru locurile natale se materializează în forme artistice cu totul speciale...

Detalii aici

Vezi şi: Trecător prin judeţ: Răchitoasa

Trecător prin judeţ (30): Cascada Buciaş

       Cea mai frumoasă cascadă din judeţ, inspirat surprinsă acum câteva zile de fotograful băcăuan Ovidiu Şova. Superba căderea de apă de cca 15 m înălţime s-a format pe pârâul omonim, afluent al Caşinului, fiind accesibilă din satul Scutaru (comuna Mănăstirea Caşin). Obiectivul face parte din rezervaţia naturală Buciaş, arie protejată  începând cu anul 2004 pe o suprafaţă de 471 ha.