Going-out Bacău

Dacă vreţi să aveţi sentimentul că locuiţi într-un oraş european, cu oportunităţi pe măsura unor centre urbane precum Berlin, Eindehoven, Groningen, Tilburg, Utrecht, Amsterdam, Haga, Braşov, Sibiu, Timişoara, vă anunt că Bacăul a devenit parte a listei de informaţii pe care ne-o oferă Urby, o aplicaţie de tip city – guide, axată pe o multitudine de evenimente  locale. Eu am instalat-o deja pe Android şi pot să vă spun că mi s-a schimbat deja percepţia. În acest mediu virtual foarte trendy nu avem magazine falimentare, industrii fantomă, hoteluri dezafectate, avarii termice, defrisări, monumente în paragină, depopulare  ş.a.m.d...

Swimathon 2016: vrănceni pentru Cătălin

În căutarea verdelui pierdut: Cu drujba prin centrul Bacăului

   “Vegetaţia reprezintă elementul cel mai manevrabil al amenajărilor peisagistice, prin folosirea diferenţiată a taliilor, formelor, culorilor şi texturii plantelor şi a adaptabilităţii diferitelor specii la variatele condiţii ale mediului, prin multitudinea posibilităţilor de combinare şi grupare a lor în plan şi spaţiu” (Iliescu A.F., 2008).

Realitatea am văzut-o însă astăzi la pas, după ce ştirea de ieri mi s-a părut neverosimilă. Iat-o sub forma sintetică a colajului de mai jos.

     Urmărind fotografic aliniamentul stradal dintre Magazinul “Luceafărul” şi Policlinica Veche, mă gândeam la faptul că valoarea peisagistică a unui spaţiu verde este legată de suma experienţelor, obişnuinţelor şi practicilor pe care un grup uman le dezvoltă în acel loc...

    În urechi mi-a sunat explicaţia oficială: “Nu i-aş numi o tăiere ci doar o înlocuire. Am analizat minuţios tot ce-am tăiat. S-a constatat că nu mai sunt chiar sănătoşi, sunt mulţi care şi încurcă traficul…”  (Sursa: Realitatea TV Bacău)

    Îmi este încă vie în memorie decizia nefastă din Parcul Trandafirilor, în vara anului 2010, cu salcia lui Bacovia. Acum observ că repetăm cu nonşalanţă şi la o altă scară intervenţia de atunci, fără a învăţa nimic din greşelile trecutului sau din experienţa Iaşului prin al său Bulevard Ştefan cel Mare şi Sfânt…

Este deja tardiv să (mai) vorbesc – aşa cum am făcut-o de multe ori pe acest blog – de polivalenţa funcţională a verdelui urban, de principiile de compoziţie sau elemente de proiectare care ar trebui să stea la baza gestionării acestor spaţii publice ş.a.m.d. Profesioniştii spaţiului amenajat, cei care ar trebui să regândească relaţia dintre natură şi cenuşiul mediului construit, au emigrat probabil şi ei, încărcaţi de lehamite. O lehamite integratoare care nu poate fi retezată nici măcar de lanţul drujbelor. Restul este pură teorie verde. Verde de Bacău....

Căldură din Soare...pentru Şcoala Gimnazială "Constantin Platon" Bacău

   Un proiect frumos, o invitaţie la vot pentru iniţiativa Şcolii Gimnaziale "Constantin Platon" - click aici.

       „Proiectul se constituie într-un exemplu palpabil de producere sustenabilă a energiei prezentat la orele de științe atât din ciclul primar cât și cel gimnazial. Totodată, proiectul se constituie într-un instrument de lucru real în ceea ce privește educația pentru sănătate și educația pentru mediu, aspecte de o importanță deosebită în derularea procesul instructiv educativ și de dezvoltare a individului. Ne-am propus ca instalarea de panouri solare termice să asigure necesarul de apă caldă menajeră pe tot parcursul anului, după ce am constatat că utilizarea apei calde mai ales pentru spălarea mâinilor elevilor și a obiectelor pe care aceștia le folosesc în cadrul laboratoarelor de biologie/chimie ajută la curățarea și igienizarea eficientă conform normelor de igienă privind unitățile pentru ocrotirea, educarea și instruirea copiilor și tinerilor.”

Rariştea "Cancicov"

Două ipostaze separate de o lună de zile. Parcă ceva lipseşte, nu-i aşa?

Şi pentru că tot veni vorba...

Deh, natura propune, omul dispune... Sau poate că stilul englezesc de amenajare a avut câştig de cauză...

Evoluţii economice...

   Pentru Bacău, tabelul de mai jos (sursa: analizeeconomice.ro) poate fi exemplificarea bancului cu diferenţa dintre un optimist şi un pesimist...Articolul complet poate fi citit aici.

Tot creşte bilanţul. Bilanţul negativ al populaţiei...

S-a cam dus vremea când judeţele Moldovei reprezentau rezervorul demografic al ţării....

A bătut vântul...

,,Toamna, ca o mireasă întârziată, își lasă frunze aurii, își sună muzica ei de oftări, pe drumuri, prin grădini, și peste nunta primăverii, pe scări de piatră și lângă statuile care apar din copacii goi. (...) E trist... Frunzișul e galben și sunt și frunze roșii ca pete de sânge; dacă vrei să rămâi pe gânduri, pe aceste alei de toamnă, e prea mult mister, și nu e nimeni să râdă sau să te plângă”. Neobositul Bacovia.

Scările de proporţie ale cunoaşterii

       Întotdeauna mi-a plăcut formularea "La nivelul ........se cunoaşte problema de la...............". Ca băcăuan şi mai ales ca geograf mă bucură faptul că orientarea în spaţiu a instituţiilor cu pricina este cât se poate de precisă, că localizarea problemelor citadine depăşeşte chiar precizia tehnicilor GPS. Trebuie să recunoaştem, la un asemenea megalopolis, dacă nu reuşeşti această performanţă geografică nu ai nicio şansă să te descurci în imensitatea conglomeratului teritorial care formează astăzi ceea ce numim simplu Bacău...O inducţie prin deducţie administrativ-teritorială, părerea mea!

Sursa hărţilor: geografilia.blogspot.ro

Schilodiri urbane

Pentru că mâine este 16 noiembrie, o altă zi neagră din evoluţia edilitar-urbanistică a Bacăului contemporan... Astăzi ne mândrim cu rea-voinţa, ignoranţa, indiferenţa şi ipocrizia cotidiană. Factori mai distructivi decât brutalul buldozer de odinioară. Încetul cu încetul disoluţia identitară cuprinde oraşul. Teatrul “Bacovia”, Casa “Vasile Alecsandri” sau Casa “Sterian” sunt doar câteva exemple ale răvăşirii noastre între trecut şi viitor…

“…16 noiembrie 1980. Abia s-a reuşit ca în mare grabă să se evacueze inventarul mobil, că buldozerele, excavatoarele şi cazmalele s-au înfipt adânc în pereţii Pavilionului. Cerinţele sistematizării şi urbanizării impuneau sacrificarea a jumătate din acest parc iar Pavilionul “cădea” exact pe axul actualului Bulevard Nicolae Bălcescu. Sacrificarea edificiului nu putea fi evitată.

Cu numai o zi înainte noul şef care prelease unitatea cu doar trei luni în urmă, inaugurase în interiorul localului o bogată expoziţie cu vânzare de preparate culinare din peşte. Bineînţeles, sucesul acesteia a fost determinat şi limitat numai de existenţa sa efemeră de o zi…

Mutilată şi înjumătăţită, fără Pavilionul ce-I făcuse faimă altădată, Grădina Publică a rămas în mare măsură de domeniul amintirilor, iar fostului local i se şterge, odată cu dispariţia generaţiilor care l-au cunoscut, şi acest ultim “privilegiu”.

Au rămas doar planurile întocmite de arhitectul George Sterian, lucrate cu migală pe 13 planşe, cu toate detaliile acestui măreţ edificiu, aflate la dosarul ce cuprinde documente ce au stat, cea mai mare parte, la baza acestui studiu.  A mai rămas şi denumirea de “Restaurantul Parcul Trandafirilor”, transferată, odată cu darea în exploatare în anul 1985 a unui nou local, la parterul şi mezaninul blocului construit în latura sudică a ceea ce mai exista din fostul parc. Dar categoric, nu a mai rămas nimic din ceea ce a fost pentru băcăuani PAVILIONUL DIN GRĂDINA PUBLICĂ”  - Ioan Ungureanu (1993) - Istoricul unui fost edificiu băcăuan: „Pavilionul” din Grădina Publică, Carpica, XXIV, p. 247-258.