Deceniul amoniacului...

      "25 SEPTEMBRIE 1980: tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu inaugurează o nouă şi puternică unitate industrială — Combinatul chimic din Bacău"

Foto 2: Combinatul chimic din Bacău (carte poştală circulată în anii ’80)

Marele rift central-băcăuan

   "Cele mai multe orașe și comunități blocate din perspectiva dezvoltării sunt blocate din cauza faptului că populația și-a pierdut speranța că se mai poate repara ceva. Fie că este vorba de infrastructura tradițională, fie că este vorba de activitatea politică, orașul cel mai sărac nu este cel fără resurse materiale ci acela căruia îi lipsește speranța că lucrurile pot fi refăcute. Realitatea secolului 21 este că niciun oraș nu este desăvârșit și că starea de perfecțiune este imposibil de realizat. Întrebarea se pune dacă actorii unui oraș sunt activ implicați în refacerea și îmbunătățirea lui sau dacă și-au pierdut speranța și nu mai încearcă să aducă soluții.” (Sebastian Văduvă)

Sursa foto stânga: colecția ing. Mihai Ceucă. Coloriaj digital: ing. Ceuca Mihai

Cum stăm cu stratul de zăpadă...

 Ninge și tot ninge... 

Noutăţi demografice: populaţia oraşelor din judeţul Bacău la 1 ianuarie 2023

      INS Bucureşti a publicat acum câteva zile datele referitoare la populaţia după domiciliu, pe localităţi, la 1 ianuarie 2023. Situaţia se prezintă astfel:

      Cu roşu am evidenţiat anii în care s-au organizat recensăminte. Până la finalul acestei luni, conform comunicatului INS din 30 decembrie, toate direcţiile judeţene de statistică vor prezenta statistici mai detaliate la nivel de UAT. Atunci vom vedea mai exact situaţia...

Observaţie: Conform metodologiei INS, populatia dupa domiciliu la data de 1 ianuarie a anului de referinta reprezinta numarul persoanelor cu cetatenie romana si domiciliu pe teritoriul Romaniei, delimitat dupa criterii administrativ-teritoriale.

Domiciliul persoanei este adresa la care aceasta declară ca are locuinţa principală, trecuta in actul de identitate (CI, BI), asa cum este luată în evidenţa organelor administrative ale statului.

În stabilirea valorii acestui indicator nu se ţine cont de resedinta obisnuita, de perioada si/sau motivul absentei de la domiciliu.

Modernizarea Bacăului în perioada interbelică - Piaţa Cristoveanu (Busuioc)

    "Bacău. Edilitare.— Pe lângă alte importante lucrări edilitare, ca: pavarea cu granit a străzilor Bacău-Ocna, Busuioc, canalizarea străzilor Ioniţă Sturza, Pavel şi Ana Cristea, Vulturi şi Bacău-Ocna şi Înfundată, sub auspiciile actualului consiliu comunal, prezidat de d. Ioan Gigoriu, primarul oraşului nostru,— s-a mai executat şi un fond monumental în piaţa Cristoveanu, la intersecţia străzilor Cristoveanu—Busuioc şi Soarelui. Lucrarea este executată după planul d. arhitect George Sterian, de către d. Luigi Sartori, cunoscutul antreprenor." - sursa: ziarul „Opinia”, octombrie 1927)

Notă: Ioan Grigoriu a fost primar al Bacăului în două mandate: 1920-1922 şi 1926-1928. În timpul mandatului său au fost pavate cu piatră de granit câteva străzi din zona centrală (Ferdinand, Busuioc, Dumitrașcu, General Grigorescu ş.a.), începe construirea cartierului CFR, pe o suprafață de 30 de hectare împărțite în 40 de parcele, se înființează Banca “Oituzul”, Şcoala primară de băieți nr. 5, Şcoala de fete nr. 4, şcoala de menaj, fabrica de postav, se deschide strada Buna Vestire, ş.a.

Sursa foto: ing. Mihai Ceucă

   Pe acelaşi subiect, recomand un documentar exemplar (Istoria unei pieţe) şi un frumos exerciţiu de imaginaţie: Regenerare urbană: Piaţa Cristoveanu.

 

Prima zăpadă din 2023...

 

Locuri de joacă în parcul libertăţii... anilor ’80

 Parcul generaţiei copiilor de odinioară...

Sursa: captură Youtube. Detalii aici. 

Recunoașteți zona?

 

Bacăul de odinioară 

Sursa: prof. Nicu Aur

Căprioarele din parc

 Mai ţineţi minte?

Parcul Cancicov, vara anului 2007.

Prin grădinile de vară ale Bacăului de odinioară

 Prin grădinile de vara ale municipiului Bacău

Lipsesc consumatorii—dispar beneficiile

După cîteva zile cu vreme instabilă, mercurul termometrelor a început din nou să se urce, astfel că băcăoanii îşi caută loc de refugiu în locuri răcoroase. Aici, în faţa unui pahar cu băutură răcoritoare, la umbra deasă a arborilor din Parcul Libertăţii, de la Gherăeşti, sau din Parcul Trandafirilor, omul se reconfortează.

Ce te faci însă cînd — căutînd asemenea locuri de refugiu — în loc de umbră, nimereşti din nou sub suliţele defoc ale soarelui!? Să zicem că ai păşit pe frumoasa terasă a noului restaurant „Tic-Tac“ din cartierul Comişa-Bistriţei. Dezolare! Orientată spre miază-zi, terasa este expusă toată ziua razelor nemiloase ale soarelui. Amplificată de dogoarea mozaicului încins, căldura devine de nesuportat. Nici un fel de umbră nu-l ocroteşte de arşiţă pe consumatorul aşezat la masă.

IOAN MORARU, directorul T.A.P.L. Bacău, recunoaşte:

— În timpul zilei consumatorii se cam feresc să vină aici. E o căldură înăbuşitoare.

— De ce nu instalaţi la mese parasolarii?

— Aşteptăm să ne sosească...

— Cînd le-aţi comandat?

— De vreo lună de zile.

Prin urmare, de abia acum - în toiul căldurilor - tovarăşii de la T.A.P.L. şi-au adus aminte că trebuie să comande parasolarii. Pînă vor sosi acestea, probabil că va cădea bruma!

La acelaşi supliciu sînt condamnaţi şi cei care se opresc să bea o sticlă de bere în grădina plăcintăriei „Trandafirul roşu".

— Am cerut şi anul trecut de la trust să ne dea cîteva umbrele de soare, ne spunea FLORICA DEREBEI, responsabila unităţii. Ne-au promis, dar cu promisiunile am rămas...

Grădina restaurantului „Parcul Trandafirilor" este a doua ca mărime din oraş. Are circa 700 de locuri. Aici este umbră destulă. Dar nu foloseşte nimănui. Grădina este deschisă numai seara, după ora 18.

PANAIT TOMA, responsabilul unităţii, se plînge că în ultima vreme la grădină încasările au mers tare prost.

— Orice nor apărut pe cer ne alungă clienţii, ne spune cu necaz. Şi cum în ultimele săptămîni vremea a fost schimbătoare, vă închipuiţi cum ne-a mers. De cîţiva ani se tot discută problema montării unei copertine deasupra terasei şi a separeurilor din grădină. În cîteva zile am scoate cheltuielile. Dar nu s-a făcut nimic.

Stăm de vorbă cu DUMITRU NOUR, contabilul şef al Direcţiei comerciale judeţene.

— Într-adevăr, la grădina din „Parcul Trandafirilor" ar fi necesară o copertină, recunoaşte acesta. Dar nu avem cu ce o executa. La investiţii nu a fost prevăzută. Îi reamintim de instrucţiunile nr. 7 ale Ministerului de Finanţe şi Băncii Naţionale, care prevăd acordarea de credite pentru asemenea lucrări.

Replica a venit prompt.

— Creditele trebuie rambursate din beneficiile realizate peste plan. Cum în primul semestru trustul nu şi-a realizat nici măcar beneficiile, planificate, nu putem apela la credite.

Cu o asemenea optică, este firesc ca situaţia financiară a trustului să nu fie prea roză. Pentru că lucrurile se petrec cam aşa: nu se cheltuieşte nimic deoarece nu se obţin beneficii. Dar de unde să se realizeze beneficii, atîta timp cît - neasigurîndu-se consumatorilor cu minimum de confort - grădinile stau mai mult goale? Este aici un cerc vicios din care tovarăşii de la T.A.P.L. şi Direcţia comercială judeţeană, trebuie neapărat să se desprindă. Există însă şi o altă mentalitate. Dacă în unele locuri consumatorii sînt serviţi mai atent, mai civilizat, în multe grădini de vară aspectul, ca şi atitudinea personalului lasă cu totul de dorit. Ca şi cum consumatorul nu ar plăti în grădină aceiaşi bani ca şi în local. Iată o mostră. Bufetul „Siretul“ din cartierul Letea areo grădină de vară frumoasă, atrăgătoare. Probabil, din considerente de ordin economic, aici nu servesc ospătarii. În asta nu vedem nici un rău. Prin sistemul de autoservire omul economiseşte timp, iar unitatea poate face faţă unui număr sporit de consumatori. Autoservire nu înseamnă însă a-l obliga pe consumator să şteargă mesele, să adune sticlele şi paharele risipite în întreaga grădină. Pentru că debarasoarele uită adeseori pentru ce sînt plătite. O situaţie asemănătoare poate fi întilnită şi la grădina bufetului „Buturuga de vie" (mandatari - soţii Emil şi Iosefina Cojocaru), la bufetul „Dorna“ şi la alte unităţi.

Starea în care se află grădinile de vară ale oraşului Bacău ca şi modul cum se serveşte vădesc nu numai neglijenţă, lipsă de respect faţă de consumatori, dar şi dezinteres faţă de situaţia financiară -destul de precară de altminteri - a unităţilor de alimentaţie publică. Nu trebuie să se uite că în sezonul estival grădinile au un rol hotărîtor în realizarea planului. Tocmai de aceea ele trebuie să se bucure de atenţia cuvenită.

CONST. AZOIŢII, corespondentul „României libere”, 6 august 1968

Vechea grădină de vară din centrul Bacăului