Ruralitatea Moldovei

 „Moldova istorică este cunoscută drept unul din cele mai slab urbanizate ansambluri teritoriale din Europa. Această situație este una relativ recentă pentru că, cel puțin la nivel național, nord-estul României părea relativ urbanizat în perioada interbelică, în comparație cu sudul țării sau chiar cu Transilvania. […] În zilele noastre, Moldova de la vest de Prut are doar 43,3% populație urbană, față de 56,5% în Transilvania-Banat sau 57,2% în sudul țării (45,8% exclusiv capitala și județul Ilfov) (INS, 2020). [..] 

    Ruralitatea extremă poate fi considerată caracteristica sa esențială dar și principala provocare în calea modernizării social-economice." (Muntele et. al. 2021, 25-26, cu infogramele de mai jos, pp. 35, 38)

Sursa: Muntele, I.  Banica, A., Sîrbu, C.-C. (2021), "Dezechilibru sistemic și dinamică urbană în Moldova", în Rusu, C., Bulgariu, D. (coord.), „Studii şi Cercetări în Geoştiinţe”, vol. IV, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, pp. 26-55.

Cele mai ploioase 48 de ore în orașul Bacău (2025)

      După ce am scăpat de ciclonul Barbara, să ne aruncăm privirea spre un top al celor mai ploioase două zile consecutive din orașul lui Bacovia:

26–27 mai: 70,1 l/m² (nu uităm de cele patru zile consecutive, 24–28 mai, care au cumulat impresionanta cantitate de 123,2 l/m²...)

7–8 octombrie: 48,8 l/m²

29–30 martie = 35,7 l/m²

28–29 iulie = 29,1 l/m²

11–12 sept = 15,7 l/m²

Ce a lăsat ciclonul în urmă...(sursa: ANM)

Pe firul apei: Măgura Târgu Ocna

 Natură, istorie, credinţă... Străjuind Trotuşul la Târgu Ocna, Munţii Nemira ne întâmpină cu o triadă demnă de cele mai frumoase pagini carpatice. Lasaţi maşina jos şi vreme de 8 km uitaţi de griji şi bucuraţi-vă de tot ceea ce vă oferă firul mendrat al drumului prin pădure, de la 255 m altitudine până la 752 m (vf. Cireşoaia). Monumentul Eroilor (c. 1925-1928) şi Mănăstirea Măgura Ocnei oferă momente de răgaz şi reculegere, transformând drumeţia într-un veritabil cadou oferit cu dărnicie de aceste minunate meleaguri băcăuane...

Cât a plouat în această vară?

 ...și de ce unii au tuns de n ori iarba/gazonul...😁

Sursa: ANM București 

Salutări din Slănic-Moldova!

 Verdele tonic al Nemirei, perlă a Moldovei ...

Septembrie ...COOL

     Cea mai rece dimineaţă de septembrie, cu un minim de doar 1,6 C înregistrat la staţia meteo din reţeaua ANM (foto). O zi frumoasă de toamnă până la urmă, cu o după-amiază însorită care ne-a ridicat zâmbetul până la 18,6 C. Nu este deloc neobişnuit pentru prima lună de toamnă să avem contraste termice atât de mari, amplitudinea termică înregistrată, spre exemplu, pe 5 septembrie, depăşind chiar şi 20 C (10,7 C în zori, 31,1 C la amiază...)

Extremele termice ale zilei de 27 septembrie 2025 (sursa: ANM Bucureşti)

      Începe perioada în care ne putem bucura de efectul de insulă termică urbană care ne permite să mai rezistăm fără a da drumul la centralele termice😁. Exemplificăm cu extremele termice înregistrate în centrul Bacăului de staţia meteo de la C.N. "Gh. Vrănceanu", unde mercurul a variat astăzi între 3,8 C (la ora 7) şi 19,1 (la ora 16).

Update 28 septembrie: o nouă exemplificare. O zi, trei anotimpuri...

Un zâmbet

 Aflu de la radio că Julio Iglesias tocmai a împlinit 82 de ani. Pare neverosimil, în condiţiile în care i-am păstrat imaginea starului latino din copilărie, când îi fredonam hiturile fără să ştiu un cuvânt din limba lui Cervantes... Şi brusc, gândul îmi zboară la o zi aparte: 22 iulie 2007. O zi deosebită pentru un oraş de provincie: concertul celebrului cântăreţ pe Stadionul Municipal, etapă din „Julio Iglesias Romantic Classics Tour”.

Duminică, o zi caniculară în care termometrul avea să urce până la 38,3 °C, după cum îmi arată acum şirul de date meteo disponibile online. Poate şi de aceea spectacolul a început foarte târziu, în jurul orei 22. Sunt puţine mărturii multimedia de la eveniment. Eu am rămas doar cu o singură imagine, găsită acum cu greu printre mii de foldere „îngălbenite de vreme”, dar cu o încărcătură aparte, nu doar pentru avantajul de a fi unică.

Era trecut de miezul nopţii, final de concert, atmosfera încă fierbinte – şi la propriu, şi la figurat. Dincolo de spectacolul în sine, eram mulţumit că îl convinsesem să vină cu noi, ştiind cât de mult îl plăcuse în tinereţe artistul cu milioane de discuri vândute. Am reuşit cu greu: s-a dat bătut doar când i-am arătat biletele cumpărate, motiv în plus să mai cerem câte o halbă rece pe terasa umbroasă din Parcul Trandafirilor şi să ne ciondănim pentru banii de bilet. „Căpos ca de obicei”, avea să-mi spună la refuzul de a primi contravaloarea preţiosului carton.

Dincolo de evenimentul în sine, îmi doream în secret să-i fac o bucurie, un mic cadou pentru acei ani frumoşi în care în casă predomina muzica, nu problemele de tot felul. Zâmbetul surprins de aparatul foto mi-a adus aminte de o seară memorabilă, de un stadion, de un altfel de oraş, de atâtea lucruri faine care uneori se uită prea uşor...

Şi abia acum îmi dau seama că amândoi s-au născut în septembrie. Şi mai înţeleg că, oricât ai face, nu mai poţi da timpul înapoi – măcar pentru o îmbrăţişare într-o seară de toamnă în care amintirea verii se va disipa doar din punct de vedere termic...

Interstiții

Pe o mică alee dintre blocurile unui bătrân cartier timpul pare a curge într-o albie neafectată de vâltorile prezente. O liniște apăsătoare, plăcută pentru moment, dar lipsită de semnele jucăușe ale picilor de altădată. Mirosul de mâncare gătită se împletește cu cel al rufelor proaspăt spălate și întinse cu grijă pe sârmelor din fața blocurilor - obiceiuri vetuste pentru ochiul și nasul adolescenților spilcuiți. Fațadele coșcovite contrastează puternic cu rânduri de flori îngrijite cu  drag, semn că sufletele de după perdelele decolorate și-au păstrat spiritul tânăr. Pe o bancă, o bătrânică în papuci de casă împletește într-o cadență numai de ea știută, ridicând din când în când ochii spre un balcon din care vântul leagănă ușor un mănunchi de mentă pusă la uscat. Zâmbește cald, observând trecătorul oprit pentru a face poze la crinii din fața demisolului. Cine știe, poate o amintire de demult...

Mai tragi de timp în acest interstițiu. La capătul aleii, trepidația citadină pare a fi o măcinare fără vreun sens. Mai poate aștepta un pic...până când notificarea WhatsApp-ului  are efectul unui duș cu apă rece. Living offline is the new luxury, nu-i așa?

În urma pașilor, liniștea se închide precum mâinile bunicii care termină împletitura unei dimineți de vară...

Verile noastre tropicale

 Final de vară 2025. O vară mai suportabilă decât cea de anul trecut, dar care îşi păstrează specificul ultimelor decenii în ceea ce priveşte trendul zilelor tropicale (zile cu temperatura maximă de peste 30 C)...

Pas cu pas, verdele dispare ...

    În zestrea verdelui urban, parcurile au cea mai mare vizibilitate și li se acordă, de regulă, o atenție sporită din partea autorităților, în acord cu importanța funcțiilor sociale și recreative. Cu toate acestea, puține orașe mari își pot permite ca ponderea acestei categorii de spații verzi amenajate să depășească 25-30% din bilanțul verdelui intravilan. Din punct de vedere ecologic, orice spațiu verde intravilan prezintă importanță, indiferent de mărime și categoria în care se încadrează normativ. Neîngrijite, nebăgate în seamă de mulți, agresate insidios  de dinamica edilitar-urbanistică, micile petice de verdeață din textura urbană formează în majoritatea orașelor din România simple terenuri de mâna  a doua care își așteaptă schimbarea modului de utilizare, în slujba unei modernizări gândite nesustenabil. Ușor, ușor, fără să ne dăm seama, orașele noastre devin astfel imense deșerturi asfaltate. Amor vincit omnia...

O simplă exemplificare:  str. Aprodul Purice (zona de nord a orașului), 2013 (stânga) vs 2024 (dreapta colajului).