Echinocțiul de primăvară

Ziua în care am văzut primii boboci de magnolie, toporași albi, narcise...Clar, e primăvară 😁

Desprimăvărare cu bucurie!

Perfect days ...

     Komorebi nu este doar un fenomen vizual, ci o stare de spirit surprinsă într-un film excepțional, descoperit recent. Pentru unii, vizionarea celor două ore poate fi o probă de răbdare între două căscături. Nu-i condamn absolut deloc. Probabil că așa aș fi reacționat și eu acum vreo douăzeci de ani. Evoluția profesională, hobby-urile și, nu în ultimul rând, dinamica unei societăți tot mai disfuncționale m-au făcut să privesc altfel lumea. Iar acest „Perfect Days” (apărut în 2023, descoperit abia acum, printr-un noroc orb) este un film despre cum să privești – copaci, lumină, umbre, oameni, timp...

    Trecutul, care există doar ca rezonanță, wabi-sabi și estetica incompletului, relația interumană, care există tocmai în absență și efemeritate, sunt doar câteva chei de lectură într-un fluviu meditativ, o întreagă poetică pe care aș rezuma-o, pe moment, la bucuria clipei. Frumusețea ca ceva care nu se posedă, ci se primește cu atenție. Pentru că, nu-i așa, fiecare zi este unică tocmai pentru că lumina nu cade niciodată la fel de două ori.

    Poate și din această cauză, aflat încă sub imperiul filmului, am întârziat astăzi, deși m-am trezit (iarăși) enervant de devreme. Un cer estetic, câteva inflorescențe în devenire, o ramură fotogenică, chiar zgomotul lăsat de mătura unui lucrător stradal m-au făcut să zâmbesc tainic, sub acordurile Ninei Simone, „Feeling Good”... Mărind pasul, mi-am adus aminte de un pasaj dintr-un eseu drag, marca Andrei Pleșu: Se poate trăi. Se poate trăi bine. Se poate (încă) trăi frumos.

Perfect morning. Nothing Else Matters.

Ultima zi cu minus în termometre?

 Înghețurile târzii de primăvară nu sunt o raritate pe meleagurile noastre. Exemplele din ultimii ani confirmă acest fapt:

24 aprilie 2021: -0,4 C

19 aprilie 2022: -2,7 C 

10 aprilie 2023: -0,7 C

23 martie 2024: - 0,6 C

11 aprilie 2025: -1,0 C

Cu toate acestea, sper ca dimineața de astăzi (foto, sursa ANM) - maxim și cea de mâine - să fie totuși ultima în care să-mi înghețe picioarele ...până la Crăciun 😁

Update 18 martie:

Sursa hărţi: ANM Bucureşti

Prima infloescență...

 După 14 km prin oraș, am reușit să o găsesc: prima inflorescență a primăverii mele 💚

Bacău, str. Nicu Enea, 15 martie 2026. Suntem cu vreo zece zile in urmă față de ultimele două primăveri...

Cum mai stăm cu salariații?

 Mutații interesante în structura socio-economică a populației active ocupate...

Sursa date fig 1: DJS Bacău

Fig. 2:Ponderea populației salariate pe sectoare economice (prelucrare proprie)

Un (om) bun al Bacăului...

Aveam încă de dimineață ziarul în format electronic, dar, într-o intersecție aglomerată, am simțit instantaneu nevoia de a cumpăra ediția tipărită de la un vânzător volant care patrula atent printre claxoane. Era una dintre zonele orașului în care ni se intersectau destul de des pașii grăbiți, fiecare spre obiectivele zilei.

Mai întâi îi vedeam geanta și aparatul foto, apoi zâmbetul jovial. Ne-am zâmbit conspirativ de multe ori la diverse evenimente culturale sau de interes citadin. De prea puține ori am avut timp să stăm de vorbă relaxați, la o masă. Îmi aduc aminte cu drag de seara de după lansarea albumului său de suflet, cu fotografii excepționale ce documentau evoluția orașului. Era bucuros ca un copil, povestind „la cald” despre reușita editorială în care pusese atâta pasiune.

Prin el, Bacăul a fost norocos, adăugând fragilei sale zestre foto-documentare o fundație solidă. Prin el, palimpsestele orașului vor fi mai ușor de descifrat, indiferent de trecerea timpului. Generațiile viitoare vor avea multe surprize analizând clipa imortalizată de lentilele unui om bun. Un bun al Bacăului...

 

Drum în lumină!

Când iarna nu se lasă...

 O inversiune termică de amploare, pe fond anticiclonal...

Sursa: ANM 

Cea mai rece iarnă din ultimii șapte ani

    Am  terminat luna februarie cu o medie de -0,2 C. În ianuarie am avut -2,1 C, definind per ansamblu cea mai rece iarnă băcăuană din ultimii șapte ani. Se confirmă ceea ce afirma încă de pe 17 februarie conf. dr. Lucian Sfîcă (UAIC) pe pagina Meteo Moldova:

"S-ar contura, astfel, pentru cea mai mare parte din regiunea Moldovei prima iarnă de după cea din 2018-2019 în care temperaturile medii lunare ar fi negative în două luni succesive. Iernile viitoare ne vor clarifica dacă această este o efemeridă sau o iarnă dintr-o serie de ierni ceva mai bine conturate ale acestui deceniu care până acum ne-a făcut să credem că iarna devine un anotimp străin de aceste locuri"

Sursa: ANM

Cea mai frumoasă ninsoare din iarna 2025/2026

    Cea mai frumoasă secvență de ninsoare din iarna aceasta. Fulgi imenși într-un ritm nocturn de reggae ceresc: combinație de tânguire, zâmbet flegmatic și rămas-bun hibernal. Mă bucur ca un copil, călcând prin bălți, dar cu o satisfacție nebună pe față: duminică începe prima lună de primăvară...and nothing else matters. Să mai ningă un pic, așa, ca pentru un final de party în care pleci un pic împleticit, fredonând ultima melodie...Ninge cu puf de lebădă, pregătind (re)venirea naturii însufleţite...

Da, arborii nu au voce, dar noi avem!

 Un text de pus la rană, marca conf. Tibor Hartel (biolog la UBB). Da, există arbori din spațiul public urban care devin cu timpul parte a evoluției noastre, repere personale sau comunitare ce condensează evenimente, trăiri, amintiri, nostalgii, bucurii, ajutând sentimentul apartenenței și spiritul locului. Greu de înțeles din prisma gândirii strict contabile, prin ochii celor care nu sunt cu adevarat legați de orașul natal sau de cel adoptat mai târziu...

Foto: Parcul Cancicov, martie 2018. Astăzi, zona arată cu totul altfel...

"Când oraşul pierde mai mult decât un arbore (sau de ce doare îndepărtarea arborilor?)

Știu că mulți cititori ai acestor rânduri vor solidariza cu ce am scris. Pentru că valorile relaționale - de identitate - ale arborilor chiar există. Expun deci ce simt acum, în speranța că vă ajută să înțelegeți ce simțiți când brusc vă treziți fără arbori în fața blocului/casei.

Paltinul acesta a fost cu noi de când ne-am mutat aici, de aproape 10 ani.

Matyi, fiul nostru, are 9 ani. Practic, pentru el, paltinul a fost „mereu acolo”.

A fost parte din identitatea noastră de familie.

Așteptam primăvara să înflorească, număram insectele pe flori, făceam observații. Avem o colecție impresionantă de specii (insecte/polenizatori) pe care le-am văzut şi fotografiat la el. Vara era frumos şi furniza răcoare.

Relația noastră s-a adâncit în perioada de lockdown (coronavirus). Paltinul era de mare ajutor atunci. În mai multe puncte de vedere. Era un fel de bunic(ă) pentru Matyi, susținere pentru noi.

Iarna, paltinul era popas pentru păsările care vizitează Clujul mai mult în sezonul rece. Era un mic ecosistem la câțiva metri de balcon.

Și totuși, paltinul a fost tăiat ieri.

De ce oamenii se revoltă când se taie sau se strămută arbori? Revolta asta are legitimitate. Și nu e doar „emoție”. E și știință, și etică.

Există valori instrumentale: umbră, răcoare, microclimă, aer mai curat, estetică. Pe aceste valori e construit și limbajul de „servicii ecosistemice”.

Sunt legitime, măsurabile, vitale mai ales într-un oraș tot mai fierbinte şi mai poluat.

Dar există și valori relaționale. Acolo e alt plan. Arborele nu mai este doar „un obiect verde”, ci devine parte din oameni. Se strecoară în identitatea noastră, viața noastră, în memorie, în rutina vieții. Unii arbori primesc nume. 

 

Pentru unii, același arbore poate fi doar „un copac care face frunze”. Pentru alții, poate fi un reper al copilăriei, al liniștii, al unui colț de acasă. Uneori nu contează arborele în sine, cât contează relația dintre om și arbore, semnificația lui.

De aceea, un arbore „înlocuit” cu 2-3 puieți poate compensa parțial valoarea instrumentală (în timp, peste decenii). Dar nu poate înlocui ușor valoarea relațională.

Arborii care sunt primiți în identitatea noastră nu se substituie printr-o bifă administrativă. Înlăturarea lor poate însemna ruperea unei bucăți dintr-un loc care era „acasă”. Poate fi dureros. Se termină o relație. Se anulează forțat un element de identitate personală.

Idealul, pentru mine, e simplu și rațional:

păstrezi arborii maturi ori de câte ori se poate, cu intervenții punctuale și profesioniste când e nevoie (nu amputări și nu tăieri integrale „din reflex”), și plantezi mulți arbori tineri pentru viitor.

Arborii maturi pentru generația mea și pentru prezentul orașului; arborii tineri pentru generația lui Matyi și pentru deceniile care vin. Și avem grijă de cei tineri, pentru că vor fi adoptați în sufletele oamenilor iar copiii de azi vor deveni, într-o zi, scutul lor de apărare.

Dacă simțiți că astfel de tăieri rup ceva din Clujul respirabil, şi important, din Dvs., vă rog să redistribuiți. Arborii nu au voce. Noi avem."

Sursa: Fb/Tibor Hartel