Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.
Un Florar 2026 excedentar sub aspect pluviometric, care se înscrie într-un top al celor mai ploioase luni din intervalul 2000-2026, după cum puteți observa în statistica documentată mai jos:
Călător prin timp...Mi-ar fi plăcut o teleportare prin centrul orașului, într-o seară de mai 1929...
Detalii:
https://www.desteptarea.ro/monumente-istorice-hotelul-athenee-palace-azi-hotelul-central/
https://www.desteptarea.ro/palatul-marasti-bijuterie-interbelica-revenita-in-proprietatea-orasului-se-deschide-publicului/
Dacă valorile maxime de temperatură înregistrate de ANM au ajuns la 29,9 C, efectul de insulă termică urbană din zona centrală si-a făcut din plin simţită prezenţa, după cum puteţi observa în graficele de mai jos:
A doua zi, valul de căldură a ridicat mercurul termometrelor la peste 30 C pe arii extinse, marcând, oficial, prima zi tropicală.
Un loc aparte, spre bucuria și tihna sufletului: Mănăstirea Tisa-Silvestri
Într-o lume a vitezei, fotografia te cheamă la zăbavă. La anticipat. La privit. La ales. La zâmbit momentului de grație. Când cauți un cadru potrivit, gândul nu mai rătăcește spre trecut sau viitor — rămâne ancorat în prezent. Iar această prezență are o putere terapeutică concretă: alungă neliniștea, limpezește mintea, te desprinde din spirala stresului și anxietății. Devii detașat de aluviunile zilei. Camera devine un fel de lentilă între tine și realitate — prin ea, lumea capătă sens și devine mai ușor de purtat. Chiar și cerul acoperit are lumina lui.
Fotografia nu este despre „ceea ce este acolo", ci despre „cine suntem noi în timp ce privim ceea ce este acolo". Nu capturăm momente — ne prelungim sensibilitatea peste ele, transformând banalul și prelungind clipa ce va să treacă...
În fiecare primăvară, arbustul ăsta de pe o uliță prăfuită de țară se transformă într-o filă de basm. E un fel de Călin Nebunul, varianta vegetală. Îmi aduce aminte de bulgărașii dintre blocurile de pe Aleea Parcului. Uneori îi vedeam și în sacoșa de navetă a mamei, un pic prăfuiți și moleșiți de drumul lung dintre școală și casă, unde își găseau un loc de cinste printre teancurile de cărți și fișe de lucru: trofee într-un cotidian cenușiu. Odată cu trecerea timpului au dispărut treptat din extensia locuită a parcului care avea să-i fie schimbat și numele. Panta rhei, ar zice Universul. Poate nu tot: universul copilăriei rezistă și prin materia aceasta fragilă, transformată în inflorescențe globulare sidefii - mici capsule ale timpului trecut, dar nu și uitat...
Un aprilie cu de toate. Din punct de vedere termic, aprilie 2026 ar fi pe podiumul celor mai reci luni din ultimele două decenii...Primăvara cea capricioasă nu ne dă pace...
