Şaradă în Parcul Trandafirilor

În loc de puzzle, două fotografii cu Parcul Trandafirilor: prima aparţine lui Bogdan Goim, datată probabil în preajma alegerilor parlamentare din 2008 (judecând după banner) şi cea de a doua, din colecţia proprie, surprinsă de curând. Vă las să ghiciţi, plini de amărăciune...  

Parcul Trandafirilor 2008 vs 2010

DURABILA STRATEGIE A JUDEŢULUI BACĂU

BACĂU COUNTY 2010-2021:  SUSTAINABLE DEVELOPMENT STRATEGY

Mare bucurie! De câteva zile avem şi noi o strategie de dezvoltare judeţeană, intitulată STRATEGIA DE DEZVOLTARE DURABILĂ A JUDEŢULUI BACĂU ÎN ORIZONTUL DE TIMP 2010 - 2021, care poate fi consultată pe site-ul Consiliului Judeţean. Strategii de dezvoltare (sau măcar încercări) au fost destule de-a lungul timpului, acum însă, pe parcursul a 295 de pagini se încearcă o racordare la principiile dezvoltării durabile, concept actual, nelipsit din strategiile de dezvoltare ale U.E. şi nu numai.

Foto: prima pagină a strategiei
(Sursa: http://www.csjbacau.ro/fisiere/attach/403_84_strategia-de-dezvoltare-durabila.pdf)

        Conform presei locale, "Pentru prima oară, dupa 1989, judetul Bacau are în sfirsit o strategie elaborată de specialişti şi de consultanţi, care au adunat toate datele, le-au pus cap la cap, le-au aşternut pe hârtie şi au oferit sugestii. Strategia se întinde pe un orizont de timp intre 2010 şi 2021 şi a fost realizata cu finanţare prin Programului Operaţional de Dezvoltare a Capacităţii Administrative. Valoarea proiectului a fost de 1,4 milioane de lei, din care contribuţia judeţului s-a ridicat la 29.000 de lei." (Sursa: http://www.ziaruldebacau.ro/ziarul/2010/11/11/s-a-conturat-prima-strategie-de-dezvoltare-a-judetului-bacau.html).

         Ar fi foarte multe de comentat după ce am încercat, plin de curiozitate, să o lecturez rapid. Dar pentru că a început week-end-ul şi vreau să vă energizez, las deocamdată deoparte analiza critică şi dau citire viziunii acestei strategii: Judeţul Bacău va ajunge până în 2021 unul dintre principalele motoare de dezvoltare economică ale regiunii Nord-Est, un nod logistic regional şi un model de creştere sustenabilă. Creşterea sa economică, avându-şi avangarda în industria de înaltă tehnologie, se va baza pe tradiţia să industrială, dar va căuta să repare dezechilibrele trecutului, tinzând către convergenţă şi coeziune socială. Trăgându-şi energia din vastul rezervor de talent şi cunoaştere al resurselor sale umane, dezvoltarea  sa viitoare va fi deopotrivă echitabilă, armonioasă şi prietenoasă mediului înconjurător. 

Nu sunteţi cuprinşi de optimism? Week-end plăcut, armonios şi echitabil până la orizontul serii de duminică!

Parcul Olimpic

Parcul "Olimpic" Bacău, stadiul 10 noiembrie 2010

       Noul parc se va  întinde pe o suprafaţă de cca 3 hectare  în perimetrul Bazinul Olimpic – Sala de Atletism – Sala Sporturilor şi capătul aleii pietonale frontale care debuşează în  strada Theodor Aman (S.I.F. Moldova - Cascada). Din câte am observat, amenajarea se face în ritm alert (a se vedea colajul), existând şanse mari ca obiectivul să fie finalizat la termenul dorit de municipalitate (sărbătorile de iarnă). Citisem despre acest proiect în presa locală, care a prezentat din unghiuri divergente noua dotare urbană. Prea puţin mă interesează abordările jurnalistice, mai mult sau mai puţin conduse de interese diverse. Alte lucruri cred că sunt importante, şi tocmai acestea nu s-au spus. Proiectul a primit finanţare prin Programul naţional de îmbunătăţire a calităţii mediului prin realizarea de spaţii verzi în localităţi, instituit prin O.U.G. nr. 59/2007, unul din puţinele acte normative cu adevărat relevante pentru legislaţia total  inconsecventă din domeniu. În sesiunea curentă, proiectul băcăuan a fost al doilea ca valoare (1, 986 mil. lei) din cele 183 proiecte aprobate de Guvern, după  cel propus de municipalitatea craioveană, referitor la amenajarea parcului Lunca Jiului, tradiţională zonă de relaxare a oltenilor. Reuşita este identică cu cea obţinută acum 2 ani cu Parcul Catedralei (15 226 mp în centrul Bacăului, finanţare nerambursabilă de 1, 54 mil. lei, tot locul 2 ca valoare după proiectul bucureştean Amenajări peisagistice Parc „Iuliu Maniu”, de data aceasta dintr-un număr de 102 proiecte aprobate). Spun succes, deoarece vedem foarte bine cum se selectează „finanţările” pe malurile Dâmboviţei, cu atât mai mult cu cât municipiul nu are tocmai culoarea politică „potrivită”. Să fie oare vorba de data aceasta, de  transparenţă şi corectitudine din partea instituţiilor responsabile cu împărţirea banilor din Fondul de Mediu?  Cred că aş fi catalogat ca naiv…Să fie documentaţia întocmită profesionist? Nu ştiu, nu am văzut-o. Oricum ar fi, important este că oraşul va avea de câştigat din perspective multiple: ecologie, urbanism, imagine urbană. Bacăul a  pierdut enorm la capitolul spaţii verzi după anul 1990, ajungând să aibă astăzi doar 152 ha, care ne plasează, cu cei 8, 5 mp/locuitor de verde urban, într-o poziţie deloc de invidiat la nivel naţional. Nu mai vorbesc de normele europene sau cele ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care par deocamdată himere…

 Un pas mic dar cât se poate de bun cu acest parc. Chiar dacă se vor găsi mulţi cârcotaşi limitaţi la momentul prezent, care vor comenta oportunitatea acestei investiţii pe vremuri de restrişte. Durabilitatea nu este doar o vorbă în vânt... 
P.S.:  nu mă pot abţine să nu comentez "cerbicia" unui inginer din zonă, profund nemulţumit de aparatul meu foto. Îi reamintesc stimatului constructor de existenţa spaţiului public, pe care domnia sa îl confundă cu ograda proprie. Pun deocamdată excesul de zel pe seama  moştenirii unui comportament "mioritic" în relaţia public - privat., instalat adânc în conştiinţa generaţiilor postbelice. Căci aşa cum fin analiza Augustin Ioan într-o "Estetică a reconstrucţiei":  existenţa spaţiului public este condiţionată de existenţa, integritatea şi stabilitatea spaţiului privat. Trebuie să ai spaţiul-insulă al propriei tale locuiri, pentru a fi mai întâi un bun vecin şi, abia mai apoi, un bun cetăţean. (…) Inexistenţa teritoriului – insulă  sau invadarea sistematică a integrităţii, adică a intimităţii acestuia, produc, pe cale de consecinţă, distorsiuni în relaţia public – privat: nici spaţiul privat nu mai este prezent decât ca deziderat, nici cel public nu mai apare decât în ipostaze caricaturale”  

Sweet november

Sweet november

 Sweet november…Precum anomalia termică care picură fiori de veritabilă primăvară.  Precum tenacitatea crizantemelor care fac ochi dulci dimineţilor cenuşii. Precum o seară în care rămâi pironit în faţa televizorului, urmărindu-i, ca pentru prima dată, pe Charlize Theron şi Keanu Reeves, în aşteptarea unui happy-end. Precum un pahar de vin roşu scânteind în pâlpâiri de tăciuni. Precum un vers asortat cu  acorduri de Enya, pe o alee de parc. Precum a iubi toamna, e-un biet pleonasm,/O poarta în cer se-nvârteşte, neunsă,/Cad, iată, imperii de tulbure frunză/Şi totuşi se aude şi ultimul basm. (Adrian Păunescu - A iubi toamna).

Anomalii?

Lumini şi umbre

Lumini şi umbre

M- am resemnat; atât a fost să fie.
Mă uit cum cade soarele-n apus
Şi- aştept răspunsuri care n-or să vie
La întrebări pe care nu le-am pus.

(Otilia Cazimir - Lumini şi umbre, 1923)

 

Aspiraţii

            „România e geografie, nu e istorie. Înţelege cineva acest tragic? O ţară are valoare numai cînd devine o problemă pentru alţii, cînd numele ei înseamnă o atitudine. Cu toţii ştim ce înseamnă Franţa, Anglia, Italia, Rusia şi Germania, dar nu ştim nici unul ce înseamnă România. Nu ştim ce este România, dar ştim perfect ce nu este.

            Zi şi noapte, românii discută despre România. Dar trebuie să recunosc că am descoperit prea puţini pentru care ea să fie o problemă serioasă, un crez şi un destin. Întîlneşti prea des o viziune mediocră a României şi lipsa de profetism naţional pare a fi unul din defectele naţionalismului nostru.” (Emil Cioran, 1935).

Aspiraţii

         Destul de actual, nu? La peste şapte decenii diferenţă, chipurile, aspiraţiile României s-au modernizat, cizelat, armonizat. Dar să nu uităm că aceste aspiraţii nu pot decola cu aripi de împrumut. Deşi, dacă mă gândesc bine, suntem totuşi foarte inventivi şi putem încerca...

Cromatici vegetale

Cromatici vegetale

Am fost oarecum nerăbdător şi nu am mai aşteptat despuierea totală, care ar fi fost o impietate adusă culorilor şi percepţiilor. De mult l-am admirat pentru jovialitatea cu care înfruntă încrâncenarea rece a Brumarului. Chiar şi atunci când, rămas golaş, îşi proiectează trăirile pe asfalt, oferind un spectacol efemer, dar demn măcar de un atlas botanic. Un banal Quercus rubra (stejar roşu pentru trecătorii grăbiţi), ar spune mulţi. Posibil. Eu zic că poate mai mult decât atât. Măcar pentru verdele lui viu din aprilie,  care aduce la viaţă o margine de stradă, o margine de an. Sau poate pentru trecerea lui lină, fără a fractura timpul, între dulcele ieri şi veşnicul mâine. La astfel de vremi şi de vremuri, un mic exemplu vegetal. Nu neapărat pentru „artişti”, ci pentru aceia cărora sufletul se confundă cu colonul, indiferent de anotimpuri.  

CET, apus de Soare şi înălţimi moldave

Turnurile gemene ale C.E.T. Bacău, cele mai înalte structuri construite în Moldova

Nu, nu este vorba despre viitorul furnizorului de agent termic din Bacău, ci de un frumos apus de Soare lângă coşurile de evacuare ale CET – ului. Că tot veni vorba, cele două turnuri deţin recordul de înălţime la nivelul întregii Moldove (210 m), cu 30 m mai mult decât turnul CET-ului din Suceava, a doua structura înaltă a regiunii. Din punct de vedere al construcţiilor, recordul este deţinut de sediul Universităţii „Petre Andrei” din Iaşi, cu 65 m (cu 2 m mai mult faţă de Catedrala „Înălţarea Domnului” din our city, nepunând însă la socoteală crucea de pe turla centrală, înaltă de 7 m…). Şi dacă tot vorbim de superlative, să spunem că cea mai înaltă structură din România este turnul Combinatului „Phoenix” Baia Mare (351,5 m, deci mai înalt decât Turnul Eiffel, hihi…), rest afumat al marii industrii de prelucrare a minereurilor neferoase care acum (firesc, nu?!) a devenit istorie…

Pentru împătimiţii de clasificării, adaug şi alte date referitoare la înălţimea unor construcţii, fără dorinţa de a realiza o listă exhaustivă:

- record mondial actual: Burj Khalifa (sau Burj Dubai, denumirea folosită până la inaugurare) - 828 metri.

- România: Bucharest Tower Center: 120 m, 22 etaje;

- Moldova: Hotel „Unirea” Iaşi 58 m, Hotel „Europa” Iaşi 55 m, Siloz Agrocomplex Bârlad 54 m, Hotel „Moldova” Bacău 50 m, Hotel „Central” Piatra-Neamţ 44 m ş.a.m.d.

Până una-alta, să ne mulţumim cu recordul nostru local de înălţimi moldave, în aşteptarea unui skyscraper care să ne taie răsuflarea. Deocamdată văd că plutim temeinic în nacela unui balon, dacă ar fi să ne luam după ultimele date socio-economice date recent publicităţii de Direcţia Judeţeană de Statistică…Fly, fly…