Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.
Să tot fie câțiva ani buni
de când nu am mai avut parte de aceste momente atât de intense. Ziua în care,
într-o singură oră, bătrâna Doamnă din Parcul Trandafirilor își scutură
veșmintele bilobate. O ploaie de aur oferită băcăuanilor în liniște, sakura autohtonă,
apogeu al curgerii lui noiembrie spre iarnă, adăugând încă un an spiritului
locului...
Pași printre frunze, în prima dimineață de noiembrie. E duminică, nimeni nu s-a grăbit să măture aleile, lăsând vântului tăios șansa să-și mute de colo până colo mantia efemeră. De pe o bancă, un bătrânel privește lung la dansul galben - ruginiu.Topîrceanu îi șoptește din spate:
"Cad grăbite pe aleea
Parcului cu flori albastre
Frunze moarte, vorba ceea,
Ca iluziile noastre."
A fost numit de Petre Budu în revista sa „În ore libere” (1904) un drăguţ giuvaer arhitectonic ridicat în cinstea zeiţei Thalia dar şi a zeului Vulcan, ca sediu al pompierilor. Aici trupa lui Alex Leonescu va juca în 1904 „O noapte furtunoasă” iar în 1916 George Enescu va susţine două concerte memorabile. Destinul acestei clădiri se va frânge însă într-o zi de octombrie. Bacăul avea să mai piardă astfel un reper urbanistic... Palatul municipal (1897), ulterior numit "Palatul Ateneului".
Da, ştiu, toată lumea se grăbeşte în amonte, spre izvoarele Trotuşului. Încercaţi însă să aduceţi varietate periplelor dumneavoastră, descoperind şi alte trasee aflate mai la îndemână şi cel puţin la fel de interesante. Astăzi vă propun Valea Asăului, după ce am făcut dreapta din Comăneşti. Asău, Apa Asău şi Păltiniş sunt cele trei sate din această pitorească vale a Munţilor Tarcău. Potenţialul turistic este remarcabil, zona ar merita un interes sporit pentru dezvoltare. Peisajele deosebite şi accesibilitatea crescută permit efectuarea unor drumeţii reuşite. În plus, la întoarcere, aveţi ocazia de a descoperi o pensiune deosebită, cu gazde precum pâinea caldă: "Livada Minunată" (vezi site-ul pensiunii şi pagina de Facebook). O masă tradiţională, o ţuică de casă şi chiar un somn odihnitor într-una dintre cele cinci camere vă alungă ca prin farmec stresul cotidian şi vă încarcă bateriile pentru o nouă săptămână...
Îmi curge, alene, o toamnă
prin suflet,
miroase a râs, și a plâns,
și a ploaie,
prin gene îmi trece albastru
mai pal
și aur și-aramă de soare
mai blând.
Se-aude în pruni vineții
dans de vrăbii
zgribulite în zori
și mi-e atât de teamă
de bruma dintâi și din urmă
ce are să vină, să stea,
să rămână.
(Iulia Ştefaniu - Teamă)
