Eternul Bacovia...

 "Viața e mai tare decât mizeriile ei.”

Drum bun pe eşichiere cereşti, Silviu Ifrim...

 

Undeva, acolo sus in Ceruri, probabil că sunt  mulți care ar vrea să învețe șah... Dumnezeu să te călăuzească, Silviu!

   Pentru el, indiferent de variantele oferite de viaţă, pasiunea pentru şah a rămas o constantă crâncenă, imuabilă precum o rocadă mică. Iar rezultalele s-au văzut de-a lungul timpului, îmbogăţite de acumulări care l-au transformat într-o impresionantă enciclopedie vie despre vechi partide, jucători, concursuri, stări sufleteşti. O carte de istorie a şahului, el însuşi devenit între timp profesor de istorie...

Prof. Silviu Ifrim (14.03.1963-03.01.2022)

 Vezi şi: Concursul Naţional de Şah "Elisabeta Polihroniade"

Premieră: Bacăul are un campion naţional la şah: Silviu Ifrim!

 

Bacăul deceniului 6: biblioteca, biserica armenească, "Punguţa cu doi bani", toate la un loc

Palimpseste urbane: din anii când stația de autobuz era chiar în față la "Punguța cu 2 bani", iar Biserica Armenească se profila mândră în fundal (datare: 1963-1965).

Sursa: colecţia Marius Tabarcea

Coloriaj digital: Lucian Şerban

Toamna pe balansoar

 

Toamna exploziei

 

Momentul de grație

 

Exerciţiu de imaginaţie pe strada Ioniță Sandu Sturza...

 Dacă veți trece pe strada Ioniță Sandu Sturza, faceți pentru câteva clipe un exercițiu de imaginație pentru memoria locală... Trei-patru generații îi rămân credincioase, dar dacă adevărul lor nu e păstrat la timp, se va pierde și ar fi mare păcat...

Foto stânga, în fundal: Biserica Armenească, 1941, colecția Octav Olaru, coloriaj digital ing. Mihai Ceucă. Foto dreapta: situația actuală.

      Ing. Mihai Ceucă, Addenda la albumul documentar O bijuterie pierdută: “Cu regretul de a fi descoperită după tipărirea cărții, semnalez o poză de epocă din fototeca Octav Olaru, păstrător al patrimoniului cultural băcăun. Poza ne destăinuie amplasarea Bisericii Armenești în vecinătatea casei cu nr.26 de pe fosta Stradă Armenească (devenită 6 Martie și, apoi I.S.Sturza). Rămasă, din fericire, încă în picioare, reparată și funcțională, casa Nr.26 este un martor incontestabil al existențai bisericii. Păcat că imobilul a fost „reparat” și nu „restaurat”, dar apelând la clasica vorbă românească ”bun și așa...” să ne bucurăm, fie și pe jumătate, că se mai păstrează încă o urmă a istoriei locale.”

Urbanitate

 Prin Bacăul de altădată, atunci când firava fibră urbană creștea lângă o mult mai prezentă urbanitate... Astăzi avem prea mult urban și din ce în ce mai puțină urbanitate...

Sursa foto: Mihai Ceucă - "O bijuterie pierdută: Biserica Armenească din Bacău" , Editura Ararat, București, 2021