Un vis devenit realitate: 22 martie, Ziua Parcului "Cancicov" din Bacău

Perseverenţa nu este o cursă lungă. Perseverența este suma mai multor curse scurte una după alta, impulsionate de spiritul locului, de memorie și afectivitate. Pe traseul sinuos dintre ieri și mâine, ziua de azi aduce un reper luminos: în ședința Consiliului Local Bacău, ziua de 22 martie, Ziua Parcului Cancicov, a primit undă verde. Inima verde a Bacăului merită atenție, recunoaștere și un suflu nou...

Detalii în Ziarul de Bacău. Video cu votul în Consiliul Local Bacău - click aici.

Veşti bune: spaţiile verzi din municipiul Bacău au crescut cu peste...1 mp

O analiză comparativă a situaţiei spaţiilor verzi inventariate la nivelul municipiului Bacău, pe baza rapoartelor anuale privind starea mediului din judeţ (rapoarte elaborate de APM Bacău şi publicate aici):

Bază de date A INS Bucureşti, disponibilă on-line prin serviciul INS - Tempo, ne oferă următoarea dinamică a spaţiilor verzi:

Dincolo de situaţia scriptică, de inadvertenţe şi cosmetizări legislative, rămâne de mare actualitate întrebarea: Care este situaţia REALĂ?

Parcul Libertăţii...acum 50 de ani

 Parcul Libertăţii din Bacău acum 50 ani, prin câteva imagini colorate digital...

Sursa foto: cărţi poştate, ziarul "Deşteptarea", colecţii particulare.

Bacăul și periurbanizarea

 

Bacăul văzut de sateliţii NASA - imagine de arhivă!

     Uitasem de ea. Cred că a fost pusă pe site-ul NASA prin 2002, deci cu câţiva ani buni înainte de Google Earth şi Google Maps. Când am descoperit-o, am rămas uluit de frumuseţea perspectivei asupra Bacăului, la o rezoluţie excelentă pentru acea perioadă (3032x2064). Între timp, lucrurile au evoluat, putem să ne vedem şi maşina din faţa blocului cu aplicaţii de profil. Curios însă, claritatea acestei prime imagini (făcute publică, desigur...) bate imaginile prezente, respectând scara de proporţie. Am încercat să o caut din nou, se pare că a fost eliminată din arhiva imaginilor satelitare postate online. Noi rămânem însă cu un superb "instantaneu" de acum două decenii al fizionomiei urbane de pe malurile Bistriţei...

Șerbănești-dinamici edilitare

 La vreo 7 ani diferență:

Pilula de urbanism (18): Oraşul ca un furnicar?

 "E nevoie de monumente în cetăţile construite de oameni, altminteri care ar mai fi deosebirea între un oraş şi un furnicar?"

Victor Hugo

La joie de vivre

      Undeva, la periferia centrului. Un arcuș tineresc încarcă atmosfera bacoviană. Nimic deosebit, la urma urmei, pentru un un oraș considerat de rang superior, cel puțin la nivelul decupajului național.Totuși ceva aparte alungă futilitatea unei zile obișnuite, fie ea și de început de week-end. Sutele de aprecieri pentru instantaneul citadin, încărcat pe Facebook (simplă înregistrare video, fără nicio valență artistică a videografului), ar putea surprinde. Comentariile, la fel, unele dintre ele neputând localiza propriul oraș...Un simplu arcuș poate schimba un crâmpei de zi, o stare de spirit, o banală ieșire citadină între punctele A si B, o stradă... Un simplu exemplu care arată că totuși orașul ăsta nu e chiar inert. Din spatele ecranelor, orașul vibrează. Are nevoie de sociabilitate. Jinduiește după  puls, evadare, culoare și interacțiune în spațiile publice, în interstiții. Oamenii vor momente informale, evadări, rupturi ale banalului,  dislocări ale plumbului din picioare și din gândire. Un oraș are o fantastică capacitate de regenerare... Istoria urbanismului certifică acest lucru. Singura problemă este să-i oferim, măcar din când în când, un câmp fertil. Pentru ca noi,  vremelnici călători prin facerea și prefacerea unei urbe, să ne bucurăm, precum efemeridele, de o zi luminoasă...

     "Un oraş bun este ca o petrecere bună. Oamenii stau mai mult pentru că se simt bine", ne spune foarte plastic, dar perfect adevărat Jan Gehl  în "Cities for People" (2010). Ce trăsături ar trebui să îndeplinească oraşul pentru a ajunge la acest statut? Să fie vivace, sigur, durabil şi sănătos. Noi pe unde ne aflăm, în acest cvasigeneralizat declin demografic, economic, identitar, moral? Greu de cuantificat. Buimaci, pe sunet de vioară, ridicăm mirați privirea din pământ: "Ce frumos!" Apoi continuăm să zapăm pe ecranele noastre, admirând imagini cu orașe de aiurea...