Acuși vine și tramvaiul ...

 Ne vom plimba până în 2027 cu tramvaiul...😊Sursa: Planul de Mobilitate Urbană Durabilă 2021-2027.

Tranziții

 

Regiunea Bacău

 Perioada 1950-1968, o împărțire administrativ-teritorială mai bună decât multe inepții aruncate astăzi în spațiul public, pe diverse filiere mustind de "experți"...

Lebede neagre: Fraudele de la Primăria Bacău

     Descopăr stupefiat un articol din ziarul Dreptatea (nr. 3289 din 24 noiembrie 1938). Ce atentat la banul public! Cât sânge rece! Ce reţele malefice! Sunt convins că aceste fapte descrise au rămas cu totul şi cu totul singulare, o unică dandana apărută din senin pe firul evoluţiei urbanistice băcăuane… 😏

Vechea clădire a Primăriei Bacău, kilometrul 0 pentru traseul urbanistic al localităţii...

 

"Fraudele de la Primăria Bacău. Ce se impută fiecăruia dintre foştii edili comunali. Care este stadiul anchetei întreprinse.

“Printr’un comunicat dat spre publicarea ziarelor, s’a anunţat deunăzi, că la primăria Bacău s’au descoperit fraude şi nereguli în valoare de mai multe milioane. Suntem azi în măsură să arătăm ce se impută fiecăruia din cei implicaţi în aceste fraude şi nereguli şi care este numele lor.

Din datele şi informaţiile ce avem se poate vedea, că aproape întreg consiliul comunal al oraşului Bacău, din perioada 1934-1938 este amestecat în aceste prevaricaţiuni.

Iată, mai întâi, cine sunt aceia contra cărora se desfăşoară actualmente ancheta: Constantin Zlotescu, fost primar; Torna Mihăilescu, fost ajutor de primar; inginerul Filip Hudic, şeful serviciului tehnic şi al uzinei electrice: Eugen Ghering şeful serviciului dărilor comunale; Niculae Munteanu, mecanicul şef al uzinei; C. Ionescu, fost şofeur de piaţă şi ajuns şef mecanic al atelierului comunal.

Din cercetările sumare ale registrelor contabilităţei primăriei se poate constata că susnumiţii, constituiţi într'un fel de societate în comandită pentru exploatarea averii comunale, şi-au însuşit timp de 4 ani jumătate cât au funcţionat, suma aproximativă de

11.300.000 lei. Ca valoare, e adevărat, suma nu este prea mare in raport cu alte fraude descoperite aiurea. Dar pentru un oraş provincial ca Bacăul şi în raport cu veniturile acestuia anuale, suma de 11.000.000 este cu adevărat fantastică.

Iată acum şi felul în care se poate repartiza, pentru fiecare răspunderile:

Fostul primar Zlotescu, avocat în baroul local şi cu oarecari reclamaţii la parchet contra sa, şi-a însuşit cu complicitatea lui Eugen Ghering:

a) o mare parte a taxelor percepute dela comercianţi, dela intrările la bariere, dela taxa aplicată brutarilor şi din alte venituri comunale, pentru încasarea cărora nu s’a ţinut evidenţă şi nu au fost contabilizate.

b) a dăruit mari sume de bani, la anumiţi prieteni, pentru servicii fictive şi fără forme legale. Strâns cu uşa funcţionarul Gheorghiu dela contabilitatea primăriei Bacău ar putea da cele mai ample lămuriri în această privinţă.

c) Din diferite lucrări edilitare executate şi mai ales neexecutate, din furniturile pentru Primărie şi instituţiile comunale subordonate acesteia, deasemenea, d. Zlotescu a tras mari foloase.

d) A mai încasat fostul primar grase comisioane dela furnizori, pe cari i-a terorizat şi supus unei straşnice „filtrări" cu ocazia fiecărei încasări de ordonanţe de plată. Pentru scoaterea pârlelei furnizorii încărcau conturile căci furniturile se dădeau prin bună învoială, iar nu pe calea licitaţiei publice.

c) Şi-a alocat d. Zlotescu, cu delasine putere, diferite sume de bani pentru deplasări fictive  şi servicii niciodată prestate comunei.

f) Tot d. Zlotescu a făcut un voiaj de nuntă de o lună de zile la Paris, Veneţia, Roma, Neapole, Budapesta etc. voiaj pe banii comunei, repartizând costul lui total pe mai multe capitole de cheltueli din bugetul comunei.

g) A provocat şi aprobat furnituri inutile, fără ţinerea de licitaţii publice legale sau cu licitaţii  dinainte aranjate şi camuflate. Exemplu: toate furniturile efectuate la casa Iakerkaner din Bacău, Alex. Abramovid şi alţii.

h) A numit la instalarea sa ca primar un număr de 33 agenţi electorali, mai toţi cu caziere penale, ca diurnişti, din cari a definitivat cu forme legale un mare număr din aceştia. La timp vom publica numele acestora şi cazierele lor penale şi poliţieneşti.

i) La refuzul Casei Siemeus-Schuckert din Bucureşti de a-i plăti un comision, primarul Zlotescu a suspendat timp de 4 jum. ani orice plată către susnumita casă pentru furnitura motorului Diesel din uzină şi a noui reţele electrice din oraş, astfel că suma de lei 10.434.000 ce se datora Casei în chestiune a crescut în 4 jumătăţi de ani cu dobânzi la 16700000 lei, fapt care a dat naştere unui proces care e şi azi pendinte.

Iată, în cel mai scurt rezumat, ce se impută fostului primar C. Zlotescu. Vom arăta, cu alt prilej, ce se impută celorlalţi implicaţi în aceste nereguli. Până la terminarea anchetei ordonate, opinia publică băcăoană cere stăruitor un comunicat oficial asupra stadiului în care se găseşte ancheta.”

Relativitatea timpului, supremaţia spaţiului: Bacău, 1960

    Citim în revista Flacăra, numărul din iulie-septembrie 1960 (Anul 9, nr. 26-38), că timpul şi spaţiul se comportă bizar pe ruta Bucureşti - Bacău - Bacău. Săracii de ei, ce se mai alintau...Astăzi nu mai avem legături aeriene directe cu iubita noastră capitală, iar cu puţin efort străbatem oraşul în două ore...Vorba lui Magellan: Ca orice băcăuan, voi ajunge şi eu la strâmtoare....

Sursa: "Flacăra" (iulie-septembrie 1960)

Altfel de spații...

     Când dai de o plăcută amintire fotografică: Bacău, 5 mai 2017: prof. univ. dr. Octavian Groza, magistrul de la care am am aflat că există şi alfel de spaţii, că locurile şi teritoriile îşi au propria vibrare afectivă...

« Omul este o fiinţă gregară, obsedată de centralitate. Această obsesie este creatoare de spaţiu. Spaţiul şi distanţa îşi au izvoarele în interiorul persoanei. Fiecare individ este axis mundi: în funcţie de verticalitatea persoanei, desfăşurată între teluric şi celest, lumea se desfăşoară în faţa, în spatele, la dreapta şi la stînga persoanei. Singurătatea acestei centralităţi nu convine, oboseala de a crea lumea în mod continuu îşi spune cuvîntul, şi atunci indivizii îşi însumează centralităţile într-una colectivă – totem, catedrală, piaţă, primărie, sat, oraş- depersonalizînd dimensiunile lumii prin instaurarea nordului, sudului, estului, vestului şi tuturor celorlalte direcţii posibile, care nu mai angajează persoana ci comunitatea sa. Practicile cotidiene ale persoanei, libertatea sa intrinsecă în ultimă instanţă, sînt transferate practicilor cotidiene ale comunităţii şi astfel hoinăreala virtuală haotică devine o gravitare cuminte în jurul polilor consfinţiţi şi împărtăşiţi de toată lumea. Distanţa pură devine traseu, mişcarea devine deplasare eficientă, experienţa individuală se diluează în experienţele multiple ale grupului iar cunoaşterea lumii de către individ devine din ce în ce mai aproximativă pe măsură ce distanţa de la centrul comunitar către exterior se măreşte. Cotidianul topeşte metrii în minute iar geografiile individuale devin geografii ale timpului mai mult decît geografii ale spaţiului. Spaţiul rămîne apanajul aventurierilor, celor care sfidează cochilia teritorială sau celor care sînt constrînşi, în interesul comunităţii, să se deplaseze în exterior. »  (Octavian Groza - "Diferenţiere şi diferenţă: o geografie a identităţii teritoriale", Bucureşti, 2000)

Cât de veche este Policlinica Veche?

   Recunosc, arhitectura geometrizată şi aspectul exterior destul de anost mi-au indus de la bun început ideea că Policlinica Veche (aşa cum a rămas ea în memoria băcăuanilor şi după schimbarea denumirii şi funcţionalităţii, în Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate) aparţine perioadei staliniste de remodelare a oraşului. Primele cărţi poştale apărute după 1950, în format alb-negru şi color, valorizau clădirea în toate perspectivele fotografice care surprindeau zona centrală, oferind o vagă impresie de new entry edilitar - urbanistic.

Policlinica Veche, 1962 (sursa: colectia ing. Mihai Ceuca)

 Greşit! Actul de naştere coboară în iarna anului 1936, atunci când a fost pusă piatră de temelie, după cum putem citi în articolul publicat în ziarul Glasul Bucovinei din 5 ianuarie 1936: 

   

 Calde mulţumiri domnului inginer Mihai Ceucă pentru ajutorul neprețuit oferit la deslușirea dilemei urbanistice și corecta încadrare cronologică!

Grevă în Bacău? Nicio problemă, rezolvă primarul!

    Din vremea în care conflictele de muncă nu erau birocratizate excesiv şi nu apăruse încă UNELM  - Uniunea Naţională a Experţilor în Legislaţia Muncii ...😏

Sursa: Curentul, 21 aprilie 1937