Timp,
Incotro mergi?
Spre ce meleaguri noi, grabit, alergi?
Cum
Poti intr-o zi
Sa schimbi in oameni mari niste copii?
Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.
joi, mai 30, 2019
Poţi!
Poţi arăta superb la 30 de ani, şarmant la 40 de ani şi
irezistibil pentru tot restul vieţii...:))))
sâmbătă, mai 25, 2019
Alegeri europarlamentare: cum a fost în 2014?
La ultimele alegeri
europarlamentare din 25 mai 2014, situaţia la nivelul judeţului Bacău a fost
următoarea: 598383 alegători înscrişi în liste; 195539 alegători prezenţi la
vot, 32,68% prezenţă la vot, 180714 voturi valabil exprimate, 14822 voturi
nule.
Rezultate: PSD-UNPR-PC
45,85%, PNL 17,4%, PDL 7,78%, PMP 5,92%, INDEPENDENT MIRCEA DIACONU 5,75%
Municipiul Bacău: 162039
alegători înscrişi în liste, 43923 alegători prezenţi la vot, 27,11% prezenţă
la vot, 41268 voturi valabil exprimate, 2654 voturi nule.
Rezultate: PSD-UNPR-PC
33,27%, PNL 15,73%, Mircea Diaconu 11,79%, PMP 8,57%, PDL 6,51%, PER 5,45%,
FORŢA CIVICĂ 5,38%
joi, mai 23, 2019
Pilula de urbanism (14): Consumatorismul în spaţiul public
"Deosebit de important este ca punerea în practică a unor
acţiuni care să asigure atributele necesare unei convieţuiri a indivizilor în
spaţiul public să nu fie ghidată de repere aferente consumatorismului, nici ca
stil de viaţă şi nici ca reper al prosperităţii sau rentabilităţii economice.
Spre exemplu este necesară evitarea generării unor spaţii publice în care
interacţiunea socială este ghidată şi susţinută de spaţiile de consum, cum sunt
cafenelele, baruri, restaurante. Acest lucru derivă atât dintr-o nedorită „acaparare”
a spaţiului public de către astfel de stabilimente (ex: terasele amplasate pe
spaţiul public), dar mai cu seamă de o nedorită pervertire a relaţiilor sociale iniţiale, derulate ca accesorii la un
act comercial. Nu este vorba despre excluderea acestor forme de „pigmentare”
a spaţiului public (comune oricărei civilizaţii urbane, necesare pentru a
asigura satisfacerea nevoilor alimentare, care se constituie totodată şi ca
sursă de venituri la bugetele locale), ci de adoptarea unei proporţionări juste a elementelor de atractivitate prin
care spaţiul public îşi captează utilizatorii şi a oportunităţilor oferite din
perspectiva activităţilor recreaţionale şi de socializare. Elementele de
design urban şi soluţiile urbanistice adoptate trebuie să pună accent pe game
cât mai largi de utilizatori (ex: grupe diferite de vârstă) fără a fi necesară/indusă plata niciunui serviciu." (Sorin Filip, Planning urban, 2009)Faţă în faţă cu...necunoscutul :)
Încă dimineață. La un colț
de stradă, o voce energică și o mână fermă mă scoate brusc din gânduri. Casual,
jovial, undeva pe la 35-40 de ani. Mă felicită pentru ceea ce fac, pentru foto,
pentru inițiative. Îmi urează să continui. Aflu că mă cunoaște indirect, de pe
FB. Nu apuc bine să mă dezmeticesc, după mulțumirile mele uluite, că tipul e
deja la 20 m distanță, urmându-și drumul. 30 de secunde mai plăcute decât multe
alte chestii lumești... Multumesc, stimate necunoscut! You've made my day!
PS: probabil unele lucruri
trebuie să se întâmple. Strada cu pricina nu face parte din traseele uzuale.
Astăzi însă m-a atras să plec cu o oră mai devreme de acasă și să fac un ocol
greu de explicat...
sâmbătă, mai 11, 2019
O portiţă
Să fie aproape
vreo patruzeci de ani de când n-am mai trecut Dincolo. Pare de domeniul
incredibilului. Și atunci, când eram un țânc purtat de mâna bunicii, poarta era
mai mereu închisă. Era fascinantă mica scurtătură care ușura drumul
către/dinspre școală. Fascinantă nu neapărat prin "păcălirea"
spațiului, cât mai ales prin schimbarea bruscă a fizionomiei urbane. Copil
născut la bloc, între blocurile cele noi, intram într-o lume care părea
desprinsă din povești: case, o curte înverzită, căței, parcă și niște găini
cicălitoare...pentru un minut de traversare pe care încercam mereu să-l lungesc
cu fel de fel de tertipuri de pici poznaș, spre disperarea bunicii. De-a lungul
timpului, coada ochiului mai urmărea din când în când poarta care amintea de
copilărie. O poartă ce părea neclintită, dar știam că dincolo de ea e acea
alveolă care căpătase o aură mistică. Astăzi, din stradă, am văzut la un capăt
al traseului poarta deschisă. Curtea era tot acolo. Mai mică, mai înghesuită,
cenușie și neîngrijită. O lume în disoluție printre blocuri acum îmbătrânite.
La capătul celălalt, o portiță ruptă mă trimite spre Lumea Nouă. Sau o fi și ea
deja veche? Privesc spre locul unde bunica obișnuia să mă conducă după ce o
vizitam în tot mai rarele și tot mai scurtele vizite de om matur. Întotdeauna
mă grăbeam...Scurtătura inexistentă pe nicio hartă a orașului mă aruncă cu
puterea unui tsunami pe un țărm nostalgic, în care mirosul de cozonac și de
sărățele din aluatul pe care îl tăiam cu o rotiță zimțată (plăcerea mea...) se
amestecă cu bucuria unui copil care nu știa încă de necazurile universului. Mă
uit lung spre acel loc și parcă îi simt prezența, mâna grijulie care mă ținea
la traversatul străzii. Tsunami... Nu timpul este dușmanul nostru, ci
depărtările. Spațiul. Mă uit în spate: de asta sunt bune portițele...
Râul din spatele oraşului...
Să tot fie vreo 15 ani de când tot vorbesc pe diverse canale tradiţionale (articole, studii, simpozioane) sau moderne (blog, FB) de importanţa Bistriţei pentru Bacău. Nu îmi doresc să mai aştept încă pe atât pentru a vedea o infrastructură verde - albastră purtată cu mândrie în piept de oraş. Deocamdată am rămas tot la la stadiul pârâului din spatele curţii, acolo unde aruncă ţăranul lăturile şi unde vin găinile să scormonească printre buruieni...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)