Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.
joi, iunie 18, 2020
Ninsoare de vară...
Fulgi mari în parc se rotesc grațios, precum păsările cerului înainte de ploaie. Unul câte unul se așează tăcut pe pământ, încântând o zi de iunie cu fâlfâit de liniște. Spectacolul naturii, frumusețea lucrurilor trecătoare sau mai simplu: starea de parc...
joi, iunie 11, 2020
Străzile Bacăului: prin texturi topofile şi topofobe
Străzile reprezintă elemente constitutive majore ale
texturii urbane, asigurând întreaga funcţionalitate a vieţii citadine. Ele
ordonează spaţiul urban, oferindu-i accesibilitate, fluiditate, repere vizuale
şi identitare, memorie. Dincolo de funcţiile multiple, de natură economică,
socială, politică, ecologică, care îmbracă aspecte specifice, corelate cu mărimea
şi complexitatea oraşului (circulaţie majoră pentru transport public de
persoane, transport de produse, accesul la locuinţe, tranzit sau legatură între
diferite zone urbane, promenadă etc), străzile, ca parte integrantă a spaţiului
public, trebuie să răspundă necesităţilor moderne, oferind un cadru prietenos,
flexibil şi accesibil acţiunilor umane, indiferent că ele sunt din categoria
celor necesare sau a celor opţionale.
Eşecul oraşului funcţionalist a adus în
ultimele două decenii la regândirea spaţiului public, cu readucerea în prim
plan a dimensiunii umane, din perspectiva pietonului care impune, printre
altele, şi rezolvarea amiabilă a conflictelor de genul pieton-automobil. Din
acest punct de vedere, străzile rămân în continuare o sursă majoră de stres în
comparaţie cu potenţialul reconfortant pus în valoare tot mai des prin proiecte
smart de revitalizare sau renovare urbană, urmărite de noi, în această parte de
lume, cu admiraţie şi jind.
Traseele noastre sunt jalonate de două tipuri
de atractori urbani: primari, care generează tipare comportamentale ce implică
deplasări zilnice spre şi dinspre aceştia (loc de muncă, şcoli, grădiniţe,
magazine de cartier) şi secundari, care generează o anumită ciclicitate sau
relaţionare ocazională (farmacii, spitale, parcuri, agenţii bancare, centre
comerciale etc). Aceste trasee au parte de stresori environmentali (zgomot,
poluare, trafic, aglomeraţie) care complică fluiditatea circulaţiei şi reduc
satisfacţia deplasărilor. Pentru ca ne
petrecem destul timp pe stradă, cateva întrebări sunt cât se poate de îndreptăţite.
Prezintă un grad de echipare care să corespundă cerinţelor oraşului modern?
Sunt accesibile, permeabile, sigure şi atractive? Încurajează circulaţia
pietonală şi non-motorizată? Prezintă un design plăcut, cu un profil
transversal polivalent? Prezintă funcţiuni multiple sau sunt doar necesare - şi
neplacute - fâşii de tranzit? Răspunsul la aceste întrebări conturează o faţetă
a calităţii vieţii urbane, concept generos, dar dificil de cuantificat pe
fondul lipsei de date viabile, utilizabile in aprecierea corectă a realităţii.
Am încercat să surprind câteva aspecte ale acestei problematici, prin aplicarea
unui chestionar simplu (aplicat în perioada: decembrie 2019-ianuarie 2020), în care 280 de respondenţi au avut de
precizat numele a două străzi atractive
şi numele a două străzi neatractive din municipiul Bacău. Nu a fost solicitată
motivarea alegerilor făcute, scopul principal al cercetării fiind acela de a
cartografia percepţia participanţilor şi de a identifica axele topofile si cele
topofobe ale deplasarilor citadine. Evident, rezultatele obţinute nu au avut la
bază un eşantion reprezentativ demografic şi social, constituit pe baze
ştiinţifice, deci nu putem generaliza rezultatele. Avantajul de a utiliza doar
grupa de vârstă tânără (14-19 ani) oferă însă chei de reflecţie sociologică şi
edilitar-urbanistică pentru un oraş aflat în declin demografic şi cu o imagine
urbană fragilizată în ultimul deceniu.
Cu
aceste precizări făcute, prezint pe scurt principalele reziltate, cu speranţa că
ideea poate fi continuată, la o scară care să permită o radiografie detaliată a
perceptiei băcăuanului asupra oraşului său.
-dispersia
menţionărilor: cele 1074 de răspunsuri au acoperit 40% din nomenclatorul
stradal băcăuan (131 de străzi dintr-un total de 326 existente). La nivelul
celor 280 de respondenţi, proximitatea faţă de domiciliu a constituit cu
siguranţă un factor important, precum şi ataşamentul faţă de loc, legătura afectivă
cu diverse repere spaţiale. Mu trebuie să ignorăm faptul că semnificatiile
personale date unui loc de o anumită persoană sunt esenţiale pentru experienţa cu
acel loc. Cu cât devenim mai familiari cu un anumit loc, cu atât mai mult creăm
semnificaţii pentru el. Semnificaţiile pot fi negative sau pozitive, similare
sau diferite, slabe sau puternice. Locurile fără semnificaţie ne afectează
altfel decât cele cu semnificaţii. (Corina Ilin, Orasul. Studii de
psihologie environmentală, Institutul European, Iaşi, 2009)
-notorietatea:
numărul total de menţionări, indiferent de percepţia pozitivă sau negativă.
Graficul de mai jos surprinde cele mai cunoscute străzi băcăuane... cu bune şi
cu rele.
-atractivitatea:
străzile care au oţinut cele mai multe menţionări pozitive. Diferenţa
semnificativă (în valori absolute) dintre prima clasată (str. Ştefan cel Mare)
şi următoarele două (Calea Mărăşeşti şi
str. Nicolae Bălcescu) reflectă mutaţiile survenite în ultimii ani în
oferta şi delocalizarea sectorului
terţiar (servicii, comerţ) în afara clasicei zone centrale. Rezultatele sunt
interesante şi din perspectiva dihotomiei cartiere vechi – cartiere noi, locuire
individuală – locuire în habitate colective, dotări standard – străzi care mai
păstrează ceva din oraşul „istoric” (în termenii generaţiei tinere)
-repulsivitatea:
graficul de mai jos evidenţiază cele mai neatractive străzi în opinia
participanţilor la acest chestionar aplicat în perioada decembrie 2019-ianuarie
2020. Aceste 14 străzi cumulează 60% dintre răspunsuri, restul de 82 de străzi
menţionate având în mare parte între 1 şi 5 răspunsuri. Ar fi foarte interesant dacă edilii ar identifica
cauzele care explică imaginea negativă a acestor artere de circulaţie....
-indicele
de atractivitate (calculat ca pondere a numărului de menţionări pozitive în
totalul menţionărilor) scoate în evidenţă superioritatea zonei centrale şi a
unor străzi cu o identitate bine ancorată în mentalul băcăuan prin specificul
tipului de locuire, existenţa unor atracţii de natură arhitecturală, ambientală
(spaţii verzi), dinamism economic. Schimbarea fizionomică a str. Aeroportului,
prin investiţiile recent încheiate, explică intrarea în acest top a acestei mici,
dar importante legături dintre aeroport şi trama stradală majoră.
Răspunsurile
date prin acest chestionar pot ridica o multitudine de alte aspecte: tipologia
străzilor în funcţie de raportul atractivitate-repulsivitate, concentrarea
spaţială în cartiere, specificul funcţional (relaţia străzi cu functiuni
multiple vs strazi specializate), centru vs periferie, oraşul prietenos vs
oraşul dizarmonic ş.a. Dincolo de
valoarea teoretică, aceste răspunsuri reflectă o stare de fapt care trebuie
luată în considerare în ajustarea/modificarea/conceperea
unor politici urbanistice îndreptate mai mult spre deservirea locuitorilor şi mai
puţin spre viziuni personale sau partinice, în care interesele oraşului se află pe un plan
secund.
Etichete:
sistematizare urbană,
strategii,
străzi,
urbanism,
Utilităţi
joi, iunie 04, 2020
Undeva, prin oraş...
Aproape de km zero. O întâlnire care m-a făcut să-mi propun
odată și-odată să scriu un mic eseu despre farmecul unor străduțe din orașul mai puțin
vizibil. Tăcute oaze efemere care mai rezistă timpului, palimpseste abia
vizibile, destine care se sting încetul cu încetul. Frânturi din memoria urbei,
precum o pagină din Eliade...Oameni, locuri, istorii nescrise. Le mai vedem,
astăzi, în tăvălugul vanitătilor noastre?
"Trăim într-o lume care se schimbă din ce în ce mai
rapid, de multe ori fără acordul, fără participarea şi chiar fără informarea
noastră. A privi mai atent la oraşul în care locuim – pentru a încerca să-l
descoperim şi să ne punem amprenta asupra felului în care se dezvoltă - devine
aproape o datorie a fiecăruia dintre noi." (Miruna Tîrcă)
Etichete:
Bacăul de altădată,
clădiri,
Foto,
judeţ,
parc,
patrimoniu,
sistematizare urbană,
străzi,
urbanism
marți, iunie 02, 2020
Foto inedit: Liviu Rebreanu la mormântul fratelui său, Emil Rebreanu (Palanca, jud. Bacău)
Scriitorul incepuse deja sa
scrie la romanul Padurea Spanzuratilor, dar inspiratia nu voia sa vina: “Ma
inversunam in fiecare noapte si lucrul era in zadar. S-a intamplat atunci ca
fratele sau, ofiter artilerist in armata austriaca, sa vrea sa dezerteze si sa
treaca de partea armatei romane. A fost prins si spanzurat. Nu se stia insa
localitatea unde a fost spanzurat si niciun amanunt in plus. La un moment dat
Liviu Rebreanu a inceput sa auda batai usoare in geam: “Nu era nimeni si
nimic”…
"... acel frate al meu,
student devenit ofiţer artilerist în armata austriacă, adus să lupte pe frontul
românesc împotriva românilor, a încercat să treacă la români; a fost însă
prins, condamnat şi executat prin ştreang/.../Nu se ştia nici localitatea unde
a fost executat, necum împrejurările sau oarecari amănunte....
A trebuit să mai treacă
cîteva luni pînă ce am putut descoperi aproximativ regiunea unde s-a întîmplat
tragedia aceasta a unui tînăr de 22 de ani. Intre timp isprăvisem transcrierea
lui Ion şi acum, în toate nopţile, în faţa biroului, mă zbuciumam cu Pădurea
Spînzuraţilor
Mă înverşunam în fiecare
noapte şi lucrul era în zadar. In schimb, în vreme ce scriam, în liniştea
apăsată, am început să percep nişte bătăi uşoare în fereastra mea, delicate ca
ale unor degete imateriale. Deschideam, cercetam întunericul... Nu era nimeni
şi nimic. Cînd însă bătăile acestea misterioase s-au repetat nopţi de-a rîndul,
insistent - fiindcă sînt, repet, credincios şi superstiţios - mi-am zis că nu
poate fi decît sufletul fratelui meu, care cere îngrijirea creştinească ce nu
i-a fost desigur acordată. Si atunci am pornit să caut şi să găsesc negreşit,
orice ar fi, mormîntul fratelui spînzurat", a scris Rebreanu.
Cautarea nu a fost usoara.
"Si, după multe cercetări şi destule peripeţii, l-am descoperit în
sfîrşit la Ghimeş, într-o livadă, la marginea fostei frontiere. Locul nu era
nici măcar însemnat. De-abia cu ajutorul groparului din sat am putut stabili
unde a fost executat şi îngropat. Am fost în casa primarului de pe vremuri,
unde a fost judecat şi osîndit. Am fost în odăiţa unde şi-a petrecut ultimele
ceasuri şi de unde a plecat la supliciul suprem. Am trecut în satul vecin,
Făget, unde a avut ultima reşedinţă. Am cunoscut pe preotul român care-i fusese
prieten, dar care n-a fost admis să-l însoţească la moarte.
Am vorbit cu o fată de
ţăran, sprintenă, frumuşică, la care am găsit cîteva răvăşele de-ale lui. Primarul
mi-a dăruit şapca lui fără cozoroc pe care a trebuit s-o schimbe cu o pălărie
civilă cînd a pornit pe ultimu-i drum pămîntesc...L-am dezgropat apoi şi
osemintele le-am mutat dincoace de pîrîul care fusese graniţă, pe pămîntul
vechi românesc, aşa cum ceruse el în ultimele momente şi cum nu i se admisese.
Si de-atunci am putut scrie liniştit Pădurea Spînzuraţilor..."(Liviu
Rebreanu/ Mărturisiri, 1939).
Sursa: Garda Neamului
Etichete:
Bacăul de altădată,
cultură,
Foto,
judeţ,
patrimoniu
vineri, mai 29, 2020
Insula de agrement...încotro?
Două imagini satelitare la 5 ani diferenţă (2014 vs 2019, sursa: Google Earth Pro). Concluziile le trageţi dumneavoastră...
Etichete:
insula de agrement,
investitii,
mediu,
parc,
patrimoniu,
sistematizare urbană,
spaţii verzi,
strategii,
urbanism,
Utilităţi
joi, mai 28, 2020
Abonați-vă la:
Postări (Atom)