Aluzie de toamnă...

Magnolia lui Bacovia în pericol...

Un semnal de alarmă: magnolia lui Bacovia suferă. Dacă nu avem grijă, în 2-3 ani o putem pierde...Avem specialiști silvici, există horticultori pricepuți, Bacăul are un muzeu de științele naturii, cineva ar putea salva acest arbore-reper. Poate este nevoie de un simplu tratament foliar, poate se impun lucrări mai complexe. O expertiză este cât se poate de necesară. Să nu uităm că acest exemplar este declarat monument al naturii, să nu uităm de bucuria oferită cu generozitate băcăuanilor în fiecare primavară!

Panta Rhei

   Fuge nerăbdător spre fântâna arteziană, ignorând strigatele părinților. Zâmbești, intuind urmările. Cu o bucurie uriașă, gâgâlicea își mută degețelele pe deasupra jeturilor de apă, chicotind. Surprinzi momentul și transformi imaginea în tonuri de alb și negru, sub cine știe ce impuls proustian. Ai reușit teleportarea, coborând în timp mai bine de patru decenii...Copilăria este inima tuturor vârstelor, ne reamintește Lucian Blaga.

Floare albastră, floare albastră...

Eminesciană de parc...

Verde...insular

    O amenajare peisagistică înseamnă recuperarea, menţinerea, amenajarea şi punerea în valoare a spaţiilor verzi urbane.

 O amenajare peisagistică îşi propune axarea compoziției pe particularitățile naturale ale sitului, atât în ceea ce privește topografia, cât și vegetația existentă.

O amenajare peisagistică ţine cont de specificul ecosistemului și de particularitățile vegetației naturale, amplificând şi armonizând valoarea intrinsecă a verdelui.

 O amenajare peisagistică are nevoie să privească retrospectiv și să acționeze prospectiv.

O amenajare peisagistică se fundamentează pe nişte principii şi metode de organizare ştiinţifice clare, unanim recunoscute.

O amenajare peisagistică impune susţinerea calităţilor intrinseci ale vegetaţiei prin elemente constructive durabile şi funcţionale.

O amenajare peisagistică  are în vedere că vegetaţia reprezintă elementul cel mai important dar şi cel mai manevrabil al modelării spaţiului, prin folosirea diferenţiată a taliilor, formelor, culorilor şi texturii plantelor şi a adaptabilităţii diferitelor specii la variatele condiţii ale mediului, prin multitudinea posibilităţilor de combinare şi grupare a lor.

O amenajare peisagistică regândeşte optim relaţia dintre natură şi elementele construite.

O amenajare peisagistică înseamnă să cunoşti valoarea decorativă şi ecologică a speciilor utilizate.

O amenajarea reuşită a spaţiilor verzi urbane se bazează pe efectele dominante ale arborilor şi arbuştilor, cărora li se asociază în proporţii variabile subarbuştii şi plantele erbacee.

O amenajare peisagistică trebuie să conserve şi să protejeze elementele vegetale vaolroase preexistente.

O amenajare peisagistică reuşită reprezintă una dintre căile amenajării durabile a oraşului.

O amenajare peisagistică nu înseamnă să ciunţeşti, să îndrepți, să elimini, să nivelezi, să simplifici.

O amenajare peisagistică nu înseamnă să acționezi de azi pe mâine, îngrămădind disonant câteva exemplare de arbori și arbuștii la câte o intersecție de alei, ci să ai viziunea ansamblului de peste ani...

O amenajare peisagistică nu pleacă de la ideea că verdele este un accesoriu ori lux urbanistic, ci o dotare absolut necesară.

O amenajare peisagistică nu este un câmp de manifestare pentru interese politice, inginerii financiare şi afaceri de grup.

O amenajare peisagistică nu se face doar pentru plăcerea vulgului sau cu gândul că mai toţi orăşenii sunt naivi, fraieri, nerozi sau visători, ci este legată de suma experienţelor, obişnuinţelor şi practicilor pe care un grup uman le dezvoltă în acel loc, pentru întreaga comunitate.

O amenajare peisagistică nu înseamnă doar lopată, drujbă, rulouri de gazon şi un braţ de puieţi. O amenajare peisagistică înseamnă şi un strop de inimă pentru oraşul tău…

Foto colaje: sus - 2009, jos - iulie 2020

O insulă redată băcăuanilor...

Astăzi despre lucrurile bune. Marele câștig: reîntoarcerea orașului cu fața către apa care l-a zămislit...

Şocuri jurasice la Insula de Agrement

Modelări peisagistice la Insula de Agrement

Cineva spunea că ar fi cioatele arborilor acoperite cu pământ...Nu, este vorba de valonament, mijloc de modelare peisagistică a reliefului în profile larg concavizate care reunesc forme convexe, plane și accidentate ale solului. Vorbim deci de o modalitate de realizare a micropeisajului, solutie compozițională care urmărește eliminarea monotoniei terenurilor plane, efecte vizuale și estetice, orientarea liniilor de vedere și, de ce nu, crearea unor provocari pentru picii care descoperă lumea...

Ninsoare de vară...

Fulgi mari în parc se rotesc grațios, precum păsările cerului înainte de ploaie. Unul câte unul se așează tăcut pe pământ, încântând o zi de iunie cu fâlfâit de liniște. Spectacolul naturii, frumusețea lucrurilor trecătoare sau mai simplu: starea de parc...

Străzile Bacăului: prin texturi topofile şi topofobe

    Străzile  reprezintă elemente constitutive majore ale texturii urbane, asigurând întreaga funcţionalitate a vieţii citadine. Ele ordonează spaţiul urban, oferindu-i accesibilitate, fluiditate, repere vizuale şi identitare, memorie. Dincolo de funcţiile multiple, de natură economică, socială, politică, ecologică, care îmbracă aspecte specifice, corelate cu mărimea şi complexitatea oraşului (circulaţie majoră pentru transport public de persoane, transport de produse, accesul la locuinţe, tranzit sau legatură între diferite zone urbane, promenadă etc), străzile, ca parte integrantă a spaţiului public, trebuie să răspundă necesităţilor moderne, oferind un cadru prietenos, flexibil şi accesibil acţiunilor umane, indiferent că ele sunt din categoria celor necesare sau a celor opţionale.

      Eşecul oraşului funcţionalist a adus în ultimele două decenii la regândirea spaţiului public, cu readucerea în prim plan a dimensiunii umane, din perspectiva pietonului care impune, printre altele, şi rezolvarea amiabilă a conflictelor de genul pieton-automobil. Din acest punct de vedere, străzile rămân în continuare o sursă majoră de stres în comparaţie cu potenţialul reconfortant pus în valoare tot mai des prin proiecte smart de revitalizare sau renovare urbană, urmărite de noi, în această parte de lume, cu admiraţie şi jind.

       Traseele noastre sunt jalonate de două tipuri de atractori urbani: primari, care generează tipare comportamentale ce implică deplasări zilnice spre şi dinspre aceştia (loc de muncă, şcoli, grădiniţe, magazine de cartier) şi secundari, care generează o anumită ciclicitate sau relaţionare ocazională (farmacii, spitale, parcuri, agenţii bancare, centre comerciale etc). Aceste trasee au parte de stresori environmentali (zgomot, poluare, trafic, aglomeraţie) care complică fluiditatea circulaţiei şi reduc satisfacţia deplasărilor.  Pentru ca ne petrecem destul timp pe stradă, cateva întrebări sunt cât se poate de îndreptăţite. Prezintă un grad de echipare care să corespundă cerinţelor oraşului modern? Sunt accesibile, permeabile, sigure şi atractive? Încurajează circulaţia pietonală şi non-motorizată? Prezintă un design plăcut, cu un profil transversal polivalent? Prezintă funcţiuni multiple sau sunt doar necesare - şi neplacute - fâşii de tranzit? Răspunsul la aceste întrebări conturează o faţetă a calităţii vieţii urbane, concept generos, dar dificil de cuantificat pe fondul lipsei de date viabile, utilizabile in aprecierea corectă a realităţii. Am încercat să surprind câteva aspecte ale acestei problematici, prin aplicarea unui chestionar simplu (aplicat în perioada: decembrie 2019-ianuarie 2020), în care 280 de respondenţi au avut de precizat numele a două străzi atractive şi numele a două străzi neatractive din municipiul Bacău. Nu a fost solicitată motivarea alegerilor făcute, scopul principal al cercetării fiind acela de a cartografia percepţia participanţilor şi de a identifica axele topofile si cele topofobe ale deplasarilor citadine. Evident, rezultatele obţinute nu au avut la bază un eşantion reprezentativ demografic şi social, constituit pe baze ştiinţifice, deci nu putem generaliza rezultatele. Avantajul de a utiliza doar grupa de vârstă tânără (14-19 ani) oferă însă chei de reflecţie sociologică şi edilitar-urbanistică pentru un oraş aflat în declin demografic şi cu o imagine urbană fragilizată în ultimul deceniu.

Cu aceste precizări făcute, prezint pe scurt principalele reziltate, cu speranţa că ideea poate fi continuată, la o scară care să permită o radiografie detaliată a perceptiei băcăuanului asupra oraşului său.

-dispersia menţionărilor: cele 1074 de răspunsuri au acoperit 40% din nomenclatorul stradal băcăuan (131 de străzi dintr-un total de 326 existente). La nivelul celor 280 de respondenţi, proximitatea faţă de domiciliu a constituit cu siguranţă un factor important, precum şi ataşamentul faţă de loc, legătura afectivă cu diverse repere spaţiale. Mu trebuie să ignorăm faptul că semnificatiile personale date unui loc de o anumită persoană sunt esenţiale pentru experienţa cu acel loc. Cu cât devenim mai familiari cu un anumit loc, cu atât mai mult creăm semnificaţii pentru el. Semnificaţiile pot fi negative sau pozitive, similare sau diferite, slabe sau puternice. Locurile fără semnificaţie ne afectează altfel decât cele cu semnificaţii. (Corina Ilin, Orasul. Studii de psihologie environmentală, Institutul European, Iaşi, 2009)

-notorietatea: numărul total de menţionări, indiferent de percepţia pozitivă sau negativă. Graficul de mai jos surprinde cele mai cunoscute străzi băcăuane... cu bune şi cu rele.

-atractivitatea: străzile care au oţinut cele mai multe menţionări pozitive. Diferenţa semnificativă (în valori absolute) dintre prima clasată (str. Ştefan cel Mare) şi următoarele două (Calea Mărăşeşti şi  str. Nicolae Bălcescu) reflectă mutaţiile survenite în ultimii ani în oferta  şi delocalizarea sectorului terţiar (servicii, comerţ) în afara clasicei zone centrale. Rezultatele sunt interesante şi din perspectiva dihotomiei cartiere vechi – cartiere noi, locuire individuală – locuire în habitate colective, dotări standard – străzi care mai păstrează ceva din oraşul „istoric” (în termenii generaţiei tinere)

-repulsivitatea: graficul de mai jos evidenţiază cele mai neatractive străzi în opinia participanţilor la acest chestionar aplicat în perioada decembrie 2019-ianuarie 2020. Aceste 14 străzi cumulează 60% dintre răspunsuri, restul de 82 de străzi menţionate având în mare parte între 1 şi 5 răspunsuri.  Ar fi foarte interesant dacă edilii ar identifica cauzele care explică imaginea negativă a acestor artere de circulaţie....

-indicele de atractivitate (calculat ca pondere a numărului de menţionări pozitive în totalul menţionărilor) scoate în evidenţă superioritatea zonei centrale şi a unor străzi cu o identitate bine ancorată în mentalul băcăuan prin specificul tipului de locuire, existenţa unor atracţii de natură arhitecturală, ambientală (spaţii verzi), dinamism economic. Schimbarea fizionomică a str. Aeroportului, prin investiţiile recent încheiate, explică intrarea în acest top a acestei mici, dar importante legături dintre aeroport şi trama stradală majoră.

      Răspunsurile date prin acest chestionar pot ridica o multitudine de alte aspecte: tipologia străzilor în funcţie de raportul atractivitate-repulsivitate, concentrarea spaţială în cartiere, specificul funcţional (relaţia străzi cu functiuni multiple vs strazi specializate), centru vs periferie, oraşul prietenos vs oraşul dizarmonic ş.a.  Dincolo de valoarea teoretică, aceste răspunsuri reflectă o stare de fapt care trebuie luată în considerare în ajustarea/modificarea/conceperea unor politici urbanistice îndreptate mai mult spre deservirea locuitorilor şi mai puţin spre viziuni personale sau partinice, în care interesele oraşului se află pe un plan secund.