Bacăul și periurbanizarea

 

Bacăul văzut de sateliţii NASA - imagine de arhivă!

     Uitasem de ea. Cred că a fost pusă pe site-ul NASA prin 2002, deci cu câţiva ani buni înainte de Google Earth şi Google Maps. Când am descoperit-o, am rămas uluit de frumuseţea perspectivei asupra Bacăului, la o rezoluţie excelentă pentru acea perioadă (3032x2064). Între timp, lucrurile au evoluat, putem să ne vedem şi maşina din faţa blocului cu aplicaţii de profil. Curios însă, claritatea acestei prime imagini (făcute publică, desigur...) bate imaginile prezente, respectând scara de proporţie. Am încercat să o caut din nou, se pare că a fost eliminată din arhiva imaginilor satelitare postate online. Noi rămânem însă cu un superb "instantaneu" de acum două decenii al fizionomiei urbane de pe malurile Bistriţei...

Șerbănești-dinamici edilitare

 La vreo 7 ani diferență:

Pilula de urbanism (18): Oraşul ca un furnicar?

 "E nevoie de monumente în cetăţile construite de oameni, altminteri care ar mai fi deosebirea între un oraş şi un furnicar?"

Victor Hugo

La joie de vivre

      Undeva, la periferia centrului. Un arcuș tineresc încarcă atmosfera bacoviană. Nimic deosebit, la urma urmei, pentru un un oraș considerat de rang superior, cel puțin la nivelul decupajului național.Totuși ceva aparte alungă futilitatea unei zile obișnuite, fie ea și de început de week-end. Sutele de aprecieri pentru instantaneul citadin, încărcat pe Facebook (simplă înregistrare video, fără nicio valență artistică a videografului), ar putea surprinde. Comentariile, la fel, unele dintre ele neputând localiza propriul oraș...Un simplu arcuș poate schimba un crâmpei de zi, o stare de spirit, o banală ieșire citadină între punctele A si B, o stradă... Un simplu exemplu care arată că totuși orașul ăsta nu e chiar inert. Din spatele ecranelor, orașul vibrează. Are nevoie de sociabilitate. Jinduiește după  puls, evadare, culoare și interacțiune în spațiile publice, în interstiții. Oamenii vor momente informale, evadări, rupturi ale banalului,  dislocări ale plumbului din picioare și din gândire. Un oraș are o fantastică capacitate de regenerare... Istoria urbanismului certifică acest lucru. Singura problemă este să-i oferim, măcar din când în când, un câmp fertil. Pentru ca noi,  vremelnici călători prin facerea și prefacerea unei urbe, să ne bucurăm, precum efemeridele, de o zi luminoasă...

     "Un oraş bun este ca o petrecere bună. Oamenii stau mai mult pentru că se simt bine", ne spune foarte plastic, dar perfect adevărat Jan Gehl  în "Cities for People" (2010). Ce trăsături ar trebui să îndeplinească oraşul pentru a ajunge la acest statut? Să fie vivace, sigur, durabil şi sănătos. Noi pe unde ne aflăm, în acest cvasigeneralizat declin demografic, economic, identitar, moral? Greu de cuantificat. Buimaci, pe sunet de vioară, ridicăm mirați privirea din pământ: "Ce frumos!" Apoi continuăm să zapăm pe ecranele noastre, admirând imagini cu orașe de aiurea...

Vreme trece, vreme vine...

 

Pilula de urbanism (17): regândirea spaţiului public

 Nimic nu este imposibil dacă vrei cu adevărat să trăiești într-un oraș mai primitor, mai atractiv, mai sănătos... Pesimiștilor le dau ca exemplu autostrada Cheonggyecheon din Seul (foto), care a fost demolată in 2002-2005, lăsând loc vechiul curs de apă, până atunci îngropat sub plăci de beton. Un adevărat reper pentru noul urbanism al secolului XXI. Proiect foarte controversat la inceput, Cheonggyecheon Stream a devenit un simbol international al reînnoirii urbane verzi. La o scară cu mult mai mică, și aici, în Bacău, putem să regândim spațiul public, plecând de la fiecare metru pătrat eliberat de amenajări hidoase (inclusiv de garaje 😁)...Orașul pentru oameni nu este o utopie!

Pilula de urbanism (16): Tăiatul în carne vie

"Când reproiectezi un oraș pentru epoca modernă,  trebuie să-ți croiești drum cu satârul, să tai în carne vie."

Robert Moses, "urbanistul-șef" nedeclarat al New Yorkului, anii '30 ai secolului XX.

Foto: Planul Municipiului Bacău, copie după Planul vechi / completat de desenator Anghel Cortez. – Scara: 1: 10.000. Tipografia Primăriei Bacău, 1934.

Eternul Bacovia...

 "Viața e mai tare decât mizeriile ei.”

Drum bun pe eşichiere cereşti, Silviu Ifrim...

 

Undeva, acolo sus in Ceruri, probabil că sunt  mulți care ar vrea să învețe șah... Dumnezeu să te călăuzească, Silviu!

   Pentru el, indiferent de variantele oferite de viaţă, pasiunea pentru şah a rămas o constantă crâncenă, imuabilă precum o rocadă mică. Iar rezultalele s-au văzut de-a lungul timpului, îmbogăţite de acumulări care l-au transformat într-o impresionantă enciclopedie vie despre vechi partide, jucători, concursuri, stări sufleteşti. O carte de istorie a şahului, el însuşi devenit între timp profesor de istorie...

Prof. Silviu Ifrim (14.03.1963-03.01.2022)

 Vezi şi: Concursul Naţional de Şah "Elisabeta Polihroniade"

Premieră: Bacăul are un campion naţional la şah: Silviu Ifrim!