Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.

marți, septembrie 27, 2022

Insula de căldură urbană Bacău

  (...) Extinderea studiului efectuat de specialiștii Facultății de Geografie și Geologie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași prezintă un interes deosebit. Mozaicul și particularitățile suprafeței subiacente a intravilanului municipiului Bacău (orientarea tramei stradale, prezența suprafețelor acvatice, densificarea zonelor construite, geomorfologia regiunii adiacente, spațiile verzi ș.a.) constituie un studiu de caz cu numeroase elemente de specificitate. Am convingerea că acumularea unor serii ample de date meteo și interpretarea lor vor conduce la concluzii inedite, ieșite din tiparul unor generalizări canonice, având o reală importanță teoretică și practică. Mulțumesc colectivului de geografi de la UAIC pentru efortul depus în implementarea acestui proiect care a prins viață la începutul acestui an.


Detalii în Un studiu meteorologic ne arată zonele „fierbinți” ale Bacăului


sâmbătă, septembrie 24, 2022

Aici, în provincie...

"Aici, în provincie, viața se scurge monoton. E destul ca să trăiești o zi, să-ți închipui cum se vor desfășura toate celelalte până la sfârșitul vieții tale. Asta într-adevăr nu este un lucru prea vesel. Dar ce vrei? Dacă aș avea bani mulți, aș chema toți poeții lumii în jurul meu și am schimba astfel rostul vieții. Pe când așa, mă mulțumesc cu tăcerea.”

George Bacovia (17 sept 1881- ∞)

Foto: LȘ, 2011

vineri, septembrie 23, 2022

Arunc în voi cu castane...


 Arunc în voi cu castane şi ţip! Iubiţi-vă cât mai e timp!

Vă spun că nu degeaba am îmbătrânit!

Cine-ţi mai dă înapoi Timpul?

Cine-ţi restituie tremurul tinereţii din vene pierdut

Să poţi zburda curajos astăzi mimând Iubirea?

Gata! Obrazul e gros şi greu de-atâta Viaţa

Trăită cu regrete şi dureri nesfârşite din neiubire.

Arunc în voi cu castane şi ţip! Iubiţi-vă cât mai e timp!

Condeiul e încins de-atâtea stele şi versuri în care

Mi-am pus miezul inimii să respire până la marginile ei

Pline de o prezenţă ce mă sileşte să scriu în tonul lui ridicat

Şi-n degetul arătător întins din mine spre voi cu indemnul;

Eu sunt Octombrie! O să bat toţi castanii cu vântul şi ploile!

O să arunc cu castane în voi şi-am să ţip cât mă ţine Cerul;

Iubiţi-vă cât mai e timp! Iubiţi-vă cât stau pe aici!

Iubiţi-vă cerniţi! Iubiţi-vă Timpul! Iubiţi-vă sufletul! Iubiţi-vă Lumina!

... Mâine poate... Iubiţi-vă azi!

Eu vă iubesc Mâine? Nu! Eu vă iubesc azi! Eu vă iubesc reci şi amari, tineri şi bătrâni, răi şi buni, atât cât mă ţine viu Dumnezeul

meu şi-al vostru.

 Adelina Cojocaru

 

Şanţul

     Vin de dimineață. Agită, discută, mută, cară, descarcă, încarcă, trântesc, sparg, trag, bortelesc, se sfădesc, smucesc, răzuiesc, împing, claxonează, scormonesc, lipesc, înfășoară, desfășoară, fumează, tîrăsc, ridică, coboară, înjură, privesc, înnădesc, glumesc, sporovăiesc, râd, transpiră, apar, dispar... Cam așa e de vreo trei săptămâni la colț de bloc(uri). E atâta emulație încât ai zice că se lucrează concomitent la prelungirea căii ferate Bumbești-Livezeni spre conectarea cu Eurotunelul de sub canalul Mânecii. Să nu disperăm: lucrările au o precizie chirurgicală, Dorel nu a mai spart nicio conductă de apă, cartierul trepidează de viață, lumea de lângă noi se schimbă pe nesimțite...



joi, septembrie 22, 2022

Spiritul locului bacovian: "Iorgu" by Adrian Jicu

 Am devorat-o pe loc. Îmbinând exemplar realitatea cu ficțiunea, creând o atmosferă de epocă plină de culoare și nerv, "Iorgu" își atinge ușor scopul: să te îndrăgostești iremediabil de Bacovia. Un must-have pentru biblioteca oricărui cititor care scrutează îngândurat printre coordonatele sale spațio-temporale...

Detalii în cronica prof. Bogdan Creţu din "Observator cultural" - click aici.

miercuri, septembrie 21, 2022

Și iată, ne-a surprins seara...

 Acolo, unde nu-i nimeni,

Nici umbre,

Unde se duc o mulțime de ani,

Și zgomotele zilei,

Și tăcerea nopții...

(...)

Și iată, ne-a surprins seara

Peste zi nefiind nimic.

La fel

Că de atâtea ori.

Povești...

De muncă,

Lene,

Banchetul din umbră,

Sau timp de fericire.

Și, iată, ne-a surprins seara,

Peste zi nefiind nimic.

 


 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

duminică, septembrie 18, 2022

Pro urbe

    Un oraș nu trăiește numai prin patrimoniul zidit. Un oraș respiră și prin patrimoniul ziditor, prin oamenii săi care încheagă o idee, deschid trasee, aduc la lumină trăiri și moșteniri, construiesc și reconstruiesc in situ, cred, speră... Astăzi, în oaza verde a Casei Bacovia, m-am bucurat enorm, printre mulți, mulți băcăuani care au rezonat din inimă pentru Bacău. Din când în când, asemenea momente sunt mai mult decât necesare, pentru a mai disipa din negura plumburie, șablon mult prea des invocat de cei care, spre neșansa lor, nu reușesc să-și aproprie identitatea și spiritul locului. Felicitări din toată inima profesorilor Constantin Călin și Adrian Jicu!







vineri, septembrie 16, 2022

Vasile Ernu la BacFest 2022

 O excelentă (și foarte agreabilă) pledoarie pentru carte, istorie și istorii recente, pentru George Bacovia și spirit adolescentin!



Scriitorul Vasile Ernu, BAC – FEST – Festivalul Național „George Bacovia”, 16 septembrie 2022.

 

sâmbătă, septembrie 10, 2022

joi, septembrie 01, 2022

25

 Un număr cu sonoritate aparte pentru profesori, fie numai și din perspectiva unor grile seci (vetuste împărțiri ale vechimii și salarizării), grile care nu-ți mai oferă perspective largi.

Un număr de ani în care s-au amestecat într-un iureș amețitor speranțe, bucurii, reușite, naivități, așteptări, compromisuri, dezamăgiri, tristeți, supărări, greșeli.

Un număr de ani în care ai crescut, l-ai parcurs mai mult sau mai puțin meandrat, ai ajuns sus, pe culme, scrutând orizontul în toate direcțiile.

Un număr de ani care, la început de carieră, ți se păreau matusalemici, privind cu mirare prin cancelarii.

Un număr de ani în care ai avut șansa să cunoști profesori deosebiți, să înveți de la ei, să vezi cum treptat, treptat, se retrag în tăcere, în uitare sau in cancelarii celeste.

Un număr de ani în care ai văzut cum sistemul se umple de incompetenți, politruci, gargaragii sau lingușitori fără scrupule.

Un număr de ani în care ai uitat numărul de miniștri, de miile de idei nefericite care au erodat treptat un statut, o clasă, o stare de spirit, o vocație.

Un număr de ani în care o lume întreagă s-a schimbat din temelii, iar lumea școlii românești a încremenit pe o potecă nemarcată, cu destinație încețoșată.

Un număr de ani în care ai avut elevi deosebiți, care ți-au dat aripi și bucurii nemăsurate, dar și adolescenți pierduți prin hățișurile unei societăți tot mai decuplate de viața școlii, de educație, de cultură, de cercetare.

Un număr de ani în care foștii absolvenți au ajuns oameni mari și frumoși, amintindu-ți din când în când ce minunat poate curge timpul.

Un număr de ani în care expresia "Abia aștept să ies la pensie" (impardonabilă, de neînțeles la început) a devenit tot mai des invocată în jurul tău, unică speranță spre o nirvana binemeritată.

Un număr de ani după care nu te mai miră ascensiunea incompetenților, șmecherașilor și a altor specii care cred că școala este la cheremul lor sau a găștilor transpartinice la care au aderat "dezinteresat".

Un număr de ani în care ai învățat că resursele tale sunt și resursele școlii, tot sperând că societatea va aprecia și te va răsplăti în vreun fel.

Un număr de ani în care se vorbește în cancelarii tot mai puțin despre cărți, teorii, noutăți științifice și din ce în mai mult despre diferențe salariale, rate, prețuri.

Un număr de ani în care, la sfârșitul vacanței, te-ai întors la școală cu bucurie, căutând noi căi, noi provocări, noi alternative, nu pentru a turna grăbit conținuturi, ci pentru a aprinde o scânteie proaspătă.

Anul 25. Anul în care, pentru prima dată, nu te mai sufocă emoția noilor începuturi, mulțumindu-te cu încercarea de a te detașa în fața acelorași probleme sistemice, în fața dezinteresului, inapetenței, suficienței, subfinanțării. Bizară senzație...

Anul 25 - ai ajuns aici și totuși zâmbești, știind că ai un as ascuns în mânecă: oricum ar (mai) fi, atunci când deschizi ușa clasei de elevi, renaști. Iar pentru acest mare avantaj necuantificabil, fără cristalizări pecuniare, nici nu știți câți vă invidiază, dar și vă admiră în secret... Încă mai avem motiv să nu fim încrâncenați precum un funcționar prăfuit la un ghișeu plin cu dosare. Noi avem mereu și mereu un as în mânecă... Sau așa credem...

Un an școlar cu sănătate! Cu restul... vedem pe parcurs.