Străzile oraşului

            Chiar dacă în ritm de limax, lucrările la străpungerea rutieră care va face legătura dintre sensul giratoriu din strada Mihai Viteazu şi strada 9 Mai continuă. Fosta alee pietonală Iulian Antonescu se va transforma într-o stradă de cca 300 m lungime şi 7 m lăţime, probabil cu sens unic, şi va avea un oarece rol în fluidizarea traficului din centrul oraşului. În acest fel, noua arteră s-ar adăuga celor 322 străzi existente, care totalizează la nivelul teritoriului administrativ, o lungime de peste 200 km. Interesantă ar fi, cred, o mică analiză comparativă privind dinamica în timp a tramei stradale, deoarece planul oraşului este unul din elementele fizionomice cele mai caracteristice, oferindu-i trăsături particulare. El influenţează şi posibilităţile de creştere, modul de organizare a circulaţiei interne.

Fosta alee pietonală  Iulian Antonescu, 27 XI 2010

-         1927: oraşul Bacău avea o populaţie de cca 30000 locuitori (la recensământul din 1930 atinge 34281 locuitori), o suprafaţă de 946 ha (din care intravilanul reprezenta doar 382 ha) şi o lungime a străzilor de doar 53,26 km; Nu am un număr de străzi existente la acea dată, dar se poate lua ca reper anul 1938, când Bacăul evoluase la 202 străzi;

-         1971: la o suprafaţă de 1645 ha şi o populaţie care permitea localităţii încadrarea în categoria oraşelor mari (peste 100 mii locuitori), trama stradală se extinde la 134 km lungime, rămânând în continuare deficitară la capitolul modernizare: 63 km (47%) erau pietruiţi, rămânând chiar şi 15 km cu îmbrăcăminte…de pământ;

-         2010: la o suprafaţă de 43,2 kmp şi o populaţie de cca 179000 locuitori, Bacăul are, după cum am amintit mai înainte, 322 străzi cu o lungime totală de 200,19 km (cf. Planului Integrat de Dezvoltare Urbană – PIDU Bacău).

Am adăugat şi datele referitoare la evoluţia demografică şi teritorială a oraşului, fără de care evoluţia tramei stradale ar fi rămas la un stadiu istoric, pur statistic, care ar fi generat concluzii simple şi doar parţial viabile. Punând în ecuaţie cele trei elemente, pot fi evidenţiate câteva aspecte interesante:

-         în corelaţie cu extinderea teritorială a oraşului, reiese clar că lucrările edilitare privind structurarea şi amenajarea tramei stradale nu au putut ţine pasul cu evoluţia spaţială a localităţii: densitatea tramei stradale variind de la 56 m stradă/ha de teren urban în 1927, la 81 m în 1971, pentru ca în momentul actual oraşul să dispună de doar 46,3 m de stradă la hectar. Deci o densitate mai mică decât în perioada interbelică! Situaţia poate fi explicată parţial (nu însă şi motivată urbanistic!) prin apariţia platformelor industriale din sudul oraşului în deceniile 7-8 ale secolului trecut, care au necesitat dotări minimale din acest punct de vedere, şi prin slaba echipare a unor cartiere (Izvoare, Şerbăneşti) care păstrează până astăzi un aspect semirural, cu o „reţea” stradală destructurată şi cu o densitate redusă;

-         interesantă este şi ponderea populaţiei care revine reţelei stradale. Astfel, dacă la 1927, unui kilometru de stradă îi reveneau în medie 644 locuitori, în 1971 o medie de 950 locuitori, în momentul actual putem vorbi de o scădere a „densităţii” citadinilor, reduşi la 890 locuitori/km. În condiţiile în care populaţia a crescut în intervalul a 4 decenii cu 50000 locuitori, cât întreaga populaţie actuală a municipiului Oneşti. Desigur, menţinerea greşită a sensului creşterii teritoriale pe axa nord-sud, inexistenţa unei rute ocolitoare, creşterea exponenţială după 1989 a numărului autovehiculelor şi a circulaţiei de tranzit prin Bacău, determină nuanţări ale indicatorului demografic raportat la trama stradală. Vizibile de altfel de către noi toţi, care strângem din dinţi în trafic, tot mai des, şi nu doar în orele de vârf. Cu alte cuvinte, nu ar strica să aruncăm un ochi critic spre planul oraşului. Nu de alta, dar să nu ne trezim peste vreo 10-15 ani ca într-un vechi oraş din lumea arabă…