Slănic-Moldova la 1850

     Unul dintre preţioasele documente istorice care face referiri pentru prima oară la staţiunea Slănic-Moldova este lucrarea lui Wilhelm de Kotzebue (de la a carui moarte s-au implinit simbata 5 noiembrie, 124 de ani), consul al Rusiei in Moldova si scriitor de limba germana (n.19 martie 1813, Revel, azi Tallin, Estonia-d.5 noiembrie 1887, Tallin), o carte de memorii intitulata “Aus der Moldau. Bilder und Skizzen” (Din Moldova. Descrieri si schite”). Scrisa in jurul anului 1850 si publicata la Leipzig in anul 1860, este tradusa pentru prima oara in limba romana de Anna Rosetti-Maiorescu si reeditata in 1920 de Editura “Viata Romaneasca”, cu o introducere de Gala Galaction, fiind structurata pe cinci mari capitole: “O vinatoare in Moldova”, “Manastirea Tomnatica (Varatic)”, “Baile de la Slanic”, “Iarmarocul Sf.Ilie din Falticeni” si “O istorie taraneasca”.

             Wilhelm de Kotzebue este cel care ne relateaza pentru prima oară, povestea descoperirii primului izvor de apă minerală de catre serdarul Mihalache Spiridon, la 20 iulie 1801, pe când acesta se afla la o vânătoare de cerbi: 

    “De-a împuscat vinatu sau nu, putin ne pasa, dar el cazu ostenit pe-o stinca unde la picioare curgea vijiind apa Slanicului. Deodata vede tisnind un izvor din stinca, apa lasa urma galbuie în calea sa cea scurta la riu. Vinatorul gusta dintr-însa cu luare-aminte, se întoarce peste citeva minute cu o butelca la locul descoperit pe care-l însemneaza cu ramuri de copaci; acum se afla în stare de a a-si spune descoperirea prietenilor sai din Ocna spre a fi analizata. Prietenii recunosc ca apa este minerala si ca în strainatate este întrebuintata spre tamaduirea boalelor. Serdarul nu-si cruta osteneala de a mai face o data drumul cel grozav de greu. Ia oameni cu dinsu care curata locul împrejurul izvorului si pe cind, pentru întiia data de la facerea lumii, se aude securea în aceasta salbaticie, mai descopera un al doilea izvor mineral alaturi cu cel dintii, dar deosebit de acesta la gust si la fata… Mihalache Spiridon, fara îndemnul nimanui mai descoperi în anii 1804 si 1807 izvoarele nr.3, 4, si 5 si izbuti prin taierea padurii si spargerea stincilor, sa faca un fel de drum pe care oamenii erau în stare sa mearga la izvoare cel putin calare”. 

          Diplomatul, scriitorul si traducatorul (din litearatura romana in limba germana) Wilhelm de Kotzebue, care a trait vreme de 15 ani in Principatul Moldovei, s-a si casatorit in 1842 cu una dintre fiicele cneazului Gheorghe Cantacuzino si ale Elenei Gorciakof, fiind ales in 1884, membru onorific al Academiei Romane pentru atasamentul sau fata de istoria si cultura romanilor.

Articol preluat din Ziarul de Bacău.

     Tot în  legătură cu Slănic-Moldova, trebuie menţionat un eveniment deosebit, care a avut loc ieri la Târgu Ocna: lansarea cărţii “Povestea unui colţ de rai – Slănic Moldova” (foto), avându-l ca autor pe publicistul Dan Romulus Buşnea. Volumul a văzut lumina tiparului la sfârşitul lunii august, sub îngrijirea Editurii „Ateneul Scriitorilor” din Bacău. Consistentă ca dimensiuni (peste 400 de pagini) dar mai ales prin conţinutul extrem de divers, lucrarea se constituie într-o primă monografie interactivă din istoria staţiunilor balneare româneşti. 

Imagine panoramică a staţiunii Slănic-Moldova la 1930 

(carte poştală ilustrată, colecţia Lucian Şerban)

 Slănic-Moldova în anul 1954 

(carte poştală ilustrată, colecţia Lucian Şerban)