Final de campanie electorală: o Românie însufleţită

  Un mic editorial scris prin 2004, înainte de alegeri. Recitindu-l, nu am putut să nu observ, cu gust amar, doza de actualitate...

Final de campanie electorală. Treizeci de zile de Românie însufleţită.

Însufleţită de întoarcerea clasei politice cu faţa către noi. Priviri brusc interesate, mieroase, bombastice. Emfază. Discursuri minuţios pregătite. Persuasiune. Strategii prăfuite cosmetizate în grabă şi reactualizate dupa interes. Orgolii. Programe economice competente. Maturizare. Şlefuirea arogantei şi coborârea în multime. Contopirea cu nevoile plebei. Histrionism. Termene şi procente aruncate cu o dezinvoltură de invidiat. Cine liciteaza mai mult?! Narcisism. Promisiuni dulcegi. Peregrini pierduţi între sedii de partid. Chipuri noi. Vechi corupţi. Campanii publicitare mixate între creativitate şi absurditate. Sloganuri groteşti. Machiaj abundent contra promiscuitătii. Dezvăluiri în mass media. Apeluri la memoria colectivă.

Însufleţită de roşeaţa din obraji. Febră. Patimă. Dezinteres. Inocenţă. Indiferenţă. Credulitate. Credinţă. Încredere oarba. Speranţă. Silă. Spectacol. Scrâşnet de măsele cariate. Migrenă. Mercantilism. Mici şi bere. Bioritm defazat. Ochi roşii. Incertitudinea lui azi şi speranţă aruncată spre mâine.

Însufleţită de miza partidei. Suntem la începutul rundei finale. Pe un eşichier nu cu 64 patrate în alb şi negru ci cu 21 680 954 - conform ultimului recensamânt - nuanţe ale spectrului. Din care dispar tot mai rapid variantele cu avantaj decisiv. Într-un moment în care steguleţul ceasului ne pune nervii la încercare, impunându-ne să alegem doar mutări unice. Până duminică mai avem timp sa facem pregătirea psihologică, rememorând greşelile şi avantajele pozitionale pierdute printre degete. Oricum, de luni vom rasufla uşurati, prima mutare a fost făcută: avanpremiera unei deschideri câştigatoare sau a unui gambit în care am sacrificat deja cam mulţi pioni. Cu speranta de a nu ajunge dupa alţi patru ani la un final cu nebuni de culori diferite, în care iluzoria remiza înseamnă de fapt propria cadere în abisul clasamentului.

Nu de alta, dar chiar ar fi pacat sa căutăm cu totii înfriguraţi o singură rubrică de mică publicitate: aceea a ofertelor de locuri de muncă cât mai îndepartate de aceasta Românie însufleţită.