Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.

sâmbătă, 22 septembrie 2012

Biserica "Sfântul Ioan" în straie de mare sărbătoare


    Manifestarile dedicate implinirii a 200 de ani de la construirea bisericii “Sfântul Ioan” (cel mai vechi obiectiv băcăuan  de cult din perioada modernă) vor avea loc mâine, 23 septembie, începând cu ora 8,30. Slujba de resfinţire şi Sfânta Liturghie vor fi ţinute de PS Ioachim Băcăuanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului, împreună cu un sobor de 21 de preoţi.

        „Istoria acestui lăcas de cult se imbină cu istoria comunitătii care s-a format si a evoluat la confluenta Bistritei cu Siretul, dar si in raport cu intreaga Moldova, fie ca a fost mai mare sau mai mica, Bacaul fiind târg, vama, punt de referinta intre Nord si Sud. Constructia bisericii incepe in 1802, in conditii istorice, economice si sociale extrem de complicate, Moldova era rupta in doua, rusii luasera partea de nord est, turcii stapâneau pâna la Milcov. In 1802 s-a produs un devastator cutremur. Si totusi… Documentele pastrate in arhive ne amintesc de doi oameni ca initiatori si finantatori ai sfântului lacas si anume, preotul iconom Ioan Moisa si mestesugarul Ioan Mocanu. Legenda ne spune ca acest “om de afaceri”, ar fi avut mare folos la rugaciune si drept multumire, a coborât toate oile sale din Muntii Nemirei, aproximativ 400, le-ar fi vândut in târg la Bacau, bani cu care, alaturi de cei ai preotului, s-a pornit constructia bisericii. Hramul bisericii a fost dat si porneste de la cei doi Ioani, ctitori ai bisericii. Au fost 11 ani de munca. Au fost 11 ani de sacrificiu, de credinta ca dragostea pentru adevar, pentru Bunul Dumnezeu vor invinge, iar istoria se scrie in primul rând prin arta, ca ce poate insemna o lucrare care sa-l apropie pe de Cel de Sus de noi, muritorii? Acum, dupa 200 de ani putem spune ca Biserica Precista si Biserica “Sf. Ioan” sunt primele doua constructii de arhitectura religioasa, integral pastrate pâna in zilele noastre, cu mentiunea ca Biserica “Sf. Ioan” a fost prima si singura biserica deschisa permanent publicului, fiind in acelasi timp lacas de rugaciune, dar si focar de cultura, de invatatura. Intr-o localitate cu doar 1000 de locuitori, sa pornesti o asemenea constructie a fost un act de mare curaj, determinare si convingere, speranta si credinta. Biserica “Sf. Ioan” a fost construita intr-un stil neobizantin, adaptat moldovenesc, având ca ornament la exterior clasicul brâu impletit moldovenesc. Inclusa pe lista monumentelor istorice de Nicolae Iorga, biserica a fost scoasa din lista in anul 1955, pe motiv ca era “lipsita de importanta artistica si culturala”, dar si din motive financiare, dupa cum ne-a explicat preotul paroh, si n-a mai fost inclusa nici pâna astazi. Biserica a trecut de-a lungul anilor prin numeroase momente de cumpana, câtiva ani fiind si inchisa, insa cel mai mult a suferit in perioada comunista, când i s-a luat din terenul aferent pentru construirea unui bloc, sistarea unor lucrari, dar si continua sicanare si incercare de a mai fura din teren pentru a se mai construi un bloc, ceea ce i-ar fi inchis toate perspectivele. A fost nevoie de rezistenta, de lupta cu autoritatile pentru a pastra intacta mostenirea inaintasilor, intemeiata cu sacrificii nebanuite.
            Privita de sus, Biserica “Sf. Ioan” are o structura in forma de cruce. Suprafata initiala a fost de 270 de metri patrati cu o inaltime de 25 de metri. Biserica a fost sfintita in var alb pe interior si a ramas asa, nepictata peste 100 de ani. Pictura interioara a fost desavârsita in 1970, insa un nou cutremur, cel din 1977, distruge mare parte din pictura si structura de rezistenta, refacuta in anii urmatori, desavârsita dupa anul 1991. Doar sapte ani enoriasii s-au bucurat de pictura interioara. Cu sprijinul si binecuvântarea Episcopiei Romanului, in 1993 incep lucrarile de restaurare a picturii interioare si exterioare, finalizate de pictorita Ana Maria Baciu. Mai bine de 20 de ani, la Biserica “Sf. Ioan” continua opera de consolidare, restaurare, modernizare si dotare. “Timp de 200 de ani, ne spune preotul paroh Vlad Ungureanu, fiecare preot, impreuna cu enoriasii au contribuit, fiecare dupa puterile lui, la pastrarea functionala a bisericii, cu toate vitregiile vremurilor si schimbarilor politice si sociale. Cu recunostinta, cu dragoste, noi i-am numit pe toti Restauratorii, in sensul cel mai curat de zidire. Acum, la aceasta sarbatoare, biserica are un lumânarar, o capela mortuara, acoperis nou, tâplarie noua, pavaj si arhitectura peisagistica moderne, un sprijin important primind de la administratia locala. Ministerul Cultelor, in 2010, finanteaza construirea si montarea unei noi catapetesme, din lemn de tei, tot in acel an instalând si o centrala termica pe gaz metan, culminând, in 2012, cu montarea parchetului triplu stratificat. Pentru asemenea lucrari a fost nevoie de pricepere, intelegere, curaj, insistenta, dar si multi bani. Ca de fiecare data, in istoria ei, credinciosii au fost alaturi de noi, de biserica si au daruit din putinul lor si bisericii. Multi dintre donatori vor primi diplome de recunostinta, iar pentru ceilalti noi, slujitorii ne vom ruga neincetat pentru ei, iar sfintirea biserici noastre sa fie buruinta asupra tuturor incercarilor. Doamne ajuta!” (Gheorghe Bălţătescu, Biserica “Sfântul Ioan” – 200 de ani de existenţă şi rezistenţă articolul complet în cotidianul "Deşteptarea" - clic aici)
 Pe aceeaşi temă: SECRETE DE SFÂNTUL IOAN

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu