Semnalăm un articol interesant, Oneștiul și
Bacăul, două periferii, sub semnătura lectorului universitar Alin Popa, care
își face astfel debutul în presa scrisă.
Trebuie sa recunoastem,
totusi, faptul ca, la nivel judetean, orasul Bacau nu si-a asumat niciodata, cu
adevarat, rolul de Centru. Exceptand, desigur, rolul pur administrativ. Chiar
si la acest nivel, in pofida formelor de tip occidental, exercitarea zilnica a
actului de administratie poarta inca amprenta intalnirii noastre cu Orientul.
De regula, Centrul atrage in miscari de tip centripet toate energiile vii ale
regiunii/judetului, Centrul este capabil sa stimuleze teritoriul prin propriul
sau exemplu, Centrul are menirea de a elabora proiecte apte sa aglutineze, sa
stimuleze asumarea unei identitati comune, sa genereze starea de
"Acasa". In cazul Bacaului, toata aceasta menire a Centrului nu este
asumata decat - eventual - la nivelul declamatiilor emfatice din preajma unor
episoade electorale sau din timpul sarbatorilor de interes local sau national.
Periferia nu are in mod
riguros conotatii geografice. Ea nu trebuie cautata strict in detalii de plan
topografic. Intai de toate, ea prinde radacini in sufletele noastre si, pentru
ca lumea exterioara nu este altceva decat o reflexie a starii de spirit
dominante, realitatea inconjuratoare poate capata contur si iz de mahala,
indiferent de locul in care ne aflam.
Cimentarea statutului
nostru de provinciali are la baza ingrediente precum ignoranta sau irosirea
timpului in lucruri si proiecte derizorii. Obisnuiti sa traim privind, hat,
departe, orbiti de stralucirea unei Metropole intangibile, ratam intalnirea cu
proximitatea, ratam intalnirea cu noi insine. Nestiind prea bine cine suntem,
ne lasam abandonati ritualului zilnic de a nu face aproape nimic din ceea ce
conteaza. Lucruri simple si frumoase: optimismul constructiv s-a topit in
defulari politice resentimentare, obisnuinta de a privi senin chiar si dincolo
de moarte abia daca mai palpaie in schiturile greu accesibile, iar peste
exercitiul firesc al Cuvantului rostit Frumos, atat prin forma, cat si prin
continut, s-au rupt demult zagazurile dejectiilor de mahala.
un articol mult prea literaro-filosofic și prea puțin geografic...
RăspundețiȘtergereIn vechea organizare a Moldovei, de dinainte de la Bogdan Intemetorul si panala la reforma administrrativa din timpul lui Constantin Mavrocordat, zona din jurul Onestiului, Comanestiului, Targu Ocna, Slanic, Darmanesti forma un tinut, i.e. o unitate administrativa - distincta de tinutul Bacaului. Cu toate astea, nu e necesar sa se tapeze prea mult pe antinomii din astea putin relevante, centru-periferie, intre Bacau si Onesti, mai ales ca in cazul Vasluiului de pilda, care a fost intotdeauna un singur tinut sau unitate administrativa, concurenta istorica dintre orasele Barlad si Vaslui e foarte benefica, iar la nivel european - mai ales central-european - problema geografiei umane se pune de regula din punct de vedere istoric, nu doar recent, sub forma unei concurente multipolare si pe diverse paliere intre mai mlte centre urbane regionale. Rar o sa gasesti capitala unui land german sau a unei regiuni italiene, de pilda, care sa fie si centru economic, si centru cultural, si centru industrial, si centru universitar etc. Numai Franta are o traditie unipolara, oarecum, ca urmare a dominatiei Parisului si a capitalelor de departamente.
RăspundețiȘtergereFoarte interesant articolul. Este intregit de partea a II-a, postata deja pe pagina electronica a ziarului respectiv.
RăspundețiȘtergere