Marile
cartiere păstrează, în ansamblu, importante suprafeţe de spaţii verzi, care, cel puţin teoretic, fac obiectul proiectării specializate,
aparţinând domeniului public şi fiind administrate de asociaţiile de locatari/proprietari. Încadrarea
acestei categorii importante de spaţii verzi în ansamblul verdelui public urban este susţinută de forma
juridică a încadrării terenurilor, contrar mentalităţii încă larg răspândite în rândul locatarilor,
care nu concep faptul că aceste spaţii verzi aparţin domeniului public al oraşului.
Agresarea spaţiilor verzi din habitatele colective a devenit una din problemele
de fond ale imaginii urbane, după privatizarea masivă ce a urmat anului 1990.
Utilităţile existente la nivelul fiecărui bloc de locuinţe au intrat în responsabilitatea noilor forme
de asociere autonomă a majorităţii proprietarilor, conducând la cea mai puternică degradare
dintre toate tipurile de spaţii verzi publice, determinată de legislaţia permisivă, explozia
serviciilor banale la parterul blocurilor, construirea de garaje, extinderea şi densificarea
fondului locativ, executarea unor lucrări tehnico-edilitare ş.a.
Inexistenţa unei inventarieri a acestor spaţii verzi la nivelul administraţiilor locale determină mari dificultăţi în analiza mutaţiilor cantitative şi calitative survenite în ultimii 25 de ani şi în aplicarea unor măsuri coerente de limitare a degradării acestora. Suprafaţa totală şi ponderea acestei categorii de spaţii verzi în ansamblul verdelui urban public este dificil de cuantificat, în absenţa unui suport cadastral reactualizat sau a inventarierii acestor terenuri în registrul spaţiilor verzi urbane. Datele existente la nivel local fac referire la o suprafaţă totală de 187 ha, ceea ce ar reprezenta mai mult de jumătate din totalul verdelui urban de folosinţă generală, corespunzător unui fond de locuinţe apreciabil, format din 1281 blocuri şi vile tip bloc. Modul în care aceste spaţii verzi vor fi gestionate în viitor poate contribui la schimbarea imaginii urbane, în prezent alterată prin moştenirea arhitecturală din perioada comunistă, percepută în general sub forma unui complex de elemente negative, între care „spaţiile verzi” cu aspect de maidan sau cu o utilizare incertă joacă un rol care nu este deloc de neglijat.
Inexistenţa unei inventarieri a acestor spaţii verzi la nivelul administraţiilor locale determină mari dificultăţi în analiza mutaţiilor cantitative şi calitative survenite în ultimii 25 de ani şi în aplicarea unor măsuri coerente de limitare a degradării acestora. Suprafaţa totală şi ponderea acestei categorii de spaţii verzi în ansamblul verdelui urban public este dificil de cuantificat, în absenţa unui suport cadastral reactualizat sau a inventarierii acestor terenuri în registrul spaţiilor verzi urbane. Datele existente la nivel local fac referire la o suprafaţă totală de 187 ha, ceea ce ar reprezenta mai mult de jumătate din totalul verdelui urban de folosinţă generală, corespunzător unui fond de locuinţe apreciabil, format din 1281 blocuri şi vile tip bloc. Modul în care aceste spaţii verzi vor fi gestionate în viitor poate contribui la schimbarea imaginii urbane, în prezent alterată prin moştenirea arhitecturală din perioada comunistă, percepută în general sub forma unui complex de elemente negative, între care „spaţiile verzi” cu aspect de maidan sau cu o utilizare incertă joacă un rol care nu este deloc de neglijat.
În final vă propun o
şaradă: câte asemănări (sau măcar câte deosebiri :)) identificaţi între cele două colaje?
Colaj 1 - modalităţi ingenioase de conservare a verdelui urban
Colaj 2: Bacău, iulie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu