Nu ştiu de ce, dar imaginea lui mi-a adus aminte de o pictură a lui Goya care m-a impresionat prin mesaj: Aun amprendo. Încă învăţ. Un superb manifest al dorinţei de cunoaştere care reuşeşte să învingă suferinţa, bătrâneţea, neputinţa fizică...
Îl priveam de pe o bancă alăturată. Avea ceva din "Capriciile" marelui pictor spaniol. Doar el, o rază de Soare şi urzeala unor gânduri neştiute. Pentru câteva clipe i-am întrerupt meditaţia cu întrebarea dacă acceptă să-i fac o poză. S-a uitat lung, a zâmbit imperceptibil şi mi-a răspuns scurt: Mulţumesc!
Un destin pe un colţ de bancă. O tolbă cu amintiri prinse într-un băţ. Aun amprendo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu