Seară de joi

“Seară de joi, seară deasă de suflet,

în care destinele noastre creşteau

ca iarba de primăvară,

iar eu te iubeam

atât de mult, încât te uitam,

crezând că faci parte din mine.

Şi numai atunci mă miram

când, uneori, surâdeam, şi tu

nu surâdeai

când jefuiam copacii de frunze,

şi tu

râmâneai lângă ei, mai departe.

Atunci mi-apărea

că eşti altcineva,

dar numai atât cât poate să fie

altcineva soarele serii –

luna…”

(Nichita Stănescu)