Oraşul cu bulină roşie

De ani întregi se tot adună promisiunile, de ani întregi lista cu priorităţi se unduieşte precum Fata Morgana. Stadioane, săli polivalente, spitale, şosele de centură, autostrăzi, parcări supraterane, munţi (de fosfogips sau doar de iluzii), insule de agrement (din arhipelagul lui Robinson Crusoe?),  parcuri...şi câte şi mai câte. Se aruncă în joc orgolii de gospodari şi ţinute de politicieni vexaţi. Evident că nimeni nu mai are timp de mărunţişuri. Cade tencuiala de pe clădirile de patrimoniu, se spulberă marmura statuilor încremenite în uitare. Abajururi sparte, becuri arse de ani de zile...Imaginea alăturată este sugestivă, zic eu. Îmi aduce aminte de un banc amar spus prin anii '90 despre sistemul educaţional românesc: „Aţi auzit că Ministerul Învăţământului va fi condus de Patriarh? De ce?! Pentru că va fi finanţat când dă Domnul...” Cam aşa e cu Bacăul nostru de ani buni. Un oraş cu bulină roşie, incapabil să se echilibreze în seismele actuale ale reţelei urbane româneşti...