![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3yh9HepVoknihn_pTFH9dA2SytCoYh8rHVDEFOMqJDXdrY1IxBfHdvbZU4lPo_qSvAS2WkUSOXTQCUqEsQblgDrELpZA_aO53FUVvGrl1z2_A_LUUmUYjTvhZs4OQphCIg1QdJiRFbmM/s200/planificare+urbana.jpg)
Am învăţat acest lucru de la
oameni care au încetat să mai aştepte primarii, proiectanţii sau inginerii să
le refacă străzile sau cartierele. Unii dintre aceştia, precum vecinii care
şi-au dărâmat gardurile de pe strada N din Davis, doresc conturarea unei
comunităţi care are mai mult sens pentru ei decât cea pe care le-au servit-o
proiectanţii. Unii sunt mânaţi de dorinţa de a reclama un simţ aproape
intangibil al apartenenţei. Alţii vor locuri mai sigure pentru copiii lor. Unii
încearcă să salveze planeta. Unii vor mai multă libertate de a trăi şi a se
mişca cum doresc.Cu toţii dovedesc că
revoluţia oraşului fericit poate începe chiar de la uşa de intrare şi că
fiecare dintre noi are puterea de a modifica propriul oraş. Unii dintre ei
descoperă că schimbăndu-şi oraşele, se schimbă şi ei.” (Charles Montgomery
– Oraşul fericit, Igloo Media, Bucureşti, 2017)
Sursa foto: Sorin Filip - Planning urban, Presa Universitară Clujeană, 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu