Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.

26 decembrie 2022

Inedit: Bacăul palimpsestelor urbane oglindit în planul de sistematizare a centrului oraşului (1960)

O esplanadă largă de 60 m între Palatul Administrativ şi Parcul Trandafirilor. O piaţă centrală şi un nou teatru cu o capacitate de 800 de locuri. Parcul Trandafirilor extins spre est, înglobând cu generozitate Biserica „Sfântul Nicolae”. O amplă  piaţă centrală  „pentru mitinguri”, la capătul nordic al axei rutiere Nicolae Bălcescu – Mărăşeşti. Sunt doar câteva din propunerile existente în primul plan coerent de sistematizare postbelică a centrului Bacăului. O adevărată comoară documentară descoperită la final de an 2022, reflectând profundele transformări urbanistice ale oraşului nostru pe drumul modernizării din perioada contemporană.

Articolul „Sistematizarea centrului oraşului Bacău” a fost publicat în numărul 4(65) din iulie-august 1960 al revistei „Arhitectura”, sub semnătura arhitectului Cl. Stănescu şi a echipei sale de colaboratori (inginerii I. Neagu, C. Burlă, I Nicolau, C. Grünzeit, G. Chirea şi I. Vulcan) de la Direcţia pentru Sistematizare, Arhitectură şi Proiectarea Construcţiilor Bacău (D.S.A.P.C. Bacău). Cele patru pagini ale articolului prezintă într-o manieră coerentă şi condensată principiile şi propunerile de sistematizare urbană, harta teritoriului propus pentru remodelare, planşe (perspective aeriene ale zonei, desfăşurarea frontului de vest al străzilor N. Bălcescu – Mărăşeşti, schiţele tronsoanelor liniare cu trei şi patru apartamente pe scară), precum şi un review aparţinând arhitectului T. Evolceanu.

               Teritoriul supus intervenţiei propriu-zise se întindea pe o suprafaţă de cca 80 ha, generând, în viziunea proiectanţilor, construirea a 5000 de apartamente în blocuri cu nivel P+3 şi P+4 şi cu dublă funcţionalitate (rezidenţială şi comercială), prin amenajarea magazinelor la parterul clădirilor de pe arterele majore. Completarea modestei zestre edilitar-urbanistice era făcută prin construirea mai multor obiective de importanţă citadină: un nou teatru de stat, trei cinematografe, casă de cultură, şcoală de 16 clase cu anexe (actuala Şcoală Gimnazială „Constantin Platon”), piaţă agroalimentară, spaţii verzi, zone de promenadă, deschiderea de străzi noi, amenajarea unor pieţe civice şi esplanade etc. Zona a fost împărţită în două sectoare de lucru: centru – sud (proiect avizat la data publicării articolului) şi centru – nord (variantă de studiu, aflată în lucru în 1959-1960).

Fig. 1. Planul de sistematizare a centrului oraşului (1960) - sursa: „Arhitectura” nr. 4/1960

        În opinia proiectanţilor, alegerea clădirilor care să fie menţinute în cadrul sistematizării „nu a constituit o problemă prea grea, dată fiind starea avansată de uzură şi insalubritate a majorităţii fondului clădit existent”. Au fost propuse pentru a fi păstrate clădirea Palatului Administrativ, Poşta Nr. 1, magazinul universal, hotelul „Bistriţa”, monumentele istorice şi „câteva case mai bune, parter şi etaj, pe strada Ada Marinescu1 şi Războieni”.

În viziunea arhitectului, principiile care au stat la baza acestei viziuni urbanistice au fost: amplificarea axei principale Nicolae Bălcescu – Mărăşeşti cu o espanadă largă de 60 m (esplanada fiind proiectată cu spaţiu verde cu rol de promenadă în continuarea directă a Parcului Trandafirilor, redimensionat şi reamenajat), punerea în valoare a clădirii Sfatului popular regional (actualul Palat Administrativ) prin crearea unei pieţe dispuse simetric faţă de axa clădirii, crearea pieţei de mitinguri în zona de sud a centrului, legată organic de esplanada axei centrale. În compoziţia centrului s-a urmărit „crearea unui sistem central format din cele două pieţe (a Teatrului şi cea pentru mitinguri” legate prin axa centrală, pe de o parte, şi noua arteră Mihai Viteazul, pe cealaltă parte”.



Fig 2 şi 3: Perspective aeriene ale planului de sistematizare a centrului Bacăului (zona de sud– sus, zona de nord– jos); sursa: „Arhitectura” nr. 4/1960

Arhitectul T. Evolceanu, în partea a două a articolului publicat în „Arhitectura”, aduce câteva critici viziunii propuse, cu referire la crearea spaţiilor întinse din nordul teritoriului amenajabil, soluţiile de proiectare a spaţiilor verzi, rigiditatea tratării unor tronsoane,  compactarea exagerată  a unor sectoare care nu ar permite deschiderea unor puncte de perspectivă spre est, defecte de compoziţie semnalate la nodul de circulaţie de la sud, aşezarea neinspirată a unor blocuri din interiorul cvartalului din sud-estul Sfatului popular ş.a.

               Documentul planificator din anul 1960 avea să sufere numeroase modificări în perioada imediat următoare. Schiţa de sistematizare întocmită patru ani mai târziu şi vizita lui Nicolae Ceauşescu în Bacău (1966) au reprezentat cu siguranţă momente importante ale definitivării ideilor de remodelare şi finalizare conceptuală a transformărilor care se succedau deja cu repeziciune, pe măsura evoluţiei demografice a oraşului. Cu toate acestea, planul din 1960 rămâne un adevărat reper care a marcat direcţiile principale de amenajare pentru două decenii. Las cititorilor bucuria de a analiza planşele acestui proiect, adevărat studiu de caz al prefacerilor majore prin care a trecut, nu cu mult timp înainte, „inima” oraşului nostru. Trebuie subliniat că această viziune aparține timpurilor sale, necesitând un studiu de ansamblu la nivelul ideilor urbanistice care au marcat mijlocul secolului XX. Istoria cotrafactuală are acum rol de exerciţiu şi de necesare aduceri aminte. Rămân, în funcție de cheile de lectură ale cititorului, aprecieri, nostalgii, greșeli, reproșuri, amintiri, provocări... Dincolo de acestea, printre palimpseste urbane2, ne purtăm paşii prin fizionomiile prezentului, punct de plecare pentru urbanismul viitorului, care poate oferi soluții viabile de a remodela din nou centrul, păstrând ceea ce a rămas bun, dar şi imaginând altfel de spaţii urbane...

               La final, în loc de concluzie, readuc în atenţie un pasaj al scriitorului Eugen Uricaru, „augmentat” cu o fotografie din colecţia fotoreporterului Ioan Bâşcă:

Geografia Centrului s-a modificat destul de abrupt. Multă vreme a rămas neschimbat, aidoma perioadei interbelice. Primul semn de schimbare l-a dat construcţia primului Magazin Universal, lângă teatru. A fost un eveniment revoluţionar în sensul perturbator al curgerii timpului. Chiar ideea de a ridica o construcţie într-un loc ce părea destinat pe vecie promenadei a însemnat un şoc pentru cei care vedeau în plimbarea pe Centru măsura prestigiului ori a trecerii timpului. (...) Creşterea subită a populaţiei, datorită industrializării galopante, a făcut ca numărul necunoscuţilor să-l întreacă cu mult pe cel al cunoscuţilor. Prin această soluţie statistică, magia Centrului s-a vaporizat. Nimeni şi nimic nu-i va mai restitui puterea hipnotică şi eficienţa socială. Atunci când Centrul a dispărut, Bacăul s-a transformat din târg în oraş. Târgoveţii dispăruseră cam cu un deceniu mai devreme, dar nimeni nu băgase de seamă din cauza vrajei Centrului. Cum şi ea s-a risipit, oraşul a fost ocupat de oameni noi. Lumea aştepta cu strângere de inimă apariţia omului nou.  (Eugen Uricaru – Centrul, în suplimentul lunar de cultură „Meridian 27”, nr.6/2006)

 

Foto: magazinul "Universal", primul semn al marilor prefaceri urbanistice 
din centrul Bacăului (sursa: colecţia I. Bîşcă)

       Note:  1 astăzi îngobată în strada Războieni.

             2  pentru băcăuanii mai tineri, câteva ancore temporale ale sistematizării centrului Bacăului pot fi de ajutor în cronologia prefacerilor urbanistice: 1959 - primul centru comercial (Magazinul „Universal”, ulterior „Bacăul” - foto)  1965 - Casa de Cultură a Sindicatelor şi Hotelul „Bistriţa”, 1970 -  Hotelul „Decebal”,  1971 - dezvelirea statuii poetului George Bacovia, 1975 - complexul comercial „Luceafărul”,  1980 - Hotelul „Moldova”.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu