În 2017, Peter Wohlleben făcea senzaţie cu lucrarea „Viaţa secretă a copacilor” (apărută şi la noi, prin grija Editurii Publica - foto). Silvicultorul german ne dezvăluia atunci crampeie din viata secretă a arborilor, scoţând la iveală detalii uluitoare despre aceştia: copacii au memorie, comunică intre ei, simt durerea şi pot chiar să facă insolaţie sau, pe masura ce înaintează in vârstă, să le apara riduri. Anumiţi copaci (stejarii, spre exemplu) comunică prin mesaje olfactive: atunci când un exemplar este atacat, emană anumite substanţe prin care-şi avertizează semenii din imediata apropiere. Alţii produc în decurs de câteva minute seve amare, care alungă insectele. Comunicarea între rădăcini se face nu numai între ele direct, ci și prin ciuperci care funcționează precum fibrele de net, vorbindu-se astfel tot mai mult de wood wide web, fiindcă într-o linguriță de pământ de pădure sunt kilometri de hife (celule filamentoase din ciuperci). Comunicarea este, imaginaţi-vă, şi electrică. Fagii, stejarii sau molizii trimit semnale electrice cu o viteză de circa 1cm/minut când sunt agresați de animale, de exemplu când li se mănâncă din coajă. O adevarată relaţie simbiotică se stabileşte în pădure, zonele forestiere sunt interconectate prin aceste reţele neştiute, dar foarte eficiente atunci când nu sunt bulversate de acţiunea antropică…
La fel ca
oamenii şi animalele, pădurile tind sa
aibă copaci ,,mama”, care acţionează ca centru de comandă al întregului sistem.
Arborele-mamă este arborele care transmite anumite mesaje si gestioneaza toate
informaţiile din pădure. Potrivit unor cercetări recente, arborele-mamă are, de
asemenea, o abilitate neobişnuită de a recunoaşte ce arbori au crescut din
propriile ei seminţe şi chiar pot avea anumiţi favoriţi. Scenariu de Avatar,
nu-i aşa?
Evoluţia
extraordinară a ştiinţei ne demonstrează că silvicultura tradiţională nu
trebuie să mai vadă un copac drept un banal furnizor de lemn. Încă suntem la
stadiul în care, vorba lui Wohlleben, „pădurarii convenționali înțeleg la fel
de mult despre pădure ca și măcelarul despre bunăstarea animalelor”…
Viitorul ne va rezerva în continuare mari surprize şi în acest domeniu, sunt convins. Abia de acum universul regnului vegetal începe să fie perceput…În „Verde uimitor” (Editura Art, 2018 – foto) Mancuso şi Viola ne atrăgeau atenţia că „doar aroganţa umană şi faptul că viaţa plantelor se desfăşoară într-un mod lent ne împiedică să le apreciem inteligenţa – da, inteligenţa - şi extraordinarul succes al dinamicii existenţei lor.” Vom avea răbdarea şi înţelepciunea să le ascultăm semnele?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu