Final de an şcolar...

 Se întâmpla în anul 1973, într-o ipostază surpinsă de prof. Valeriu Bogdăneţ...

Sursa: Tribuna şcolii, 23 iulie 1973 (colorizare digitală)

11 iunie: o stradă, nenumărate amintiri...

 

   “Undeva, într-un orăşel de provincie, o stradă de numai câteva sute de metri, care leagă două bulevarde tivite cu castani, a fost denumită, de edilii interbelici: 11 iunie. În memoria acelei zile de 11 iunie 1848, când Bibescu Vodă semna, la Bucureşti, Proclamaţia de la Islaz, care avea să devină noua constituţie a unei Valahii ce sta sub semnul revoluţiei.” Articolul semnat de Magda Cristina Ursache (click aici) m-a trimis instantaneu prin anii 1980-1981. Eram dus de mâna bunicii la primele întâlniri cu şcoala, împreună cu un ghiozdan mare şi greu. „Mergem pe 11 iunie.” „Ne întoarcem repede acasă pe 11 iunie”, auzeam aproape zilnic, mai ceva ca o aplicaţie GPS de astăzi, dar mult mai grijulie. Da, o străduţă de doar 152 m (aşa ne spune sec nomenclatorul stradal al municipiului) între străzile Vasile Alecsandri şi I.S. Sturza, o străduţă care mai păstrează ceva din tihna oraşului de odinioară, chiar dacă bătrânii castani din capăt al dispărut, lăsând loc unei clădiri masive. 152 m care leagă două străzi intens circulate, în care fiecare metru păstrează atâtea amintiri demne de “Romanul adolescentului miop” al marelui Eliade…

Furt de cataloage la "Ferdinand"

 Dau de o ştire interesantă. Culmea, este tot 10 iunie, dar 1907 :) Răsuflu uşurat 😃

Sursa: Universul, 10 iunie 1907

Atac banditesc în centrul Bacăului

 

Sursa: Universul, 15 februarie 1944

Metamorfoze urbane: de la Bacăul machetelor, la oraşul cel nou (1965)

 „Am în faţă două fotografii: una înfăţişează macheta unor detalii de sistematizare, cealaltă oraşul Bacău în realitate. Sînt două fotografii a căror asemănare redă, concentrat, transformările înnoitoare cunoscute de acest oraş în anii şesenalului. lată, de pildă, detaliul de sistematizare a centrului său, întocmit în 1960. Ceea ce reprezenta în acel an macheta de-abia începuse să prindă contur. Erau construite doar o parte din blocurile de pe Calea Mărăşeşti. Blocurile din piaţa aflată în faţa clădirii sfatului popular regional şi de pe principalele artere ale oraşului se aflau încă pe hîrtia de calc a proiectanfilor. Dar ceea ce atunci constituia un proiect a devenit realitate. In cei patru ani care au trecut de la alegerile precedente, constructorii au înălţat numeroase blocuri de locuinţe, o frumoasă casă de cultură cu o sală de spectacole cu 800 de locuri, bibliotecă, sală de lectură.

La cîteva sute de metri de centru, în completarea unui ansamblu realizat înainte de 1960, s-au înălţat alte blocuri cu 350 de apartamente. Situate în apropierea parcului Libertăţii, ele constituie, împreună cu alte construcţii noi, o reuşită unitate arhitectonică.

O altă parte a machetei reprezintă detaliul de sistematizare a Pieţei Gării. Aici au fost construite şi date în folosinţă peste 400 de apartamente. Pe machetă se profilează încă un bloc turn, un restaurant, spaţii de deservire ale cooperaţiei meşteşugăreşti, autogara oraşului. Ele se vor adăuga celor 3 blocuri cu parter şi 9 etaje, executate cu cofraje glisante, care, împreună cu unităţile comerciale, formează un ansamblu urbanistic cu care ne mîndrim. În partea de sud a oraşului, la intrarea dinspre Bucureşti sînt în construcţie, în completarea unui cartier mai vechi, 300 de apartamente; primul bloc cu 60 de apartamente a şi fost dat în folosinţă. Statisticile consemnează că din 1961 şi pînă acum au fost construite pentru oamenii muncii din acest oraş moldovenesc 2 400 de apartamente.

Au mai fost înălţate Ia Bacău şi alte construcţii. Celor 80 de săli de clasă li se alătură construcţia maternităţii şi cea a pavilionului de pediatrie — clădiri cu o arhitectură dintre cele mai moderne.O preocupare deosebită există şi pentru amenajarea şi extinderea spaţiilor verzi. S-a rezolvat în mare măsură şi problema locurilor de joacă pentru copii, cea a amplasamentelor pentru viitoarele garaje şi pentru spaţiile de parcare.

La realizarea tuturor acestor lucrări şi-au adus contribuţia atît proiectanţii cît şi constructorii. Ei au muncit cu iniţiativă şi pricepere pentru a realiza lucrări de calitate superioară, promovînd larg metodele moderne de execuţie şi materialele noi de construcţie. Cele trei blocuri din Piaţa Gării, ca şi alte blocuri construite în oraş, au fost realizate prin metoda cofrajelor glisante, metodă care va fi folosită şi la înălţarea blocurilor înalte din ansamblul Cornişa Bistriţei.

Proiectanţii şi constructorii noştri transformă în prezent în realitate noi detalii de pe machetă. Noile blocuri şi ansambluri de locuinţe, parcuri şi aşezăminte social-culturale dau oraşului o înfăţişare tot mai modernă, pe măsura epocii de adînci transformări pe care o trăim.”

Arh. Vasile DRĂGULESCU, Director al D.S.A.P.C. Bacău, în „De la machetă la realitate”, ziarul Scînteia, 5 martie 1965

Pe centrul orașului de odinioară

 

Sursa: Desteptarea. Recolorizare digitală: L.Ș.

Tăcute oaze urbane...

         Aproape de km zero. O întâlnire care m-a făcut să-mi propun odată și-odată un mic eseu despre farmecul unor străduțe din orașul mai puțin vizibil. Tăcute oaze efemere care mai rezistă timpului, palimpseste abia vizibile, destine care se sting încetul cu încetul. Frânturi din memoria urbei, precum o pagină din Eliade...Oameni, locuri, istorii nescrise. Le mai vedem, astăzi, în tăvălugul vanitătilor noastre? Trăim într-o lume care se schimbă din ce în ce mai rapid, de multe ori fără acordul, fără participarea şi chiar fără informarea noastră. A privi mai atent la oraşul în care locuim – pentru a încerca să-l descoperim şi să ne punem amprenta asupra felului în care se dezvoltă -  devine aproape o datorie a fiecăruia dintre noi. (Miruna Tîrcă)

Sufletul orașului

     Sufletul orașului este acea parte a lui care nu are nicio valoare din punctul de vedere practic al existenței: este pur și simplu poezia lui, un sentiment care este în sine absolut, deși atât de evident parte din noi înșine. (Le Corbusier - The City of To-morrow and Its Planning, 1929)

Arhiva TVR: Bacău, 1961 (video)

 Din arhiva TVR, o secvenţă a marilor prefaceri urbanistice - click aici.

Pe firul timpului: Bacăul în faceri şi prefaceri...

 Din apreciata revistă Ştiinţă şi Tehnică, nr. 2/1960. Bacăul începea marea sistematizare...

Lebede neagre: Fraudele de la Primăria Bacău

     Descopăr stupefiat un articol din ziarul Dreptatea (nr. 3289 din 24 noiembrie 1938). Ce atentat la banul public! Cât sânge rece! Ce reţele malefice! Sunt convins că aceste fapte descrise au rămas cu totul şi cu totul singulare, o unică dandana apărută din senin pe firul evoluţiei urbanistice băcăuane… 😏

Vechea clădire a Primăriei Bacău, kilometrul 0 pentru traseul urbanistic al localităţii...

 

"Fraudele de la Primăria Bacău. Ce se impută fiecăruia dintre foştii edili comunali. Care este stadiul anchetei întreprinse.

“Printr’un comunicat dat spre publicarea ziarelor, s’a anunţat deunăzi, că la primăria Bacău s’au descoperit fraude şi nereguli în valoare de mai multe milioane. Suntem azi în măsură să arătăm ce se impută fiecăruia din cei implicaţi în aceste fraude şi nereguli şi care este numele lor.

Din datele şi informaţiile ce avem se poate vedea, că aproape întreg consiliul comunal al oraşului Bacău, din perioada 1934-1938 este amestecat în aceste prevaricaţiuni.

Iată, mai întâi, cine sunt aceia contra cărora se desfăşoară actualmente ancheta: Constantin Zlotescu, fost primar; Torna Mihăilescu, fost ajutor de primar; inginerul Filip Hudic, şeful serviciului tehnic şi al uzinei electrice: Eugen Ghering şeful serviciului dărilor comunale; Niculae Munteanu, mecanicul şef al uzinei; C. Ionescu, fost şofeur de piaţă şi ajuns şef mecanic al atelierului comunal.

Din cercetările sumare ale registrelor contabilităţei primăriei se poate constata că susnumiţii, constituiţi într'un fel de societate în comandită pentru exploatarea averii comunale, şi-au însuşit timp de 4 ani jumătate cât au funcţionat, suma aproximativă de

11.300.000 lei. Ca valoare, e adevărat, suma nu este prea mare in raport cu alte fraude descoperite aiurea. Dar pentru un oraş provincial ca Bacăul şi în raport cu veniturile acestuia anuale, suma de 11.000.000 este cu adevărat fantastică.

Iată acum şi felul în care se poate repartiza, pentru fiecare răspunderile:

Fostul primar Zlotescu, avocat în baroul local şi cu oarecari reclamaţii la parchet contra sa, şi-a însuşit cu complicitatea lui Eugen Ghering:

a) o mare parte a taxelor percepute dela comercianţi, dela intrările la bariere, dela taxa aplicată brutarilor şi din alte venituri comunale, pentru încasarea cărora nu s’a ţinut evidenţă şi nu au fost contabilizate.

b) a dăruit mari sume de bani, la anumiţi prieteni, pentru servicii fictive şi fără forme legale. Strâns cu uşa funcţionarul Gheorghiu dela contabilitatea primăriei Bacău ar putea da cele mai ample lămuriri în această privinţă.

c) Din diferite lucrări edilitare executate şi mai ales neexecutate, din furniturile pentru Primărie şi instituţiile comunale subordonate acesteia, deasemenea, d. Zlotescu a tras mari foloase.

d) A mai încasat fostul primar grase comisioane dela furnizori, pe cari i-a terorizat şi supus unei straşnice „filtrări" cu ocazia fiecărei încasări de ordonanţe de plată. Pentru scoaterea pârlelei furnizorii încărcau conturile căci furniturile se dădeau prin bună învoială, iar nu pe calea licitaţiei publice.

c) Şi-a alocat d. Zlotescu, cu delasine putere, diferite sume de bani pentru deplasări fictive  şi servicii niciodată prestate comunei.

f) Tot d. Zlotescu a făcut un voiaj de nuntă de o lună de zile la Paris, Veneţia, Roma, Neapole, Budapesta etc. voiaj pe banii comunei, repartizând costul lui total pe mai multe capitole de cheltueli din bugetul comunei.

g) A provocat şi aprobat furnituri inutile, fără ţinerea de licitaţii publice legale sau cu licitaţii  dinainte aranjate şi camuflate. Exemplu: toate furniturile efectuate la casa Iakerkaner din Bacău, Alex. Abramovid şi alţii.

h) A numit la instalarea sa ca primar un număr de 33 agenţi electorali, mai toţi cu caziere penale, ca diurnişti, din cari a definitivat cu forme legale un mare număr din aceştia. La timp vom publica numele acestora şi cazierele lor penale şi poliţieneşti.

i) La refuzul Casei Siemeus-Schuckert din Bucureşti de a-i plăti un comision, primarul Zlotescu a suspendat timp de 4 jum. ani orice plată către susnumita casă pentru furnitura motorului Diesel din uzină şi a noui reţele electrice din oraş, astfel că suma de lei 10.434.000 ce se datora Casei în chestiune a crescut în 4 jumătăţi de ani cu dobânzi la 16700000 lei, fapt care a dat naştere unui proces care e şi azi pendinte.

Iată, în cel mai scurt rezumat, ce se impută fostului primar C. Zlotescu. Vom arăta, cu alt prilej, ce se impută celorlalţi implicaţi în aceste nereguli. Până la terminarea anchetei ordonate, opinia publică băcăoană cere stăruitor un comunicat oficial asupra stadiului în care se găseşte ancheta.”

Relativitatea timpului, supremaţia spaţiului: Bacău, 1960

    Citim în revista Flacăra, numărul din iulie-septembrie 1960 (Anul 9, nr. 26-38), că timpul şi spaţiul se comportă bizar pe ruta Bucureşti - Bacău - Bacău. Săracii de ei, ce se mai alintau...Astăzi nu mai avem legături aeriene directe cu iubita noastră capitală, iar cu puţin efort străbatem oraşul în două ore...Vorba lui Magellan: Ca orice băcăuan, voi ajunge şi eu la strâmtoare....

Sursa: "Flacăra" (iulie-septembrie 1960)

Cât de veche este Policlinica Veche?

   Recunosc, arhitectura geometrizată şi aspectul exterior destul de anost mi-au indus de la bun început ideea că Policlinica Veche (aşa cum a rămas ea în memoria băcăuanilor şi după schimbarea denumirii şi funcţionalităţii, în Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate) aparţine perioadei staliniste de remodelare a oraşului. Primele cărţi poştale apărute după 1950, în format alb-negru şi color, valorizau clădirea în toate perspectivele fotografice care surprindeau zona centrală, oferind o vagă impresie de new entry edilitar - urbanistic.

Policlinica Veche, 1962 (sursa: colectia ing. Mihai Ceuca)

 Greşit! Actul de naştere coboară în iarna anului 1936, atunci când a fost pusă piatră de temelie, după cum putem citi în articolul publicat în ziarul Glasul Bucovinei din 5 ianuarie 1936: 

   

 Calde mulţumiri domnului inginer Mihai Ceucă pentru ajutorul neprețuit oferit la deslușirea dilemei urbanistice și corecta încadrare cronologică!

Grevă în Bacău? Nicio problemă, rezolvă primarul!

    Din vremea în care conflictele de muncă nu erau birocratizate excesiv şi nu apăruse încă UNELM  - Uniunea Naţională a Experţilor în Legislaţia Muncii ...😏

Sursa: Curentul, 21 aprilie 1937

Ipostaze bacoviene

 

Centrul animat (1956)

 În centrul orașului, la ore de maximă aglomerație😁. Sursa: TVR-jurnal de știri, 1956. Imagine recolorizată digital. 

Bacău, 1956: trăsură vs taxi

     Un clip deosebit din arhiva națională a televiziunii naționale: click aici. Orașul între două lumi: una pe moarte, cealaltă în plină ascensiune... 

Un senior al parcului s-a prăbușit

    Unul dintre seniorii Parcului Cancicov nu a mai făcut față rafalelor puternice de vânt care s-au resimțit puternic zilele trecute și în Bacău. Impunătorul stejar  avea 2,60 m circumferință la 1,30 m înaltime de la sol. După cum se poate vedea și în imaginile din colaj, arborele era putred la bază în zona pivotului, afectat de crăpături interioare adânci și cu ritidomul (scoarța) uscat în treimea inferioară. Din spusele inginerul silvic care supraveghea tăierea și transportul trunchiului, vârsta estimată a stejarului ar fi fost de 100-120 de ani, deci anterioară înființării parcului...

Foto 30 martie 2023

 

Prin Bacăul de altădată

 Amintirea e o seră a fericirilor trecute, spunea Lucian Blaga...

Bacău, 1942 (stânga) și 1939 (dreapta) 

Sursa foto:  Claudiu Tabarcea. Recolorizare digitală.

Efectele vijeliei

       Parcul Cancicov: efectele vântului de ieri, care a suflat în rafale de până la 61,2 km/h.

Foto: V. Albu, Alina Ferenț