Vă
invit să vă delectaţi cu o savuroasă pagină despre reţeaua de restauraunte din oraşul
Bacău şi modul în care se făcea alimentaţia publică la mijlocul deceniului 8 al
secolului trecut. Articolul a fost publicat în numărul 3 din anul 1976 al revistei „Flacăra" („dosarul": Fără prejudecăţi despre RESTAURANTE
MARI, RESTAURANTE MICI), sub semnătura lui Răzvan Bărbulescu, purtând
titlul: Depăşirea planului de încasări nu
este incompatibilă cu o servire exemplară într-un cadru civilizat:
Foto: Restaurantul cu autoservire "Macul Roşu" din Bacău, vara anului 1980.
Sursa: colecţia ing. Mihai Ceucă
„Duminică, 1 august. Seara, la restaurantul „Parcul Libertăţii“ erau
două nunţi, în interior şi pe terasă, iar în grădină se bea bere şi se mîncau
seminţe. De dovleac. Cu plăcere sau cu îndîrjire, toată lumea, la unison, era
mobilizată ca la un adevărat concurs „cine mănîncă şi împrăştie mai repede“.
Atîta dăruire, mărturisesc sincer, impresiona. Şi organizarea. Moderna unitate
pusese la dispoziţia amatorilor, evident în limita posibilităţilor, farfurioare
pentru coji. Părăsindu-ne o clipă extazul, constatăm cu toată seriozitatea că
după două-trei-patru ore farfurioarele deveniseră cu totul neîncăpătoare şi nu
numai ele, ci şi feţele de masă şi grădina şi..„ ca într-o
imagine de coşmar, albele coji ajunseseră să acopere totul. Altfel, unitatea
era bine aprovizionată cu „fripturi, antricoate, organe“, dar cine mai avea
timp de ele?! Restaurantul este modern, Parcul Libertăţii frumos, plin de seminţe
şi sticle de bere, goale, primele datorate numeroşilor „furnizori“ de toate vîrstele,
şi de ambele sexe, dar de aceeaşi culoare, iar celelalte — rod al iniţiativei
unităţii de a vinde bere oricui şi oricum, cu sticla şi cu Iada, în parc sau în
picioare, în grădină. Ceva mai tîrziu, la „Moldoveanca",
toată lumea bea. încet, cumpătat, moldoveneşte. „Dacă nu-i dai unuia de băut
fără mîncare, te bate de te sminteşte sau îţi umple condica de minciuni“, mi se
confesează Florica Lupaş, care-i ţine locul responsabilei, plecată în concediu.
Localul mic, dar cochet, îngrijit, v-aţi dat probabil seama după denumire, este
unul cu specific local şi oferă la preţuri de categoria a doua citeva dintre
invenţiile culinare moldoveneşti, însă în seara asta are foarte puţini amatori.
Absolut firesc. Ca să ştii să preţuieşti binele trebuie neapărat să ai de-a
face cu răul. De pildă, la restaurantul
„Decebal“! Drumul spre interiorul restaurantului, cel mai modern din Bacău,
o adevărată oază de linişte, civilizaţie, bun-gust şi bună servire, trece prin
infernul grădinii unde trebuie să fac un veritabil slalom printre numeroşii amatori
de bere, care la ora aceea sprijineau tot ce găseau: stîlpi, coloane, scări. Pentru
că şi aici, berea, pe lîngă cea servită cît de cît civilizat şi prompt la mese,
se vindea în două colţuri cu coadă şi scandal, în picioare. Tot „Decebal“, tot categoria
I, dar altă optică asupra comerţului.
Luni, 2 august, îi însoţesc pe dr.
Dan Alexandrescu şi pe unul dintre asistenţii Inspectoratului sanitar într-un
scurt raid de dimineaţă prin cîteva unităţi ale Trustului de alimentaţie
publică din Bacău. Constatările pe scurt. La „Popas‘‘-Gherăeşti, într-un local care aşteaptă renovarea, sălile de
consumaţie, dichisite cu o recuzită de la revelion, erau aranjate cu grijă, dar
pereţii erau murdari şi pe alocuri scorojiţi, covoarele atît de pătate şi de murdare
încit nu le mai puteai ghici culoarea, iar bucătăria, în materie de muşte,
tindea să stabilească un record. Restaurantul
„Nord“ „lucra“ numai cu grădina şi cu o încăpere profilată pe produse de
tip „Gospodina“, despre care responsabilul Gheorghe Melinte avea numai cuvinte
de laudă, dar căreia tocmai în dimineaţa aceea i se defectase instalaţia
frigorifică, termometrul arătind in jur de +13 grade. „Micul restaurant“, unitate ieşită zilele acestea din renovare şi
propusă, într-un viitor apropiat, pentru demolare, n-are, fie şi pentru această
scurtă existenţă, o vitrină frigorifică, produsele crude şi preparate (de care
unitatea nu duce cîtuşi de puţin lipsă) fiind ţinute „la vedere“ sub o foiţă de
celofan. Oricum, dacă nu se vînd, se strică. În continuare, ne impresionează
plăcut unitatea cu autoservire „Macul
Roşu“, Îngrijită şi bine gospodărită, „Lacto-vegetarian“-ul cu o încăpere
pentru copii şi o încărcată listă de bucate sau bogatul sortiment culinar al restaurantului „Bistriţa“. Seara, pe
cont propriu, în calitate de consumator, aştept 20 de minute să vină un
ospătar, sau să debaraseze cineva masa. Înzestrată cu pahare murdare, scrum de
ţigară, o faţă de masă, mă rog, o masă care nu se deosebea cu nimic de
celelalte libere. Într-o atmosferă de certă nesiguranţă, pândit de diferiţi
indivizi în libertate prin bucătărie sau prin locul de acces al ospătarilor,
încerc să descopăr măcar responsabilul, prezent conform programului, dar absent
conform voinţei proprii şi logicii barmanului Georgeta Dobrescu: „are şi el
treabă, n-o să stea tot timpul aici!“ Şi uite aşa, renunţ la mişcare, îmi piere
şi foamea, singura grijă fiind să mă îndepărtez cît mai repede de privirile
„amicale“ ale celor cîţiva magnifici cu echilibrul instabil. Am vizitat
numeroase restaurante din Bacău. Mai mari şi mai mici, ale T.A.P.L.-ului şi ale
O.J.T.-ului şi o remarcă s-a impus imediat: la Bacău se mănîncă bine. Adică
unităţile sînt foarte bine aprovizionate, preparatele sînt numeroase şi
prezentate într-o gamă culinară largă, şorturile de vin sunt din cele mai bune,
bere (cel puţin cit a durat ancheta noastră) s-a vîndut din belşug. Firesc, cei
ce răspund de aceste treburi, respectiv conducerile T.A.P-L.-ului şi
O.J.T.-ului sau diferiţii responsabili de unități cu care am stat de vorbă,
sînt mîndri de încasările lunare, de planurile „de vinzare“ depăşite. Firesc,
pentru această bună aprovizionare trebuie să alergi, să te zbaţi, să sondezi,
să n-aştepţi pentru că nu-ţi vine de nicăieri de-a gata un vin bun, de pildă.
Dar acest aspect nu este singurul. Şi aici se impune o a doua remarcă: desigur,
vindem, dar cum? Este de fapt şi concluzia anchetei noastre. Nu vedem nici o
incompatibilitate între depăşirea planului de încasări şi o servire exemplară
intr-un cadru civilizat, o dovadă în acest sens, pe lingă cele menţionate
anterior, fiind restaurantul „Parcul
trandafirilor". O faţă de masă curată, un aer care se poate respira,
un serviciu prompt, o orchestră discretă sînt numai cîteva dintre atributele
unui local civilizat, indiferent dacă este mare sau mic şi patronat de T.A.P.L.
sau O.J.T."
***
Note: evidenţierea prin caractere boldite ne aparţine. T.A.P.L. = Trustul de Alimentaţie Publică Locală; O.J.T. = Oficiul Judeţean de Turism.
