Viziuni urbanistice de ieri, de azi...și de mâine

     Privesc planșele care surprind câteva frânturi din evoluția orașului. Idei urbanistice care au devenit realitate, idei care au dispărut sau au fost remodelate, toate încercând la timpul lor să schimbe fizionomii, funcționalități, estetici, așteptări, destine... Îmi aduc aminte ce spunea Italo Calvino în "Orașele invizibile" (1972): "Orașele, ca și visele, sunt făcute din dorințe și din frici, chiar dacă firul discursului lor este secret, regulile lor sunt absurde, iar perspectivele lor sunt înșelătoare.” Pe firul timpului, spațiul urban poate fi ușor compartimentat și apropriat, dar cât de greu este să îl modelezi pentru bucuria cetății...

Bucurie pe strada Iosif Cocea

Acum vreun an sau doi, o întrebare nevinovată stârneşte un adevărat brainstorming printre amici: Cine a fost Iosif Cocea? Cine este personajul care a dat numele unei străzi din nordul Bacăului?! Mister total!👀

 Mai ceva ca în Caragiale, răspunsul avea să apară atunci când nimeni nu mai credea… 😀

Pentru locuitorii de pe Iosif Cocea…şi nu numai:

“Iosif Cocea, fiul unui mecanic din Neguleşti, jud. Neamț, vine pe lume în anul 1919, când România îşi oblojea ränile adânci lăsate de cotropitorii nemți ai lul Wilhelm al II-lea. Copilărie trudită. În școală se arată a fi un elev bun. Dar lipsa de mijloace îl îndreaptă spre porțile uzinelor Comăneşti, alături de tatal său. În 1936, amândoi se angajează la fabricile Isvoranu, din Bacău, unde sunt plătiți cu câţiva lei mai mult pe oră. Dar acolo domnea un sbir, anume Blănărescu, capitan rezervist Și batrânul şi fiul, - muncitori dârzi, nu pot suporta regimul de teroare din fabrică şi în 1938 sunt concediați "pentru atitudine necuviincioasă ți raspuns obraznic". Tatal său rămâne şomer, dar el găsește de lucru la uzinele Filderman. Bun meseriaș, este iubit de muncitori, pentru atitudinea lui demnă în fabrică. Războiul criminal al lul Antonescu îl rupe de lângă soția și copilul său și-l târăşte pe câmpiile nesfârşite ale Rusiei, cu Reg. 2 Focșani, departe la Don, pentru cauza lul Hitler. Aici cunoaşte adevărul asupra Uniunii Sovietice. În fața lui se deschide o altă perspectivă, o lumină puternică care-l frământă, îi umple pieptul de un nou elan fierbinte. Unitatea se predă şi Cocea este prizonier. Este primul din lagăr care se înrolează în mişcarea antifascistă ce cuprindea în vârtej inimile dornice de răsbunare ale oamenilor deşteptați din minciună. Munceşte cu puteri înzecite. Cocea vrea să aducă o contribuție la înfrângerea fascismulul. Acum ştie doar pentru ce luptă, îşi cunoaşte precis dusmanul. El depăşeşte norma de 4-5 ori și este premiat. Din proprie inițiativă pune în mişcare un gater, depășind cu 500% norma. Lucrează, în ciuda îngrădiritor orare, până la 3 noaptea. Dar asta nu-l mulțumește îndeajuns. El vrea să lupte cu arma in mână împotriva hitleriştilor, vrea să nimicească pe nemți, să- şi astâmpere ura care-i colcăie în piept.

Și pleacă într'un detaşament de partizani, în munții românești, în August 1944. Hotărîrea de a-şi pune viața în pericol, în condițiunile deosebit de grele ale unui început de organizare a luptei în munți, legată de munca sa eroică în lagăr, conturează figura dârză de luptător neînfricat împotriva fascismului. Aşa a apărut la 23 August, când împreună cu tovarășii săi, a coborît din munti și s'a înrolat în lupta politică antifascistä.

Numai că firul acesta luminos s'a stins, inima aceasta limpede a încetat să mai bată în ziua de 28 Decembrie, într'un teribil accident de maşină, la 34 km. de Bacău, unde se ducea să-și vadă familia, dupa 4 ani de despărțire. A plecat dintre noi una din cele mai frumoase figuri de luptător, unul din fiii devotați ai poporulul, pe cari i-a ridicat la luptă conştientă drama ce au deslǎntuit-o în lumea întreagă canibalii nazişti.”

Sursa: ziarul Scânteia, 15 ianuarie 1945, autor: Silviu Brucan

Pictura murală: Bacovia...altfel!

    Orașul are nevoie de locuri cu semnificații. Ele devin treptat spații topofile, ordonând  spaţiul urban, oferindu-i repere vizuale și identitare, memorie, fluiditate, afectivitate. De astăzi, la câțiva metri de casa memorială, imaginea poetului ne va face să încetinim pașii. Într-o lume tot mai agitată și mai alienant-debusolată, alveolele urbane de condensare identitară devin ancore obligatorii pentru speranța vitalității comunitare. Mulțumiri pentru cadoul oferit orașului de Biblioteca Județeană Costache Sturdza Bacău, în cadrul Festivalului Național George Bacovia (Bac-Fest 2023)!  Felicitări, Bogdan Scutaru, ZidArt și Artlink!

Idealizarea trecutului

 "Avem nevoie de idealizarea trecutului ca de o armă împotriva dezamăgirii, suferinței sau anxietății pe care le simțim într-un prezent pe care nu-l înțelegem față de un viitor pe care nu-l putem anticipa." Zenobia Niculiță/Dilema Veche, iulie 2021.

Trecut și prezent pe str. Oituz - un simplu exemplu dintr-o listă lungă...

Google ne oferă un oraş 3D

 Bacăul în toată splendoarea lui 3D, graţie furnicuţelor de la Google Maps 😀

Pentru survolat oraşul, click aici (recomandat pe calculator/laptop)

Bacăul de calendar 😁

 

Prin Piața Florescu

 Anii '70, așteptând autobuzul. Sursa: "Deșteptarea", recolorizare digitală.

Cartierul Șerbănești: dinamici urbane

    La mai bine de un deceniu diferență, o imagine cartografică a schimbărilor la nivelul țesutului urban din cartierul Șerbănești.

Foto stânga: 2022: (Harta municipiului Bacău, Editura Schubert & Franzke)

Foto dreapta: 2009 (Harta municipiului Bacău, Editura Stiefel)

11 iunie: o stradă, nenumărate amintiri...

 

   “Undeva, într-un orăşel de provincie, o stradă de numai câteva sute de metri, care leagă două bulevarde tivite cu castani, a fost denumită, de edilii interbelici: 11 iunie. În memoria acelei zile de 11 iunie 1848, când Bibescu Vodă semna, la Bucureşti, Proclamaţia de la Islaz, care avea să devină noua constituţie a unei Valahii ce sta sub semnul revoluţiei.” Articolul semnat de Magda Cristina Ursache (click aici) m-a trimis instantaneu prin anii 1980-1981. Eram dus de mâna bunicii la primele întâlniri cu şcoala, împreună cu un ghiozdan mare şi greu. „Mergem pe 11 iunie.” „Ne întoarcem repede acasă pe 11 iunie”, auzeam aproape zilnic, mai ceva ca o aplicaţie GPS de astăzi, dar mult mai grijulie. Da, o străduţă de doar 152 m (aşa ne spune sec nomenclatorul stradal al municipiului) între străzile Vasile Alecsandri şi I.S. Sturza, o străduţă care mai păstrează ceva din tihna oraşului de odinioară, chiar dacă bătrânii castani din capăt al dispărut, lăsând loc unei clădiri masive. 152 m care leagă două străzi intens circulate, în care fiecare metru păstrează atâtea amintiri demne de “Romanul adolescentului miop” al marelui Eliade…

Metamorfoze urbane: de la Bacăul machetelor, la oraşul cel nou (1965)

 „Am în faţă două fotografii: una înfăţişează macheta unor detalii de sistematizare, cealaltă oraşul Bacău în realitate. Sînt două fotografii a căror asemănare redă, concentrat, transformările înnoitoare cunoscute de acest oraş în anii şesenalului. lată, de pildă, detaliul de sistematizare a centrului său, întocmit în 1960. Ceea ce reprezenta în acel an macheta de-abia începuse să prindă contur. Erau construite doar o parte din blocurile de pe Calea Mărăşeşti. Blocurile din piaţa aflată în faţa clădirii sfatului popular regional şi de pe principalele artere ale oraşului se aflau încă pe hîrtia de calc a proiectanfilor. Dar ceea ce atunci constituia un proiect a devenit realitate. In cei patru ani care au trecut de la alegerile precedente, constructorii au înălţat numeroase blocuri de locuinţe, o frumoasă casă de cultură cu o sală de spectacole cu 800 de locuri, bibliotecă, sală de lectură.

La cîteva sute de metri de centru, în completarea unui ansamblu realizat înainte de 1960, s-au înălţat alte blocuri cu 350 de apartamente. Situate în apropierea parcului Libertăţii, ele constituie, împreună cu alte construcţii noi, o reuşită unitate arhitectonică.

O altă parte a machetei reprezintă detaliul de sistematizare a Pieţei Gării. Aici au fost construite şi date în folosinţă peste 400 de apartamente. Pe machetă se profilează încă un bloc turn, un restaurant, spaţii de deservire ale cooperaţiei meşteşugăreşti, autogara oraşului. Ele se vor adăuga celor 3 blocuri cu parter şi 9 etaje, executate cu cofraje glisante, care, împreună cu unităţile comerciale, formează un ansamblu urbanistic cu care ne mîndrim. În partea de sud a oraşului, la intrarea dinspre Bucureşti sînt în construcţie, în completarea unui cartier mai vechi, 300 de apartamente; primul bloc cu 60 de apartamente a şi fost dat în folosinţă. Statisticile consemnează că din 1961 şi pînă acum au fost construite pentru oamenii muncii din acest oraş moldovenesc 2 400 de apartamente.

Au mai fost înălţate Ia Bacău şi alte construcţii. Celor 80 de săli de clasă li se alătură construcţia maternităţii şi cea a pavilionului de pediatrie — clădiri cu o arhitectură dintre cele mai moderne.O preocupare deosebită există şi pentru amenajarea şi extinderea spaţiilor verzi. S-a rezolvat în mare măsură şi problema locurilor de joacă pentru copii, cea a amplasamentelor pentru viitoarele garaje şi pentru spaţiile de parcare.

La realizarea tuturor acestor lucrări şi-au adus contribuţia atît proiectanţii cît şi constructorii. Ei au muncit cu iniţiativă şi pricepere pentru a realiza lucrări de calitate superioară, promovînd larg metodele moderne de execuţie şi materialele noi de construcţie. Cele trei blocuri din Piaţa Gării, ca şi alte blocuri construite în oraş, au fost realizate prin metoda cofrajelor glisante, metodă care va fi folosită şi la înălţarea blocurilor înalte din ansamblul Cornişa Bistriţei.

Proiectanţii şi constructorii noştri transformă în prezent în realitate noi detalii de pe machetă. Noile blocuri şi ansambluri de locuinţe, parcuri şi aşezăminte social-culturale dau oraşului o înfăţişare tot mai modernă, pe măsura epocii de adînci transformări pe care o trăim.”

Arh. Vasile DRĂGULESCU, Director al D.S.A.P.C. Bacău, în „De la machetă la realitate”, ziarul Scînteia, 5 martie 1965

Pe centrul orașului de odinioară

 

Sursa: Desteptarea. Recolorizare digitală: L.Ș.

Tăcute oaze urbane...

         Aproape de km zero. O întâlnire care m-a făcut să-mi propun odată și-odată un mic eseu despre farmecul unor străduțe din orașul mai puțin vizibil. Tăcute oaze efemere care mai rezistă timpului, palimpseste abia vizibile, destine care se sting încetul cu încetul. Frânturi din memoria urbei, precum o pagină din Eliade...Oameni, locuri, istorii nescrise. Le mai vedem, astăzi, în tăvălugul vanitătilor noastre? Trăim într-o lume care se schimbă din ce în ce mai rapid, de multe ori fără acordul, fără participarea şi chiar fără informarea noastră. A privi mai atent la oraşul în care locuim – pentru a încerca să-l descoperim şi să ne punem amprenta asupra felului în care se dezvoltă -  devine aproape o datorie a fiecăruia dintre noi. (Miruna Tîrcă)

Sufletul orașului

     Sufletul orașului este acea parte a lui care nu are nicio valoare din punctul de vedere practic al existenței: este pur și simplu poezia lui, un sentiment care este în sine absolut, deși atât de evident parte din noi înșine. (Le Corbusier - The City of To-morrow and Its Planning, 1929)

Pe firul timpului: Bacăul în faceri şi prefaceri...

 Din apreciata revistă Ştiinţă şi Tehnică, nr. 2/1960. Bacăul începea marea sistematizare...

Pe urmele domnitorului Gheorghe Ştefan, la Mănăstirea Caşin

 "Mănăstirea Cașin este una dintre cele mai frumoase așezăminte ortodoxe ale județului, fiind situată în comuna cu nume omonim, ce datează din secolul al XVII-lea. Construcția acesteia s-a petrecut în anul 1655, în timpul domniei voievodului Gheorghe Ștefan. Asemănarea planului bisericii cu Mănăstirea Golia din Iași vine de la faptul că aici au lucrat aceiași meșteri, la o distanță de doi ani după terminarea bisericii ieșene. Iar prezența zidului de piatră din jurul ei îți lasă impresia că e o cetate fortificată în stil gotic. Din nefericire a fost grav afectată de cutremurul din 1805, rămânând cu multe pagube. Pe parcursul a trei decenii s-au desfășurat lucrări de reabilitare, fiind susținute mai întâi de starețul Ierotei, apoi de egumenul Isaia din Constantinopol. Se presupune că mormântul voievodului-ctitor se află aici, iar locul e încărcat de istorie și de frumusețe naturală." (sursa: planiada.ro)

Foto: L.Ş, 17 mai 2023

Cât de veche este Policlinica Veche?

   Recunosc, arhitectura geometrizată şi aspectul exterior destul de anost mi-au indus de la bun început ideea că Policlinica Veche (aşa cum a rămas ea în memoria băcăuanilor şi după schimbarea denumirii şi funcţionalităţii, în Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate) aparţine perioadei staliniste de remodelare a oraşului. Primele cărţi poştale apărute după 1950, în format alb-negru şi color, valorizau clădirea în toate perspectivele fotografice care surprindeau zona centrală, oferind o vagă impresie de new entry edilitar - urbanistic.

Policlinica Veche, 1962 (sursa: colectia ing. Mihai Ceuca)

 Greşit! Actul de naştere coboară în iarna anului 1936, atunci când a fost pusă piatră de temelie, după cum putem citi în articolul publicat în ziarul Glasul Bucovinei din 5 ianuarie 1936: 

   

 Calde mulţumiri domnului inginer Mihai Ceucă pentru ajutorul neprețuit oferit la deslușirea dilemei urbanistice și corecta încadrare cronologică!

Centrul animat (1956)

 În centrul orașului, la ore de maximă aglomerație😁. Sursa: TVR-jurnal de știri, 1956. Imagine recolorizată digital. 

Pe firul timpului: sfinţirea Bisericii "Sfântul Gheorghe" din fosta comună Domniţa Maria

      După cinci ani de la punerea pietrei de temelie (15 august 1934), pe 12 noiembrie 1939 avea să fie oficiată slujba de sfinţire a Bisericii “Sfântul Gheorghe”, una dintre cele mai frumoase obiective de cult păstrate în municipiu. Momentul este prezentat în presa naţională printr-un articol generos publicat la pagina 8 a ziarului Universul din 17 noiembrie 1939:

Sfinţirea bisericii din com. Domniţa Maria (Bacău)

Bacău, 13 Noembrie

Duminică 12 Noemb. crt. s’a făcut cu mare solemnitate sfinţirea monumentalei biserici cu hramul „Sf. Gheorghe“ din comuna suburbană Domniţa Maria, cea mai mare şi mai frumoasă biserică din judeţul nostru şi unica — prin felul ei — din întreaga eparhie.

Slujba sfinţirii a fost oficiată de P. S. S. episcopul Lucian al Romanului, înconjurat de un impunător sobor de consilieri referenţi de la Sf. Episcopie, în frunte cu păr. econ. Gh. Vlad, directorul seminarului teolog „Sf. Gheorghe“ din Roman; păr. econ. I. Dănilă, păr. econ. Bucevschi, păr. Gh. Chiriac, arhidiacon Ştefan Prutéanu ş. a.

La slujba sfinţirii au participat şi membrii clerului bacăuan, în frunte cu păr. protoereu Th. Zotta, preot Gh. Berilă, pr. V. Pascalini, pr. D. Videaou, protosinghelul Calist Berea, prof. diacon D. Iordache, prof. Th. Fecioru, prof. C. Sturzu ş. a.

Au participat deasemenea şi reprezentanţii autorităţilor în frunte cu: d. colonei I. Minescu, prefectul judeţului; prof. Leonida Dimitrescu, primarul oraşului Bacău; Const. Nădejde, secretar g-ral al F.R.N.; col. I. Dăscalescu, comandantul gărzilor naţionale; căpitan Horvat, primarul com. Domniţa Maria ş.a. Mai erau prezenţi: d-na şi d. C. Vasilescu, pictor din Bucureşti, autorul frumoaselor podoabe picturale a bisericii, d-na şi d. inginer Dan Costinescu, directorul general al fabricei de hârtie Letea; d. avocat Const. Zlotescu, preşedintele Asociaţiei culturale Sf. Nicolae; d-na Ecat. Florescu, din partea societ. „Crucea Roşie“; col. C. Brumă, direct, cămin, cult „V. Alecsandri“; d-na Maria Fulgeanu, direct, şc. norm. fete; preot Gh. Bujor, ing. Hodivoignu, pr. C. Moiceanu, C. Ursu, sub-administr. financ.; I. Dăscălescu, ajutor de primar al com. Domniţa Maria; prof. Ana Monaru, prof. cat. Venescu, locot. Lefter, I. Secăreanu, Nicolae Vlahuţă, secretar g-ral al primăriiei Bacău; I. Paloşanu, director prefectura Bacău; I. Focşan, V. Covor, C. Stăncineanu, învăţător Secăreanu ş. a.

Actul sfinţirii s’a făcut şi în prezenţa unui foarte mare număr de credincioşi, cu o ceremonie din cele mai impunătoare. Răspunsurile au fost date de corul primăriei oraşului Bacău, condus de maestrul Aurel Constantinescu. P.S.S. episcopul Lucian al Romanului a ţinut o frumoasă predică, binecuvântând opera creştinească ce s’a realizat prin stăruinţa şi munca depusă de preotul Gh. Berilă, parohul bisericii.

Pr. paroh Gh. Berilă a arătat împrejurările în cari s’a zidit sfântul locaş şi munca depusă pentru realizarea ei. După terminarea sf. slujbe, s’a servit o masă la şcoala normală de fete. Aici P. S. Sa episcopul Lucian a fost întâmpinat de elevele străjere ale şcoalei, în frunte cu d-na directoare Maria Fulgeanu, d-na prof. Florica Mihăilescu, dirijoarea corului şi d-ra prof. Elena Mălinescu, comandanta legiunii străjereşti.

P.S.S. episcopul Lucian, a vizitat localul şi clasele, rămânând foarte satisfăcut de cele constatate. La masă s’a închinat pentru M. S. Regele şi pentru propăşirea ţării.

Sursa: ziarul Universul, 17 noiembrie 1939

Hotelul Moldova... altfel

 "A fost adaptată construcția existentă la funcțiunile necesare unui hotel contemporan, subsolul devenind accesibil publicului direct din exterior, acesta acomodând spațiile de relaxare și spa. Spațiilor verzi le-a fost, de asemenea acordată o atenție deosebită. Am creat grădini verzi la nivelul subsolului pentru a completa cu success zonele de spa și piscină. S-a urmărit accentuarea verticalității volumetriei și crearea unui pol urban functional, dar și a unui reper vizual în același timp"- Fabrica de arhitectură

Târâș-grăpiș, spre cele mai înalte culmi ale civilizaţiei socialiste 😁

 “Cum e şi firesc, sfatul popular al oraşului Bacău, are prevăzute în plan numeroase construcţii. Unele lucrări au fost începute şi construcţiile merg înainte, altele ca, de pildă, teatrul de vară din parcul Libertăţii, amenajări edilitare, cvartalul de locuinţe, şcoala din cartierul Gherăeşti etc., nu au fost nici măcar proiectate deşi fondurile pentru construcţia lor au fost alocate la vreme. În afară de acestea mai există însă şi alte construcţii neîncepute. Refacerea străzilor 9 Mai, 23 August şi alte lucrări nu au fost începute pentru că nu s-au prevăzut fonduri. La acestea există în schimb documentaţiile respective.

Din aceste două aspecte puse faţă în faţă, reiese că comitetul executiv orăşenesc şi-a creat singur încurcături. În loc să asigure documentaţii pentru lucrările care au deja fondurile prevăzute, a făcut exact pe dos. Aşa că unde sînt fonduri nu sînt documentaţii, iar unde sînt documentaţii nu sînt fonduri. O judicioasă planificare ar putea pune capăt acestei anomalii.”

Sursa: Cînd e una, nu e alta – ziarul România liberă, 31 mai 1958

Blocuri de locuinţe în Parcul Libertăţii (sursa: revista "Arhitectura", 1959)