Datini și obiceiuri de iarnă

 

Cinefil printre decenii

       Spre finalul anilor ’80, cu tot cu cenușiul lor inclus, profesorul de limba și literatura română, dl. Ioan Lazăr (Dumnezeu să îl odihnească în pace!), avea să ne facă o surpriză pentru acele vremuri în care rigoarea era cuvântul de ordine într-un sistem educațional anchilozat: vizionarea filmului „Liceenii” la Cinema Central. Avea să fie filmul unei generații, dar țin minte că unii profesori au privit atunci cu scepticism momentul, neezitând să (ne) ironizeze: „Voi aveți nevoie să învățați pentru examene din programă, nu să pierdeți vremea mergând filme!”

      Nu toate orele frumoase din viața de licean rămân în amintire. Au nevoie de substanță și pasiune pentru a trece testul timpului, chiar dacă, pe moment, nu le dai importanța cuvenită. Peste ani, îți dai seama cât de mult a contat un astfel de eveniment neprevăzut dintr-o zi obișnuită a unor liceeni. O mică „lebădă neagră”. La fel ca secvențele de oră considerate atunci de noi interesante, dar nerelevante din perspectiva examenelor (Esenin, Zola, Baudelaire etc.). Nu înțelegeam prea bine cât de mult înseamnă ca cineva să-și deschidă — și să-ți deschidă — ochii și inima, ieșind din tipare. La fel cum nu știam atunci ce viitor mă așteaptă, cât de greu este să porți, în timp, atât propriile zbateri, cât și pe cele aparținând unor noi și noi generații, mereu altfel...

       Iar acum, când îi privesc, mă surprind zâmbind: nici ei nu vor ține minte tot, nici ei nu vor fi mereu atenți. Dar dacă măcar unul va simți, peste ani, un fior blând al unei amintiri fără motiv anume, înseamnă că firul acela nevăzut — de atunci până azi — și-a făcut treaba. Și că lumea noastră poate fi schimbată și așa, doar prin faptul că am reușit să aducem un strop de memorabil într-o zi anostă, la final de toamnă…

Nervi de toamnă băcăuană

     Pe Bacovia îl simți cu adevărat într-o dimineață umedă și cețoasă de sfârșit de noiembrie, când pare că se contopește cu plânsul materiei care se prelinge pe ramurile despuiate, iar ție îți pătrunde, insidios, frigul în tălpi...Nervi de toamnă băcăuană.

21 noiembrie 2025

Nestemate pe cer de noiembrie

     Momente nestemate pe cer de noiembrie. Și atunci uiți de ceas, de vreme, de vremuri, bucurându-te de norocul pe care îl ai în lumea asta tot mai disfuncțională...

Clasamentul oraşelor performante. Cum stă Bacăul?

 Iată că a fost publicat City Index 2005. Faţă de 2024, stăm un pic mai bine: am depăşit Slatina şi Piatra Neamţ. Acum 30 de ani ar fi fost o glumă...Detalii aici.

Sursa: presshub.ro

Vom avea parte de spectacolul "ploii de aur"?

     Ne pregătim de spectacolul de gală oferit de galbenul bilobat al Bătrânei Doamne din Parcul Trandafirilor. Din păcate, nu cred că ne vom bucura anul acesta de momentul deosebit al „ploii de aur”. Temperaturile negative (premature pentru centrul cald al oraşului) din dimineaţa zilei de 21 octombrie (-4,2 C la staţia oficială ANM), continuate cu o lungă perioadă de încălzire a vremii (prognoza ne oferă zile plăcute, fără vreun şoc termic negativ, cu brumă şi umiditate foarte ridicată a anului – condiţii necesare pentru desprinderea simultană a frunzelor, după cum am demonstrat în articolul de mai jos), par a indica o desfrunzire graduală, mai puţin spectaculoasă, a cărei durată va depinde de intensitatea vântului din această săptămână. Sper să mă înşel totuşi, pentru a ne putea bucura împreună de momentele magice oferite cu generozitate de acest reper vegetal din zona centrală a oraşului...

Detalii: 

6 noiembrie 2024: http://www.deferlari.ro/2024/11/momentul-de-gratie-2024.html

30 noiembrie 2023: http://www.deferlari.ro/2023/11/momentul-de-gratie-tacuta-al-batranei.html

2010 - 2022: studiu referitor la „ploaia de aur” - http://www.deferlari.ro/2022/11/ginkgo-biloba-momentul-de-gratie-din.html

Foto 28 octombrie 2025, ora 18.

Update 2 noiembrie 2025, ora 17: dezvrăjire lentă...

3 noiembrie, ora 12:

Un zâmbet

 Aflu de la radio că Julio Iglesias tocmai a împlinit 82 de ani. Pare neverosimil, în condiţiile în care i-am păstrat imaginea starului latino din copilărie, când îi fredonam hiturile fără să ştiu un cuvânt din limba lui Cervantes... Şi brusc, gândul îmi zboară la o zi aparte: 22 iulie 2007. O zi deosebită pentru un oraş de provincie: concertul celebrului cântăreţ pe Stadionul Municipal, etapă din „Julio Iglesias Romantic Classics Tour”.

Duminică, o zi caniculară în care termometrul avea să urce până la 38,3 °C, după cum îmi arată acum şirul de date meteo disponibile online. Poate şi de aceea spectacolul a început foarte târziu, în jurul orei 22. Sunt puţine mărturii multimedia de la eveniment. Eu am rămas doar cu o singură imagine, găsită acum cu greu printre mii de foldere „îngălbenite de vreme”, dar cu o încărcătură aparte, nu doar pentru avantajul de a fi unică.

Era trecut de miezul nopţii, final de concert, atmosfera încă fierbinte – şi la propriu, şi la figurat. Dincolo de spectacolul în sine, eram mulţumit că îl convinsesem să vină cu noi, ştiind cât de mult îl plăcuse în tinereţe artistul cu milioane de discuri vândute. Am reuşit cu greu: s-a dat bătut doar când i-am arătat biletele cumpărate, motiv în plus să mai cerem câte o halbă rece pe terasa umbroasă din Parcul Trandafirilor şi să ne ciondănim pentru banii de bilet. „Căpos ca de obicei”, avea să-mi spună la refuzul meu de a primi contravaloarea preţiosului carton.

Dincolo de evenimentul în sine, îmi doream în secret să-i fac o bucurie, un mic cadou pentru acei ani frumoşi în care în casă predomina muzica, nu problemele de tot felul. Zâmbetul surprins de aparatul foto mi-a adus aminte de o seară memorabilă, de un stadion, de un altfel de oraş, de atâtea lucruri faine care uneori se uită prea uşor...

Şi abia acum îmi dau seama că amândoi s-au născut în septembrie. Şi mai înţeleg că, oricât ai face, nu mai poţi da timpul înapoi – măcar pentru o îmbrăţişare într-o seară de toamnă în care amintirea verii se va disipa doar din punct de vedere termic...

Prima hartă interactivă a riscului seismic din România

România are prima hartă cu unităţile administrativ-teritoriale vizate de riscuri seismic. Harta lansată de ministerul Dezvoltării, poate fi regăsită, într-un format mai accesibil, aici, ea fiind lansată public de Centrul de Cercetare pentru Evaluarea Riscului Seismic de la Universitatea Tehnică de Construcții București încă din 30 octombrie 2018. Sunt accesibile şi valorile de vârf a accelerației terenului pentru proiectare la cutremur a(g) la nivelul României.

Cel mai frumos 1 octombrie din Bacău...

 Pentru câteva zile, Bacăul vibra la unison...

Sursa fotografiilor din colaj: "Steagul Roşu", ediţiile din 2 şi 3 octombrie 1971

Vezi şi: Printre cronicile unui eveniment aparte: dezvelirea statuii poetului George Bacovia (1971)

Fotodocument: statuia poetului George Bacovia în anul 1971

Bacăul la ora alegerilor

 Așa a fost acum patru ani. Cum vor alege băcăuanii pe 9 iunie? Vom vedea duminică...

Update:

Noaptea Muzeelor: Bacău, urbea cu parfum de epocă

 Neastâmpăr, pasiune nețărmurită, dragoste necondiționată pentru palimpsestele Bacăului. Mihai Ceucă, omul providențial care ne descifrează cu farmec și acribie tainele orașului pierdut, dar nu și uitat...

Şapte primăveri în parc

Au fost şase primăveri în care am avut tot atâtea motive de bucurie pentru a ne sărbători parcul. Am plecat de la o idee şi am strâns alături oameni deosebiţi şi momente de suflet. Au fost şase primăveri în care, prin eforturi proprii, am creat o stare: starea de parc. În martie 2022, la patru ani de la prima încercare, am reuşit să oficializăm ziua de 22 martie. „Un 22 martie cu bucurie și speranța că Bacăul nostru identitar va deveni mai bogat. Povestea parcului este o filă importantă a prefacerilor urbanistice din ultimul secol. Inima verde a orașului merită recunoaștere, atenție, repere. Un gest simbolic pentru neuitare, pentru spiritul locului, dar și pentru speranța unui oraș mai verde”, aveam să declar, cam euforic şi naiv, într-un interviu din presa locală.

Şase primăveri, şase momente de bucurie pentru băcăuanii care au venit în parc la îndemnul iniţiatorilor

A venit şi cea de a şaptea sărbătoare. Am crezut de cuviinţă ca aceasta să fie mai aparte: un moment de reflecţie, un feed-back dar şi un moment al lucidităţii. Această zi nu este sărbătoarea unor zănatici (doi, trei, câţi or mai fi), ci a unei întregi comunităţi. Într-un oraş vivant, o scânteie este preluată de administratorii cetăţii, este cultivată şi promovată durabil. În oraşul meu, acest lucru este peste putinţă: tu centrezi, tu dai cu capul, vorba chibiţului. Un asemenea moment nu este un hatâr făcut unor nebuni fără de linişte, nu este subiect pentru jocuri politice sau pentru creşterea vizibilităţii unor fotolii. S-a înţeles ce înseamnă 22 martie pentru băcăuani, pentru oraş? Asta am vrut şi noi să vedem, urmărind, într-un format tip silenzio stampa, gradul de implicare sau măcar de reamintire a unui reper din istoria urbanistică a oraşului. A existat vreun interes din partea actorilor comunităţii, acei actori plătiţi pentru a zidi şi nu a şterge cu indiferenţă? Avem vreun feed-back din partea vremelnicelor personaje care se bat cu pumnul în piept, aruncând din jobenul demagogiei şi ipocriziei esenţe tari, precum dezvoltare, modernizare, durabilitate, ataşament, proiecte, viitor, moştenire, patrimoniu, viitor?  La final de zi am putea trage o linie, dar nu prea avem ce contabiliza…Trist, foarte trist.

Mi-am spus că astăzi nu voi mai traversa parcul la pas. O fac din ce în ce mai rar, de altfel. Oricât aş căuta renaşterea primăverii în micile detalii ale naturii vegetale, natura umană te izbeşte dureros prin ceea ce a lăsat în urmă, an de an. Dar nu poţi să nu vizitezi un om bolnav, să nu-i aduci măcar o vorbă de alin în clipele lui grele. Aşa că nu am rezistat: chemarea a fost prea puternică. Pentru că din aceste fire nevăzute ale ataşamentului pentru o idee, pentru un loc, pentru oraşul natal, eu, tu, altul, putem ţese şi duce împreună mai departe povestea parcului, aşa cum a fost ea gândită de înaintaşi. Nu poţi să vezi zâne dacă nu eşti zănatic, spunea nemuritorul Nichita Stănescu. Iar inima verde a Bacăului a avut, sunt convins, ursitoare care să o păzească de rele şi să-i alunge toate aritmiile, indiferent de vreme şi de vremuri...

 La Mulţi Ani!

Parcul Cancicov, 22 martie 2024. 

Un loc 4 nedorit ...

 

50 de ani electrificaţi pe ruta Adjud-Ghimeş

 

Sursa: Steagul roşu, 5 febr 1974

Criminalitatea din localităţile băcăuane

     O statistică a IPJ Bacău, pentru anul 2023, arată că în judeţul nostru şapte UAT au un grad ridicat de criminalitate. Sunt luate în calcul infracţiunile judiciare, infracţiunile economico-financiare  şi infracţiunile de altă natură.

Salariile și PIB-ul județelor: discrepanţe şi corelaţii spaţiale

 România discrepanțelor economice relevate de doi indicatori: PIB/loc şi câştigurile salariale la nivel judeţean.

Sursa:cursdeguvernare.ro

Traficul de pasageri pe aeroporturile din România (2023) Cum stă Aeroportul "George Enescu" din Bacău?

     Anul 2023 a adus un trafic record pe aeroporturile din România: 24,5 milioane de pasageri, cu 17%  mai mult faţă de anul 2022 şi peste nivelul de referinţă 2019, înainte de pandemie (23,234 milioane pasageri). Aeroportul băcăuan a înregistrat o scădere semnificativă (pusă pe seama absenţei operatorului Blue Air), reuşind să însumeze doar 249.802 pasageri şi să ocupe un nedorit loc 9 în ierarhie:

Ierarhia aeroporturilor din România după traficul de pasageri în anul 2023 

(sursa: Asociaţia Aeroporturilor din România)

    În graficul de mai jos am comparat traficul înregistrat de aeroportul băcăuan în ultimii ani. 

Traficul de pasageri al aeroportului "George Enescu" din Bacău (2017-2023)

    Ne îndepărtăm tot mai mult de ritmul de creştere al deceniilor trecute, atunci când Bacăul ocupa un loc fruntaş la nivel naţional şi conducea detaşat în Moldova (click aici)... Va aduce 2024 mult aşteptata revenire?

Ad astra per aspera... (2010)

Pe aceeaşi temă: Traficul aeroporturilor 2022 vs 2021, Despre aeroporturile noastre, cu degetul pe rană...

Primele acorduri muzicale din Bacăul interbelic

 

Dacă în provincie, mişcarea culturală se poate manifesta în multe centre deasupra nivelului acceptabilului datorită energiei celor entuziaşti, mişcarea muzicală care desigur că face parte integrantă dintr’o activitate culturală, se poate manifesa cu mai mulă greutate din cauza lipsei de executanţi şi în special din cauza lipsei de atmosferă favorabilă muzicei.

Lipsa unei serioase mişcări muzicale a fost resimţită multă vreme în oraşul nostru, indiscutabil că se găseau întotdeauna elemente valoroase care să poată face faţă onorabil tuturor exigenţelor şi la Bacău, lipsea doar animatorul care să strângă într’un mănunchiu unitar pe toţi executanţii şi să formeze un ansamblu care prin activitatea sa să stimuleze gustul pentru frumos şi să înceapă o activitate mai durabilă.

Acest deziderat a fost înţeles de către d. dr. Vasile Crăciunescu care fiind un bun cunoscător al muzicei şi un om dotat cu o voinţă creatoare a reuşit să înjghebeze un admirabil ansamblu de muzică de cameră în jurul căruia se va desfăşura o frumoasă activitate muzicală. D-sa a fost secondat din primul moment cu multă însufleţire de către d-nii prof. Klug, prof. Avram, Stolz şi Locotenent G. Munteanu.

Conducătorilor ateneului Vasile Alecsandri în frunte cu d-nii Gr. Urziceanu, avocat N. Ţintă, prof. Cârlănescu, avocat Laiu Grecu, Paraschivescu-Amaru Ie revine meri. tul că au ştiut să atragă în sfera de activitate a ateneului acest ansamblu de muzică de cameră, graţie căruia va putea în viitor să desfăşoare paralel cu frumoasa sa activitate culturală şi o activitate muzicală atât de necesară oraşului nostru.

Foto: Palatul Ateneului - sursa: Bacău - Addenda monografiilor, cu un fascinant istoric al acestei clădiri mistuite ulterior de flăcări...

PRIMA AUDIŢIE MUZICALĂ

Prima audiţie muzicală - din ciclul anunţat - a avut loc Sâmbătă 5 Mai în sala Ateneului Comunal. Programul manifestărei muzicale a fost o minunată îmbinare de piese muzicale de înaltă valoare artistică şi care prin felul cum a fost întocmit şi executat s’a ridicat la un nivel superior.

D. Gr. Urziceanu, preşedintele Ateneului, într’o scurtă cuvântare, evidenţiază rostul mişcării muzicale şi elogiază gestul actualului primar d. Constantin Zlotescu, care a cedat localul Ateneului comunal scopuri lor culturale, după ce timp de 4 ani s’a resimţit atât de mult lipsa acestui local.

D. A. Tiron a ţinut o interesantă causerie prezentând auditorului toate piesele muzicale care urmau să se execute.

PROGRAMUL 

S’au distins la executarea programului d-na prof. Matilda Chirilă, care a făcut dovada unei cântăreţe de mare valoare artistică. D-na Chirilă posedă o voce melodică şl rotundă. In aria Agatei d-sa a utilizat remarcabil efectele de sonoritate, contopind armonios un volum amplu şi egal ca timbru cu acompaniamentul la piano a d-rei prof. Florica Mihăilescu, o admirabilă pianistă şi o distinsă înţelegătoare a muzicei serioase.

D. prof. N. Avram a imprimat Întregului program un colorit demn de cele mai pretenţioase centre muzicale. În executarea piesei pentru violină Le trille du diable de Tartini, d-sa a făcut dovada unui adevărat virtuos. D-sa posedă o tecnnică mai presus de orice calificativ şi o sensibilitate artistică de mare valoare. D. Avram stăpâneşte cu virtuozitate toate tainele violinei. D-sa poate cinsti orice program artistic.

Un admirabil Quartet de corzi format din d-nii: prof. N. Avram violină primă, St. Gh. Munteanu violina obligată, Stolz, violă şi dr. V. Crăciunescu violoncel.

Elementele quartetului simt pline de talent şi pricepere muzicală, dând ansamblului o omogenitate perfectă.

În quintetul de corzi cu piano, d. prof. Klug la piano a dat dovada unui bun cunoscător al muzicei clasice grele.

Corul mixt al ateneului a executat „Badea ’nalt şi subţirel” şi „Primăvara” de Oancea şi „Dorul” de Baciu. Corul este o minunată înjghebare muzicală graţie primului organizator d. căpitan Cristescu. D. A. Tiron absolvent de conservator a dirijat sigur şi a reuşit să scoată fraze muzicale de mare suces. În piesa Dorul solo de alto a d-nel Victoria Lupu a fost la înălţime. D-sa posedă o voce caldă plină de nuanţări subtile în special în registrele de jos.

Se cuvin laude coristelor şi coriştilor. Acompaniamentul la piano a d-lui prof. Klug în notă.

Credem că aceste manifestări vor continua spre cinstea iniţiatorilor şi spre satisfacţia iubitorilor de muzică. (COR.)

Sursa: Mişcarea culturală la Bacău în ziarul  Dimineaţa, mai 1934

Alo, Bacăul?

Bacăul interbelic înscris pe drumul modernizării edilitar-urbanistice:

Sursa: Opina, noiembrie 1936

Bacăul, municipiu

        Un mic, dar important reper cronologic și urbanistic, prilej de  bucurie citadină pentru cei care își iubesc cu adevărat orașul: pe 7 decembrie 1929 Bacăul a fost declarat municipiu (decretul a fost publicat în  MO nr. 274, două zile mai târziu). La numai un an distanță, recensământul populației certifica și demografic dinamica ascendentă în ierarhia urbană moldovenească, orașul urcând pe poziția a treia, după Iași și Galați, cu 31138 locuitori (34281 locuitori luând în calcul limitele actuale ale teritoriului administrativ).

Foto: Bacău, 1929 - vedere generală a părții central-nordice. În plan secund: Biserica Sfântul Nicolae (stânga) și biserica catolică (dreapta). Sursa foto: colecția ing. Mihai Ceucă.