Asta e luna mai?

 

Aprilie: delicii şi...capricii

 Un aprilie cu de toate. Din punct de vedere termic, aprilie 2026 ar fi pe podiumul celor mai reci luni din ultimele două decenii...Primăvara cea capricioasă nu ne dă pace...

Ploaie în luna lui Marte...

     Să fie vremea de afară, să fie sâcâiala unui colț de dinte, mai nervos decât un bulb de zambilă — prin zgomotul ploii, mintea evadează pentru câteva clipe în dimineți de copilărie.

    Luat pe sus de părinți, pe atunci prinși într-o navetă deloc comodă, eram parașutat la bunici. Câteva sute de metri mă duceau într-un colț de pat (îmi dau seama cât de ciudat sună astăzi cuvântul „recamier”), unde, încă semiadormit, mă cocoloșeam sub pătură, la căldură, departe de lumea dezlănțuită.

    Bunicul era deja plecat, iar bunica trebăluia prin bucătărie. În acea liniște somnolentă, bătrânul și masivul radio rusesc lăsa să se audă o lumină difuză, ca un anunț al crăpatului de zi și al ciripitului vesel din parc.

    Din perioada aceea mi-a rămas în minte, aproape fizic, timbrul lui Nicu Alifantis. Nu înțelegeam tot, uneori adormeam pe versuri, dar vocea lui aducea o tihnă care făcea ploaia suportabilă, ștergea tensiunile adulților și domolea bombănelile bunicii, pierdute printre treburi casnice fără sfârșit.

    „Umbra”, „Emoție de toamnă”, „Balada blondelor iubiri” — melodii ale începutului anilor ’80 — se leagă proustian de acea oră infuzată bizar între noapte și zi, când copilul visa cu ochii deschiși la o dimineață senină și calmă.

    Iar apoi, când bunica trăgea draperia, ziua își relua cursul firesc, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Plecam de mână spre școală, ea cu ghiozdanul meu, eu sărind printre bălți, fredonând fragmente de refren: un refren al unei voci fără chip, descoperit mult mai târziu, într-o altă zi ploioasă de  martie...

    Și poate de asta, contrar moștenirii bacoviene lăsată orașului în albie simbolistă, îmi place uneori să mă pierd prin ploaie, la granița dintre noapte și zi doar eu, stropii reci și poezia lui Alifantis în căști...

Foto: preluare de pe OLX.ro

Harta magnoliilor băcăuane - sezonul III

Declar deschis oficial al treilea sezon al magnoliilor în orașul Bacău 💚 Plecăm de la 336 inimi verzi geolocalizate pe harta magnoliilor, păstrând aceeași invitație: să ne bucurăm de frumosul efemer de lângă noi!
http://www.deferlari.ro/2024/03/harta-magnoliilor-din-bacau-o-invitatie.html?m=0&fbclid=IwY2xjawI_4slleHRuA2FlbQIxMAABHYrUG_nv04HUN4xn-K61Vw-cYnrNoX3HstR7L5WmLO3wUnRaAxRt9smRAg_aem_kSdvxX8-2nk36sGvs4290g

http://www.deferlari.ro/2024/04/harta-magnoliilor-final-de-sezon.html?m=1

https://www.desteptarea.ro/profesorul-lucian-serban-initiaza-harta-magnoliilor-din-bacau/

"Cea mai frumoasă magnolie e mereu următoarea pe care o întâlnesc. Sunt superbe și magnoliile care străjuiesc case-bijuterie, și cele care îmbracă ferestre și înhață balcoane, și cele bogate și spectaculoase, cele mai mult late decât lungi, cele înalte de câteva etaje, magnolii pitice cu doar câțiva boboci, magnolii subestimate care cresc în mijlocul străzii, magnolii-omagiu, magnolii-declarații de dragoste, magnolii în ploaie, pe înserat, primele magnolii îmbobocite la început de sezon și cele pe-a scuturatelea la final de primăvară, albe, roz, mov, galbene.
Toate au farmecul lor, însă magnoliile dintre blocuri, dintre gri și urât, cele care colorează betoane sau curți prăfoase au farmecul lor. Un fel de estetica urâtului. Magnoliile astea kitschoase, cum le numea cineva, au magie și aduc frumos acolo unde-i cea mai mare nevoie."
Diana Robu, inițiatoarea hărții magnoliilor din București, de la care am preluat această superbă idee și am transpus-o pe malurile Bistriței...

Foto: primii boboci care stau sa pocnească în bucuria echinocțiului de primăvară, str. Prieteniei, 20 martie 2026, ora 7.

Echinocțiul de primăvară

Ziua în care am văzut primii boboci de magnolie, toporași albi, narcise...Clar, e primăvară 😁

Desprimăvărare cu bucurie!

Ultima zi cu minus în termometre?

 Înghețurile târzii de primăvară nu sunt o raritate pe meleagurile noastre. Exemplele din ultimii ani confirmă acest fapt:

24 aprilie 2021: -0,4 C

19 aprilie 2022: -2,7 C 

10 aprilie 2023: -0,7 C

23 martie 2024: - 0,6 C

11 aprilie 2025: -1,0 C

Cu toate acestea, sper ca dimineața de astăzi (foto, sursa ANM) - maxim și cea de mâine - să fie totuși ultima în care să-mi înghețe picioarele ...până la Crăciun 😁

Update 18 martie:

Sursa hărţi: ANM Bucureşti

Prima infloescență...

 După 14 km prin oraș, am reușit să o găsesc: prima inflorescență a primăverii mele 💚

Bacău, str. Nicu Enea, 15 martie 2026. Suntem cu vreo zece zile in urmă față de ultimele două primăveri...

Când iarna nu se lasă...

 O inversiune termică de amploare, pe fond anticiclonal...

Sursa: ANM 

Cea mai rece iarnă din ultimii șapte ani

    Am  terminat luna februarie cu o medie de -0,2 C. În ianuarie am avut -2,1 C, definind per ansamblu cea mai rece iarnă băcăuană din ultimii șapte ani. Se confirmă ceea ce afirma încă de pe 17 februarie conf. dr. Lucian Sfîcă (UAIC) pe pagina Meteo Moldova:

"S-ar contura, astfel, pentru cea mai mare parte din regiunea Moldovei prima iarnă de după cea din 2018-2019 în care temperaturile medii lunare ar fi negative în două luni succesive. Iernile viitoare ne vor clarifica dacă această este o efemeridă sau o iarnă dintr-o serie de ierni ceva mai bine conturate ale acestui deceniu care până acum ne-a făcut să credem că iarna devine un anotimp străin de aceste locuri"

Sursa: ANM

Cea mai frumoasă ninsoare din iarna 2025/2026

    Cea mai frumoasă secvență de ninsoare din iarna aceasta. Fulgi imenși într-un ritm nocturn de reggae ceresc: combinație de tânguire, zâmbet flegmatic și rămas-bun hibernal. Mă bucur ca un copil, călcând prin bălți, dar cu o satisfacție nebună pe față: duminică începe prima lună de primăvară...and nothing else matters. Să mai ningă un pic, așa, ca pentru un final de party în care pleci un pic împleticit, fredonând ultima melodie...Ninge cu puf de lebădă, pregătind (re)venirea naturii însufleţite...

Harta termică a Parcului Cancicov

       Trei ani (2022-2024) şi nu mai puţin de 26304 înregistrări ale temperaturii aerului în două adăposturi meteo amplasate la C.N. “Gh. Vrănceanu” şi C.N. Pedagogic "Ştefan cel  Mare" – la limita cu Parcul Cancicov. Graficele de mai jos oferă o imagine sintetică, clară şi solidă a rolului major jucat de inima verde a oraşului Bacău în moderarea topoclimatului urban, prin comparaţie cu zona centrală, unde densitatea construcţiilor determină un efect clasic de “insulă termică urbană”.

  Aceste rezultate oferă argumente științifice solide pentru gestionarea durabilă a spaţiilor verzi urbane pe plan local. Cele mai importante aspecte care merită a fi menţionate:

1. beneficii cuantificabile şi constante: Parcul Cancicov oferă o răcire medie de 0.92°C pe tot parcursul anului, cu vârfuri de până la -1.43°C dimineața și -1.38°C în luna august.

Lunile  cu cel mai puternic efect: august: -1.38°C (maxim), septembrie: -1.18°C, iulie: -1.22°C. Lunile  cu efect redus sunt noiembrie (-0.58°C) şi  decembrie (-0.59°C);

Diferenţe termice sezoniere: vara: -1.24°C (efectul cel mai puternic), toamna: -0.96°C, primăvara: -0.83°C, iarna: -0.64°C (efectul cel mai slab);

Concluzie: spațiile verzi nu sunt un "lux" sau "decor", ci  o infrastructură urbană funcțională cu beneficii termice măsurabile.

 

2. Impact maxim în perioade critice: efectul de răcire este cel mai puternic vara (1,24 C), adică exact atunci când orașul suferă cel mai mult de căldură şi consumul de energie electrică pentru aer condiționat creşte exponenţial...

Concluzie: investițiile în spații verzi protejează sănătatea publică și reduc costurile energetice în momentele critice.

 

3. pattern-ul  termic în 24 de ore:

- răcire maximă: ora 09:00 (-1.43°C) și 10:00 (-1.37°C)

- răcire minimă:  intervalul orar 03:00-05:00 (-0.60°C)

- cel mai răcoros interval: 06:00-12:00 (-1.1°C în medie)

Concluzie: verdele protejează populația în orele de vârf termic prin reduce stresului termic în orele de activitate intensă.

 

4. Necesitatea conservării speciilor de arbori şi arbuşti existenţi, plantări consistente în următorii ani pentru a diminua rarefierea vizibilă din ultima perioadă.

Efectul de răcire este consistent pe cei trei ani analizaţi (2022-2024), sistemul vegetativ era (încă...) stabil. Pierderea vegetației mature înseamnă pierderea efectului de răcire acumulat în decenii, demonstrând încă o dată că parcurile urbane reprezintă în primul rând spaţiu verde şi secundar amenajări care micşorează şi fragmentează spaţiul verde. Un parc matur nu se recreează în doi-trei ani, deci efectul „park cool island”  este direct proporţional cu structura, compoziţia şi densitatea fondului arboricol. Gestionarea viitoare necesită plantări sistematice cu specii care amplifică răcirea (arbori cu frunziș dens) şi crearea de "coridoare verzi" conectate la parc prin înverzirea zonelor adiacente deficitare.

 

Concluzie generală: Parcul Cancicov nu este doar un spațiu verde cu funcţie de agrement - este un sistem natural de aer condiționat care funcționează gratuit 24/7, oferind oraşului o binemeritată răcorire. Gestionarea corectă a celui mai complex spaţiu verde din municipiu nu este o cheltuială, ci o investiție  pe termen mediu şi lung în sănătatea publică, eficiență energetică și reziliență climatică.

Notă: Datele au fost culese din reţeaua de observaţie instalată în cadrul proiectului UCLAR (https://geo.uaic.ro/uclar/) începând cu anul 2022 şi continuate în proiectul MOBCLIM (https://www.geo.uaic.ro/mobclim/), proiecte coordonate de conf. dr. Lucian Sfîcă de la Facultatea de Geografie și Geologie a Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași. (geo.uaic.ro)

Pe aceeaşi temă:

 Pentru zile caniculare: Cum bate inima rece a Bacăului?

Cancicov Park Cool Island

 

Orașul în modul macro

Sunt zile în care nu poți scăpa de senzația că totul este gri, monoton și urât, că nu are rost să ieși din casă, mai ales pe o vreme rece și umedă. Asta se întâmplă pentru că privești „totul” cu o singură distanță focală preconcepută.

O soluție care ne poate scoate din impas este să aplicăm tehnica fotografică a „macro-ului emoțional” – reducerea câmpului vizual prin limitarea privirii la detalii de ordinul zecilor de centimetri: textura unei frunze uscate, modelul ruginiu al unui gard, primele semne vegetale ale primăverii sau picăturile de ploaie pe un geam.

Această „apropiere” (la propriu și la figurat) ne va reaminti că frumosul este fractal: există la orice scară, dacă alegi să te uiți. Este fascinant cum fotografia, deși pare o artă a „capturării” realității, este de fapt o artă a proiecției. Prof. Vlad Eftenie spune adesea că noi fotografiem ceea ce suntem, nu doar ceea ce vedem. În felul acesta, chiar și un simplu ghiocel apărut lângă resturi de moloz ne poate aminti că frumosul nu a dispărut și că ziua nu e deloc pierdută...

 Realitatea este „materia primă”, dar forma finală este modelată de proiecția conștiinței noastre pe traseele noastre citadine, aparent arhicunoscute și atât de anoste. Iar pentru această proiecție nu e nevoie să luăm cu noi vreun device, ci doar să ieșim din casă cu ochii plini de curiozitate. În definitiv, oricât am încerca, cele mai frumoase cadre ale momentului ne vor bucura sufletul fără să fim nevoiți să apăsăm pe vreun buton declanșator ...

Foto de astăzi, exasperat de lapovița dintre blocurile gri😁

Cum a fost luna ianuarie din punct de vedere meteorologic?

 După o analiză intermediară (click aici), avem acum întregul tablou al lunii ianuarie. Cu o temperatura medie de -2,1 C,  Gerar 2026 se aşează confortabil pe locul 3 al celor mai reci luni ianuarie din ultimul deceniu (după anii 2017 şi 2019). Am avut parte de nouă zile de iarnă şi patru zile cu ger, temperaturile extreme variind între -12,8 C şi 7,6 C. Semnificativ este de amintit cel mai lung val de frig din ultimele ierni (v. grafic), perioadă care ne-a adus aminte un pic de iernile deceniilor trecute... 

    Media temperaturilor maxime zilnice (0,6 C) s-a apropiat de şablonul iernilor moldave, fără a adăuga însă şi un strat consistent de zăpadă (19, 8 l/mp, sub media climatologică).  Una peste alta, un ianuarie cu mai puţine anomalii pozitive cu care ne-am cam obişnuit în ultimii ani. Stratul cvasipermanent de nori plumburii, frigul şi percepţia unui început de an plin de "bucurii" financiare pentru mulţi dintre noi  a determinat senzaţia unei luni care părea că nu se mai termină. Bine ai venit, Făurar! Să-ţi fie trecerea lină spre primăvara cea aşteptată cu nerăbdare...

Ianuarie 2026, bilanţ intermediar: mai frig decât 2017?

    Am avut parte în ultimii ani de ierni blânde, atipice pentru regiunea noastră. Ianuarie 2025 a fost un pseudogerar. Din acestă cauză, valul de frig care pare a nu se mai termina, ne exasperează. Avem deja o medie termică intermediară de -3,1 C, care ne aduce aminte de ianuarie 2017, ultima lună de iarnă cu adevărat serioasă (v. grafic).

    Ultima decadă a lunii ne va confirma specificul hibernal şi dacă vom bate noi recorduri zilnice sau lunare. Într-o zi de Blue Monday, nu ne rămâne decât să aşteptăm cu optimism  retragerea bestiei anticiclonale estice...

Ianuarie 2017, ultimul ianuarie cu adevărat rece

Recorduri termice băcăuane în luna ianuarie (2000-2025)

Anul 2025 în sinteză meteo: zece caracteristici

 O succintă caracterizare a anului de care tocmai ne-am despărţit, în zece tuşe meteo:

1. temperatura medie anuală de 11,5 C se încadrează în trendul ultimelor două decenii. Comparând însă cu seriile de date annterioare anului 1990, ne putem da seama mai clar de amploare schimbărilor climatice...

2. Comparativ cu anii 2023 şi 2024 (ani care au bătut numeroase recorduri - vezi 2024: cel mai cald an şi 2023 - cel mai cald an din istoria măsurătorilor în oraşul Bacău), anul 2025 a fost mai domol, lucru observat mai ales printr-o intensitate mai redusă a valurilor de căldură din sezonul estival.

3. Abateririle termice lunare  faţă de mediile multianuale au fost pozitive în toate lunile, cu excepţia lunii mai. Vă mai amintiţi ce plăcut a fost în aprilie şi cum a evoluat apoi ultima lună de primăvară, mai mult decât capricioasă...

4. Am avut parte de 45 zile tropicale (41 în perioada verii şi 4 zile în septembrie). O vară totuşi mai respirabilă decât anterioarele, după cum spuneam mai înainte.

5.  Oraşul a adunat doar 7 zile geroase (cu T sub - 10 C),  înregistrate predominant în luna februarie (şase zile).

6. Temperatura maximă absolută: 35,9 C pe 7 iulie. Cu siguranţă însă, efectul de insulă termică urbană a mai adăugat cel puţin 1,5- 2 C în zona centrală a municipiului şi în alte "puncte fierbinţi" despre care am avut prilejul să discutăm - vezi aici: Un studiu meteorologic ne arată zonele „fierbinți” ale Bacăului. Detaliere specific lunar: Insula terrnica urbana bacauana

7. Temperatura minimă absolută: -12,4 C pe 22 februarie. Decent, am putea spune :)

8. Pluviometric, cu cei 676,8 l/mp, anul 2025 este uşor excedentar, comparativ cu mediile multianuale. Se remarcă cantitatea căzută în luna mai (nu mai puţin de 185,8 l/mp - adevărat record, vezi postarea dedicată.) şi în octombrie (97,4 l). 

9. Cel mai reprezentativ fenomen meteo a fost ceaţa: nu mai puţin de 49 de zile dominate de atmosfera bacoviană caracteristică, cea mai ridicată valoare din ultimul deceniu. Vezi şi Noiembrie cel urât.

10. Ultima lună a anului ne-a adus temperaturi mai suportabile pentru facturile la încălzire. Cu o medie lunară de 3,0 C, decembrie 2025 se situează pe primul loc în topul celor mai calde începuturi de iarnă din ultimii 25 de ani. Ce va fi în continuare, rămâne de văzut :)

Noiembrie cel urât

 Termic, peste media multianuală: 7,1 C, ca medie lunară – v. grafic. Extreme cuprinse între – 0,2 C (chiar în prima zi, singura care va rămâne cu valori negative) şi 17,5 C (17 noiembrie). Media temperaturilor minime: 4,2 C. Media temperaturilor maxime: 10,1 C.

Excendentară pluviometric: 69,7 l/mp (dublu faţă de media multianuală). 

14 zile cu ceaţă, o zi cu ceva zăpadă.

Nu mai puţin de 22 de zile fără a vedea Soarele sau cu ceva raze palide.

Noiembrie în câteva date seci, deprimant de bacovian. Cea mai urâtă lună din an. Mai sunt trei 😉

Nerv(uri) spre iarnă

 Îmi plac la nebunie ultimele frunze rămase în vârf de ramuri despuiate la granița dintre toamnă și iarnă: au mereu ceva dintr-o lecție tăcută despre timp și așteptare. Ele nu mai păstrează nimic din optimismul verii ori din forfota cromatică a toamnei pârguite. Martori vremelnici, discreți, ai unei lumi care trece, ai unui ciclu ce se pregătește să închidă o paranteză. Suspendare între frig și cădere, între ceea ce a fost și ceea ce urmează să vină, într-un echilibru dinamic pe care doar natura îl poate orchestra...

    Privindu-le, înveți că timpul nu este doar curgere, ci și oprire. Așteptarea nu e pasivitate, ci o formă de curaj gravitațional:  tenacitatea de a sta în bătaia vântului, de a rezista în fața inevitabilului, de a spune lumii: Încă nu!  Paradoxul unei încăpățânări vegetale, siluete care nu mai hrănesc copacul, dar îi păzesc memoria. Nu mai cresc, dar țin în ele, pentru câteva zile, promisiunea unei primăveri care, deși nevăzută, pulsează undeva în adâncul lemnului.

    Spleen-ul finalului de noiembrie se topește puțin când privesc cum o singură frunză poate aprinde cerul cu galbenul ei obosit. E dovada că frumusețea poate să supraviețuiască și atunci când în jur cuvântul de ordine e descompunerea. Că există conexiune chiar și în clipele când vântul pare să fure tot ce e sigur între cer și pământ. Că și pe un fundal plumburiu poți găsi o formă de estetic cu valențe fotografice, dacă înțelegi că sfârșitul nu este un capăt, ci un moment de respiro. Oricât de mult apăsă aerul bacovian cu melancoliile și (pe)trecerile lui, există mereu un rest de lumină care rămâne agățat în ramuri, pentru a ne aduce aminte că primăvara nu e niciodată prea departe...

Nervi de toamnă băcăuană

     Pe Bacovia îl simți cu adevărat într-o dimineață umedă și cețoasă de sfârșit de noiembrie, când pare că se contopește cu plânsul materiei care se prelinge pe ramurile despuiate, iar ție îți pătrunde, insidios, frigul în tălpi...Nervi de toamnă băcăuană.

21 noiembrie 2025

Noiembrie stropit cu optimism

      Îmi plac mult tufănelele, mai ales cele galbene. Vara trec pe lângă ele aproape fără să le văd, atras de explozia altor culori și parfumuri. Dar odată cu zilele reci și cețoase de noiembrie, când plumburiul pare gata să mă înhațe, ele înfloresc cu încăpățânare. Rezistente, calde, nepretențioase, un pic tupeiste în fața brumelor, își deschid florile exact când am mai mare nevoie de un strop de culoare. În zilele astea cenușii, buchețelele astea îmi par niște fragmente de lumină – stropi de însorire, panaceu pentru suflet, optimism necuvântător. O ancoră vie care, dincolo de frigul calendarului, îmi spune că natura își păstrează mereu promisiunea renașterii, micșorând timpul de așteptare până la noua mea primăvară...Posibile răspunsuri scurte la micile întrebări ale trecerii timpului.

Insula termică urbană băcăuană

       O sinteză din cercetările curente privind efectul de insulă termică urbană a Bacăului. Pentru comparaţie am utilizat datele oficiale pentru luna octombrie, oferite de staţia meteo oficială a ANM (amplasată în cartierul CFR, la 174 m altitudine) şi staţia meteo a C.N. "Gh. Vrănceanu"  (169 m altitudine),  staţie care foloseşte un senzon Netatmo amplasat într-un adăpost meteo instalat de cercetătorii UAIC în cadrul proiectului UCLAR. 

Update lunar.

Update luna noiembrie 2025:Media lunară: Vrănceanu 7,37 C, ANM 7,1. 

Update luna decembrie 2025. Media lunară: Vrănceanu 3,2 C, ANM 3,0. Media diferenţelor: 0,7 C pentru temperatura minima, 0,4 C pentru temperatura maxima.