Teatrul de vară - începuturi

     Bacău, sfârşitul deceniului 5 şi începutul deceniului 6: un întreg şantier amenajat în nordul Parcului "Libertăţii" (astăzi "Cancicov") avea să reducă din suprafaţa spaţiului verde, ridicând rapid primele blocuri de pe Aleea Parcului şi clădirea teatrului de vară, obiectiv îndrăzneţ pentru acea perioadă. Începuse atacul sistematic al sistematizării oraşului, conform noilor directive impuse de la Centru. Descoperirea planului teatrului într-un număr din 1959 al revistei "Arhitectura" îmi oferă prilejul de a readuce în atenţie, uşor nostalgic, câteva imagini "de epocă" ale obiectivului atât de îndrăgit multor generaţii devenite astăzi mult prea serioase pentru a mai încerca să sară vreun gard...😁

Foto 1: Planul viitorului teatru de vară (sursa: "Arhitectura", 1959)

Foto 2 şi 3: un nou obiectiv într-un nou cartier (Parcul Libertăţii) - sursa: "Regiunea Bacău" (1964)

Foto 4: imagine aeriană a teatrului (carte poştală circulată în a doua jumătate a deceniului 6)

Foto 5: vechiul teatrul la apogeu (carte poştală circulată în deceniul 8)

Foto - document: Momentul sfinţirii pietrei de temelie a Catedralei "Înălţarea Domnului" din Bacău

       Acum ceva timp am căutat peste tot data exactă sfinţirii pietrei de temelie a Catedralei “Înălţarea Domnului” din Bacău. Toate sursele indicau doar anul (1991), fără a preciza data exactă. Cum se întâmplă de regulă, după ce renunţi la căutări, afli răspunsul atunci când nu te aştepţi. Astăzi am dezlegat “misterul”: 16 mai 1991. Într-o dimineaţă de joi în straie de sărbătoare (Ispasul), PS Episcop Ioachim Vasluianul, părintele protopop Constantin Tomozei şi un sobor de nouă preoţi au oficiat slujba de sfinţire a locului de pe terenul viran peste care avea să se ridice în următorii 27 de ani unul dintre cele mai mari lacaşuri de cult ortodox din această parte a Europei. Fotografia a fost făcută de Ştefan Radu şi a fost publicată în albumul aniversar “Deşteptarea  - 20 de ani”. Imaginea panoramică executată de la un etaj al Hotelului “Moldova” prezintă o mare valoare documentară chiar şi pentru contemporanii evenimentului, cunoscând faptul că după o anumită vârstă memoria începe să joace feste…Pentru foştii absolvenţi ai Liceului “Lucreţiu Pătrăşcanu”, o ancoră imagistică numai bună pentru a-şi reaminti ultima parte a traseului zinic către cursuri...

Sursa foto: Ştefan Radu în albumul "Deşteptarea 20 de ani"

Zona la începutul anilor 80 (sursa: Desteptarea), fotografiată din proaspătul Hotel Moldova

Mare miting în Bacău...

    Pentru că presa scrisă nu a apărut încă la început de an, răsfoim prin ziarele de altădată. Un pasaj îmi atrage atenţia 😁. Trebuie să vi-l ofer spre lectură:

“Delegaţia sovietică a ajuns la Bacău la orele 18,30. Automobilele îşi croiesc cu anevoie drum prin mulţimea care umple străzile oraşului. La marele miting care a avut loc în piaţa din centrul oraşului au luat parte peste zece mii de cetăţeni. Mitingul a fost deschis de tov. Vasile Acatrinei, preşedintele sfatului popular orăşenesc. Salutând cu căldură pe oaspeţi, el a arătat apoi că în anii puterii populare, datorită ajutorului frăţesc al Uniunii Sovietice, oraşul Bacău s-a putut dezvolta ca un important centru industrial al ţării noastre.” (Scânteia nr. 3611/2 iunie 1956)

Foto: centrul Bacăului la vizita lui Nicolae Ceuşescu în 1966

 (sursa: Fototeca online a comunismului românesc)

Recomandare: pentru un confort psihic sporit în oraş, respectaţi regula 3-30-300!

      La începutul anului 2021, Cecil Konijnendijk, un profesor olandez pasionat de ecologie urbană, a cuantificat necesarul de spații verzi urbane pe baza algoritmului „3-30-300 ”. Acestă regulă se bazează pe trei factori: pentru o sănătate mintală mai bună, trebuie să avem cel puțin trei arbori lângă casă, să locuim într-un cartier cu 30% acoperire a coronamentului verde și să nu fim la mai mult de 300 de metri de un parc/spaţiu verde urban.

Cercetătorii de la Institutul de Sănătate Globală dinBarcelona au căutat să evalueze ştiinţific legătura dintre verdele urban de proximitate şi confortul psihic al citadinilor, bazându-se pe rezultatele studiului aplicat la 3145 de locuitori ai capitalei Cataloniei. Rezultate au fost publicate în numărul 215/decembrie 2022  al revistei Environmental Research, confirmând efectele pozitive asupra sănătății mintale. Simpla expunere la un spațiu verde din apropierea casei este „în mod semnificativ asociată cu o sănătate mintală mai bună, un consum mai mic de antidepresive și fără vizite de la psihologi sau psihiatri”, concluzionează autorii studiului. Articolul este disponibil aici.

Foto: printscreen abstract articol (sursa: sciencedirect.com)

Indiferenţa, boală lungă şi grea...

 
Sursa: "Curentul", 16 ian 1938

Inedit: Bacăul palimpsestelor urbane oglindit în planul de sistematizare a centrului oraşului (1960)

O esplanadă largă de 60 m între Palatul Administrativ şi Parcul Trandafirilor. O piaţă centrală şi un nou teatru cu o capacitate de 800 de locuri. Parcul Trandafirilor extins spre est, înglobând cu generozitate Biserica „Sfântul Nicolae”. O amplă  piaţă centrală  „pentru mitinguri”, la capătul nordic al axei rutiere Nicolae Bălcescu – Mărăşeşti. Sunt doar câteva din propunerile existente în primul plan coerent de sistematizare postbelică a centrului Bacăului. O adevărată comoară documentară descoperită la final de an 2022, reflectând profundele transformări urbanistice ale oraşului nostru pe drumul modernizării din perioada contemporană.

Articolul „Sistematizarea centrului oraşului Bacău” a fost publicat în numărul 4(65) din iulie-august 1960 al revistei „Arhitectura”, sub semnătura arhitectului Cl. Stănescu şi a echipei sale de colaboratori (inginerii I. Neagu, C. Burlă, I Nicolau, C. Grünzeit, G. Chirea şi I. Vulcan) de la Direcţia pentru Sistematizare, Arhitectură şi Proiectarea Construcţiilor Bacău (D.S.A.P.C. Bacău). Cele patru pagini ale articolului prezintă într-o manieră coerentă şi condensată principiile şi propunerile de sistematizare urbană, harta teritoriului propus pentru remodelare, planşe (perspective aeriene ale zonei, desfăşurarea frontului de vest al străzilor N. Bălcescu – Mărăşeşti, schiţele tronsoanelor liniare cu trei şi patru apartamente pe scară), precum şi un review aparţinând arhitectului T. Evolceanu.

               Teritoriul supus intervenţiei propriu-zise se întindea pe o suprafaţă de cca 80 ha, generând, în viziunea proiectanţilor, construirea a 5000 de apartamente în blocuri cu nivel P+3 şi P+4 şi cu dublă funcţionalitate (rezidenţială şi comercială), prin amenajarea magazinelor la parterul clădirilor de pe arterele majore. Completarea modestei zestre edilitar-urbanistice era făcută prin construirea mai multor obiective de importanţă citadină: un nou teatru de stat, trei cinematografe, casă de cultură, şcoală de 16 clase cu anexe (actuala Şcoală Gimnazială „Constantin Platon”), piaţă agroalimentară, spaţii verzi, zone de promenadă, deschiderea de străzi noi, amenajarea unor pieţe civice şi esplanade etc. Zona a fost împărţită în două sectoare de lucru: centru – sud (proiect avizat la data publicării articolului) şi centru – nord (variantă de studiu, aflată în lucru în 1959-1960).

Fig. 1. Planul de sistematizare a centrului oraşului (1960) - sursa: „Arhitectura” nr. 4/1960

        În opinia proiectanţilor, alegerea clădirilor care să fie menţinute în cadrul sistematizării „nu a constituit o problemă prea grea, dată fiind starea avansată de uzură şi insalubritate a majorităţii fondului clădit existent”. Au fost propuse pentru a fi păstrate clădirea Palatului Administrativ, Poşta Nr. 1, magazinul universal, hotelul „Bistriţa”, monumentele istorice şi „câteva case mai bune, parter şi etaj, pe strada Ada Marinescu¹ şi Războieni”.

În viziunea arhitectului, principiile care au stat la baza acestei viziuni urbanistice au fost: amplificarea axei principale Nicolae Bălcescu – Mărăşeşti cu o espanadă largă de 60 m (esplanada fiind proiectată cu spaţiu verde cu rol de promenadă în continuarea directă a Parcului Trandafirilor, redimensionat şi reamenajat), punerea în valoare a clădirii Sfatului popular regional (actualul Palat Administrativ) prin crearea unei pieţe dispuse simetric faţă de axa clădirii, crearea pieţei de mitinguri în zona de sud a centrului, legată organic de esplanada axei centrale. În compoziţia centrului s-a urmărit „crearea unui sistem central format din cele două pieţe (a Teatrului şi cea pentru mitinguri” legate prin axa centrală, pe de o parte, şi noua arteră Mihai Viteazul, pe cealaltă parte”.

Fig 2 şi 3: Perspective aeriene ale planului de sistematizare a centrului Bacăului (zona de sud– sus, zona de nord– jos); sursa: „Arhitectura” nr. 4/1960

Arhitectul T. Evolceanu, în partea a două a articolului publicat în „Arhitectura”, aduce câteva critici viziunii propuse, cu referire la crearea spaţiilor întinse din nordul teritoriului amenajabil, soluţiile de proiectare a spaţiilor verzi, rigiditatea tratării unor tronsoane,  compactarea exagerată  a unor sectoare care nu ar permite deschiderea unor puncte de perspectivă spre est, defecte de compoziţie semnalate la nodul de circulaţie de la sud, aşezarea neinspirată a unor blocuri din interiorul cvartalului din sud-estul Sfatului popular ş.a.

               Documentul planificator din anul 1960 avea să sufere numeroase modificări în perioada imediat următoare. Schiţa de sistematizare întocmită patru ani mai târziu şi vizita lui Nicolae Ceauşescu în Bacău (1966) au reprezentat cu siguranţă momente importante ale definitivării ideilor de remodelare şi finalizare conceptuală a transformărilor care se succedau deja cu repeziciune, pe măsura evoluţiei demografice a oraşului. Cu toate acestea, planul din 1960 rămâne un adevărat reper care a marcat direcţiile principale de amenajare pentru două decenii. Las cititorilor bucuria de a analiza planşele acestui proiect, adevărat studiu de caz al prefacerilor majore prin care a trecut, nu cu mult timp înainte, „inima” oraşului nostru. Trebuie subliniat că această viziune aparține timpurilor sale, necesitând un studiu de ansamblu la nivelul ideilor urbanistice care au marcat mijlocul secolului XX. Istoria cotrafactuală are acum rol de exerciţiu şi de necesare aduceri aminte. Rămân, în funcție de cheile de lectură ale cititorului, aprecieri, nostalgii, greșeli, reproșuri, amintiri, provocări... Dincolo de acestea, printre palimpseste urbane², ne purtăm paşii prin fizionomiile prezentului, punct de plecare pentru urbanismul viitorului, care poate oferi soluții viabile de a remodela din nou centrul, păstrând ceea ce a rămas bun, dar şi imaginând altfel de spaţii urbane...

               La final, în loc de concluzie, readuc în atenţie un pasaj al scriitorului Eugen Uricaru, „augmentat” cu o fotografie din colecţia fotoreporterului Ioan Bâşcă:

Geografia Centrului s-a modificat destul de abrupt. Multă vreme a rămas neschimbat, aidoma perioadei interbelice. Primul semn de schimbare l-a dat construcţia primului Magazin Universal, lângă teatru. A fost un eveniment revoluţionar în sensul perturbator al curgerii timpului. Chiar ideea de a ridica o construcţie într-un loc ce părea destinat pe vecie promenadei a însemnat un şoc pentru cei care vedeau în plimbarea pe Centru măsura prestigiului ori a trecerii timpului. (...) Creşterea subită a populaţiei, datorită industrializării galopante, a făcut ca numărul necunoscuţilor să-l întreacă cu mult pe cel al cunoscuţilor. Prin această soluţie statistică, magia Centrului s-a vaporizat. Nimeni şi nimic nu-i va mai restitui puterea hipnotică şi eficienţa socială. Atunci când Centrul a dispărut, Bacăul s-a transformat din târg în oraş. Târgoveţii dispăruseră cam cu un deceniu mai devreme, dar nimeni nu băgase de seamă din cauza vrajei Centrului. Cum şi ea s-a risipit, oraşul a fost ocupat de oameni noi. Lumea aştepta cu strângere de inimă apariţia omului nou.  (Eugen Uricaru – Centrul, în suplimentul lunar de cultură „Meridian 27”, nr.6/2006)

 

Foto: magazinul "Universal", primul semn al marilor prefaceri urbanistice 

din centrul Bacăului (sursa: colecţia I. Bîşcă)

       Note:  ¹ astăzi îngobată în strada Războieni.

             ²  pentru băcăuanii mai tineri, câteva ancore temporale ale sistematizării centrului Bacăului pot fi de ajutor în cronologia prefacerilor urbanistice: 1959 - primul centru comercial (Magazinul „Universal”, ulterior „Bacăul” - foto)  1965 - Casa de Cultură a Sindicatelor şi Hotelul „Bistriţa”, 1970 -  Hotelul „Decebal”,  1971 - dezvelirea statuii poetului George Bacovia, 1975 - complexul comercial „Luceafărul”,  1980 - Hotelul „Moldova”.

Palimpseste urbane: omagiu profesoarei Maria Fulgeanu-Sturdza, primul director al Școlii Normale de Fete din Bacău

    Cunosc mulţi băcăuani pasionaţi, dar mulţi îşi pierd pe parcurs roadele muncii. Cunosc mulţi băcăuani competenţi şi altruişti, dar care li s-a făcut lehamite de modul în care se zideşte piramida actuală a valorilor. Cunosc mulţi băcăuani care şi-ar dori să facă ceva pentru comunitate, dar au fost refuzaţi sau duşi cu vorba de sistem. Cunosc mulţi colecţionari de valori materiale şi imateriale, dar care şi le păstrează pentru propria vanitate în turnul lor de fildeş. Cunosc mulţi experţi, dar expertiza lor se rezumă la articole academice sau îndărătnice  luări de poziţie la conferinţe/ şedinţe/şuete. Cunosc mulţi băcăuani care sunt atotcunoscători, dar orizontul lor se afundă tot mai mult în ridicări de umeri. Cunosc mulţi băcăuani care încercă să iasă din cercuri strâmte, dar îi tot opreşte ceva: comoditatea, funcţia, determinarea, spleen-ul sau câte şi mai câte. Cunosc mulţi băcăuani care întorc banul cu lopata, dar nu ar da pentru comunitatea lor un singur leu. Cunosc mulţi băcăuani cu influenţă mai mică sau mai mare, dar care nu mişcă un deget dincolo de interesul personal. Cunosc mulţi băcăuani care iau taurul în coarne, dar în secunda următoare devin mieluşei. Cunosc mulţi băcăuani care ţin la spiritul locului, dar care şi-au pierdut încetul cu încetul aplombul...

Cunosc  însă puţini băcăuani ca cei de mai sus, care nu au nevoie în caracterizare de conjuncţia „dar”. Printre ei, cu totul aparte, un băcăuan clădeşte zi de zi printre palimpsestele urbei: Mihai Ceucă.

Detalii: Omagiu profesoarei Maria Fulgeanu-Sturdza, la 140 de ani de la naștere

INEDIT: planul oraşului Bacău din perioada celui de-al Doilea Război Mondial

 

Bacăul nu se poate lăuda cu multe resurse cartografice apărute înainte de perioada comunistă, care să jaloneze coerent evoluţia urbanistică a localităţii de pe malurile Bistriţei. Sunt demne de amintit în acest sens harta lui Friedrich Wilhelm von Bawr, publicată la Amsterdam în anul 1771, sub denumirea „Carte de la Moldavie pour servir à l'histoire militaire de la guerre entre les Russes et les Turcs¹”, harta ridicată de Hora von Otzelowitz  în 1790 la scara 1:28000, planul oraşului Bacău întocmit în anul 1896 de ing. N. Cucu, în vederea amenajării sistemului de alimentare cu apă, la solicitarea  primarului Costache Radu, planurile directoare de tragere (începutul secolului XX) sau planul municipiului şi nomenclatorul străzilor „cu noua şi veche denumire” (Tipografia Municipiului Bacău, 1933).

Planul oraşului Bacău din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale a fost întocmit din raţiuni militare evidente. El prezintă astăzi importanţă deosebită, prin detalierea tramei stradale şi prin elementele de conţinut reprezentate de peste 100 de obiective de interes (unităţi militare, instituţii ale administraţiei publice, fabrici, şcoli, biserici etc), care reprezintă astăzi repere spaţiale valoroase ale evoluţiei teritoriale şi edilitar-urbanistice. Varianta originală (întocmită de Institutul Geografic Militar în anul 1943) a fost descoperită în arhive zilele trecute de domnul inginer Mihai Ceucă, pasionat cercetător al Bacăului de altădată (fig.1). Faţă de varianta apărută ulterior şi cunoscută în cercul restrâns al iubitorilor geografiei istorice locale (plan care păstrează, cu mici modificări, elementele de conţinut, renumerotate în legendă, menţionând suprafaţa şi populaţia urbei - fig. 2), planul acesta elimină în primul rând dilemele cronologice din lista patrimoniului cartografic băcăuan.

Fig. 1 – planul oraşului Bacău (Institutul Geografic Militar, 1943)

Fig. 2 - Planul oraşului Bacău (versiunea ulterioară planului din 1943)

Corelată cu imaginea aeriană a oraşului surprinsă în anul 1944 de un avion de recunoaştere german² (fig. 3), harta întocmită cu un an mai devreme reprezintă o preţioasă resursă pentru cei care doresc descifrarea şi aprofundarea dinamicii urbanistice a oraşului nostru.

Fig. 3: Imagine aeriană a Bacăului din 1944 (sursa: www.wwii-photos-maps.com);  colorizare digitală Şerban Lucian (2022)

Post-scriptum: După terminarea devastatorului război, la recensăntul organizat în prima lună a anului 1948, Bacăul mai număra doar 34461 locuitori. Avea un teritoriu administrativ de aproape 1200 ha şi ocupa locul 17 în ierarhia urbană naţională. După peste şapte decenii cu evoluţii remarcabile (1966-1990), dar şi de regres demografic şi economic (după 1992), oraşul lui Bacovia este astăzi de peste trei ori mai mare ca teritoriu şi număr de locuitori. Poziţia din ierarhia naţională la penultimul recensământ din 2011 (locul 15) se pare însă că nu s-a mai îmbunătăţit pe parcurs, rezultatele RPL 2022 (promise de INS pentru acest final de an) având să valideze noile realităţi ale reţelei urbane româneşti, despre care, vom vorbi în curând, mai pe larg, într-un articol separat.

Note:  ¹ harta este disponibilă online la adresa: https://gallica.bnf.fr/ark:/12148/btv1b53058728k/f1.item.zoom

           ² http://www.deferlari.ro/2013/07/unicat-imagine-aeriana-bacaului-din.html

Urban tale: Strategia Integrată de Dezvoltare Urbană (SIDU) a municipiului Bacău pentru perioada 2021-2027

       Am avut răbdarea prin primăvară 👽 să parcurg cele peste 550 de pagini din Strategia Integrată de Dezvoltare Urbană (SIDU) a municipiului Bacău pentru perioada 2021-2027, document strategic  aprobat în Consiliul Local Bacău. Pentru a vă stârni curiozitatea, redau mai jos două paragrafe cu statut vizionar👀:

"...reabilitarea și redeschiderea grădinii zoo, realizarea unei grădini botanice, realizarea unei săli polivalente"...

"În anul 2027, municipiul Bacău si Zona Metropolitană Bacău sunt unele dintre cele mai atractive și primitoare zone din regiune, dar și din țară, fiind recunoscute pentru diversitatea și notorietatea evenimentelor culturale, dar și pentru viața socială activă din mediul urban și mediul rural" (p. 451).

Am zis eu că voi reveni mai pe larg, dar nu mai văd rostul... Ne auzim direct în 2027!

Foto: Iulian Radu

Ce este un spațiu public de calitate?

      Un spațiu public de calitate are două valențe principale: aceea de a te proteja – protecție la vânt, soare și față de mașini - și ceea ce se numește în limbajul de specialitate „posibilitatea de adăstare”, adică posibilitatea ca eu să mă opresc între casă și magazin, pe o bancă, undeva la umbră.

Diana Culescu

Ginkgo biloba: "momentul de graţie" din Parcul Trandafirilor (Bacău)

 (...)

Cele trei momente prezentate schiţează un şablon meteorologic al condiţiilor necesare pentru declanşarea ploii de aur din centrul Bacăului: regim anticiclonal, scăderea bruscă a temperaturii după o perioadă semnificativ mai caldă, temperaturi matinale negative, sub -4 °C, umiditate relativă a aerului ridicată (peste 90%), persistenţa ceţii în orele dimineţii. În lipsa acestora, momentul de graţie nu se mai produce, fiind înlocuit de o desfrunzire lentă, mai puţin spectaculoasă, dar care ne oferă în schimb o perioadă mai lungă pentru a admira habitusul inconfundabil al impunătorului monument al naturii.

Mica noastră cercetare foto – meteorologică, deşi întinsă pe o perioadă prea scurtă pentru a genera concluzii imuabile, reflectă o tendinţă generală reflectată de câteva studii internaţionale aprofundate: pe fondul încălzirii climatice, momentul pierderii rapide a frunzelor este tot mai întârziat, precedat de o perioadă mai lungă de tranziţie cromatică spre galbenul inconfundabil. Toamnele băcăuane blânde din ultimii ani, lipsite de mari amplitudini termice în intervalul nostru de interes, asezonate şi de efectul de insulă de căldură urbană (fenomen incontestabil pentru zona centrală a municipiului) au influenţat dinamica foliară a „bătrânei doamne”.

Graficul de mai jos sintetizează observaţiile din ultimii 12 ani, evidenţiind etapa de platou (îngălbenirea totală a frunzelor şi desfrunzirea treptată) şi momentul de graţie al desvrăjirii prin ploaia de aur a frunzelor grăbite spre sol, lăsând în unii ani coroana pleşuvă.

(...)
Articolul integral se găseşte în cotidianul "Deşteptarea" - click aici

Parcul Trandafirilor: ofranda anuală...

O ploaie de aur oferită băcăuanilor în liniște, sakura autohtonă, apogeu al curgerii toamnei multicolore spre plumburiul bacovian. Încă o ofrandă anuală adusă spiritului locului...

Un bătrân, pe o bancă în Parcul Trandafirilor, privea intens frunzele bilobate care se așezau lin pe trotuar. Privea la ele și privea prin ele, zâmbind ușor în colțul gurii. Între claxoane nervoase și forfotă citadină, imaginea seniorului și a copacului-monument aducea a cadru rupt din Hemingway. Mi l-am imaginat la malul mării, privind răsăritul cu același zâmbet... Am înlocuit în gând frunzele bilibate cu nisipul marin și mi-am amintit de o confesiune finală a marelui Isaac Newton: Nu știu cum arăt eu în fața lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe malul mării și se distrează căutând din timp în timp pietricele mai colorate decât de obicei, sau o scoică roșie, în timp ce marele ocean al adevărului se întinde necunoscut în fața mea.

Aici, în provincie...

"Aici, în provincie, viața se scurge monoton. E destul ca să trăiești o zi, să-ți închipui cum se vor desfășura toate celelalte până la sfârșitul vieții tale. Asta într-adevăr nu este un lucru prea vesel. Dar ce vrei? Dacă aș avea bani mulți, aș chema toți poeții lumii în jurul meu și am schimba astfel rostul vieții. Pe când așa, mă mulțumesc cu tăcerea.”

George Bacovia (17 sept 1881- ∞)

Foto: LȘ, 2011

Arunc în voi cu castane...

 Arunc în voi cu castane şi ţip! Iubiţi-vă cât mai e timp!

Vă spun că nu degeaba am îmbătrânit!

Cine-ţi mai dă înapoi Timpul?

Cine-ţi restituie tremurul tinereţii din vene pierdut

Să poţi zburda curajos astăzi mimând Iubirea?

Gata! Obrazul e gros şi greu de-atâta Viaţa

Trăită cu regrete şi dureri nesfârşite din neiubire.

Arunc în voi cu castane şi ţip! Iubiţi-vă cât mai e timp!

Condeiul e încins de-atâtea stele şi versuri în care

Mi-am pus miezul inimii să respire până la marginile ei

Pline de o prezenţă ce mă sileşte să scriu în tonul lui ridicat

Şi-n degetul arătător întins din mine spre voi cu indemnul;

Eu sunt Octombrie! O să bat toţi castanii cu vântul şi ploile!

O să arunc cu castane în voi şi-am să ţip cât mă ţine Cerul;

Iubiţi-vă cât mai e timp! Iubiţi-vă cât stau pe aici!

Iubiţi-vă cerniţi! Iubiţi-vă Timpul! Iubiţi-vă sufletul! Iubiţi-vă Lumina!

... Mâine poate... Iubiţi-vă azi!

Eu vă iubesc Mâine? Nu! Eu vă iubesc azi! Eu vă iubesc reci şi amari, tineri şi bătrâni, răi şi buni, atât cât mă ţine viu Dumnezeul

meu şi-al vostru.

 Adelina Cojocaru

 

Și iată, ne-a surprins seara...

 Acolo, unde nu-i nimeni,

Nici umbre,

Unde se duc o mulțime de ani,

Și zgomotele zilei,

Și tăcerea nopții...

(...)

Și iată, ne-a surprins seara

Peste zi nefiind nimic.

La fel

Că de atâtea ori.

Povești...

De muncă,

Lene,

Banchetul din umbră,

Sau timp de fericire.

Și, iată, ne-a surprins seara,

Peste zi nefiind nimic.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Gardul verde şi leopardul din Bacău...

Pilula de binedispunere: dinamica oficială a spaţiului verde băcăuan. La fel ca şi în cazul datelor referitoare la populaţia municipiului Bacău, ne place să ne îmbătăm cu apă rece coclită...

   

 Notă: Potrivit definiţiei INS, acest indicator se referă la suprafata spatiilor verzi amenajate sub forma de parcuri, gradini publice sau scuaruri publice, parcele cu pomi si flori, paduri, cimitirele, terenurile bazelor si amenajarilor sportive in cadrul perimetrelor construibile ale localitatilor. In cadrul spatiilor verzi nu se includ serele, pepinierele, gradinile de zarzavaturi, terenurile agricole, suprafata lacurilor etc.

  

Două mici observaţii: 1) "Reţeaua" de spaţii verzi din oraş, conform SIDU 2014-2020. Să fim serioşi, avem noi multe, dar lipseşte conectivitatea...Ea există cel mult la nivel de linii, puncte şi suprafeţe frumos desenate de băieţi creativi.

2) Să ne păstrăm optimismul, în conformitate cu viziunea oficială 😅: “În anul 2027, municipiul Bacău si Zona Metropolitană Bacău sunt unele dintre cele mai atractive și primitoare zone din regiune, dar și din țară, fiind recunoscute pentru diversitatea și notorietatea evenimentelor culturale, dar și pentru viața socială activă din mediul urban și mediul rural" (Strategia Integrată de Dezvoltare Urbană a Municipiului Bacău 2021-2027, p. 451). Dumnezeule, ce-mi place... 😂

Să ne sufocăm intra muros!

     Am găsit și eu în poștă un ziar. Am remarcat nu neapărat macheta unui stadion futurist (mai am prin calculator vreo 3-4 planșe de acest gen, care au fost promovate meteoric de-a lungul timpului). Mi-a sărit în ochi "salba" de blocuri care a fost inserată în spatele arenei, în zona (fostelor) terenuri sportive. Zona care, in vremea copilăriei și adolescenței mele aducea sute de pici la joacă și la activități sportive. O zonă care venea în continuarea Parcului Libertății ("Cancicov"-ul de astăzi), reprezentând prin dimensiuni si complementaritatea funcțiilor, un element remarcabil pentru municipiu, element urbanistic rarisim la nivelul intraurban in reteaua urbană națională. Momentul '90 avea să aducă rapid destructurarea: degradarea spațiului verde, schimbarea utilizării terenului (mare universitate particulară, sedii de firme etc), ruinarea bazei sportive (in anii' 80 considerată cea mai mare si mai complexă din provincie). Acum, prin jocul imobiliar al ruletei public-privat al anilor de "tranziție la economia de piață", zona menționată are toate șansele să se metamorfozeze definitiv în beton, sticlă și asfalt, cu toate "beneficiile" asociate. Într-un oraș în care textura se densifică precum un țesut canceros, un oraș care nu cunoaște dezvoltare  prin "urban sprawl", intr-un oraș în care zona metropolitană este de 20 de ani o Fata Morgana rozalie, noi ne vom sufoca intra muros. Dar ce contează, de la un etaj superior unii vor rânji condescendent, plescăind mulțumiți la notificările primite pe telefon de la contul bancar. Restul e sporovăială cu esență de sustenabilitate long-lasting.

Zboară gândurile prin cerul plumburiu...

Un vis devenit realitate: 22 martie, Ziua Parcului "Cancicov" din Bacău

Perseverenţa nu este o cursă lungă. Perseverența este suma mai multor curse scurte una după alta, impulsionate de spiritul locului, de memorie și afectivitate. Pe traseul sinuos dintre ieri și mâine, ziua de azi aduce un reper luminos: în ședința Consiliului Local Bacău, ziua de 22 martie, Ziua Parcului Cancicov, a primit undă verde. Inima verde a Bacăului merită atenție, recunoaștere și un suflu nou...

Detalii în Ziarul de Bacău. Video cu votul în Consiliul Local Bacău - click aici.

Bacăul văzut de sateliţii NASA - imagine de arhivă!

     Uitasem de ea. Cred că a fost pusă pe site-ul NASA prin 2002, deci cu câţiva ani buni înainte de Google Earth şi Google Maps. Când am descoperit-o, am rămas uluit de frumuseţea perspectivei asupra Bacăului, la o rezoluţie excelentă pentru acea perioadă (3032x2064). Între timp, lucrurile au evoluat, putem să ne vedem şi maşina din faţa blocului cu aplicaţii de profil. Curios însă, claritatea acestei prime imagini (făcute publică, desigur...) bate imaginile prezente, respectând scara de proporţie. Am încercat să o caut din nou, se pare că a fost eliminată din arhiva imaginilor satelitare postate online. Noi rămânem însă cu un superb "instantaneu" de acum două decenii al fizionomiei urbane de pe malurile Bistriţei...