Bijuterii necunoscute: Boiştea - Dărmăneşti

"Drumul bisericilor de lemn pătrunde azi în judeţul Bacău, pentru a face, în răstimpuri, şi aici popas printre cele mai vechi ctitorii, cioplite de meşteri anonimi. Prima oprire, la Boiştea, lângă Dărmăneşti, într-o bisericuţă reprezentativă pentru arta lemnului din Moldova de munte." Un articol despre o bijuterie a arhitecturii populare, o invitaţie spre (re)descoperire: click aici.

Surprize la Târgul Regional de Turism

    Surpriză plăcută la Târgul Regional de Turism "Vacanţa", organizat în acest week-end la Centrul de Afaceri Bacău: o nouă lucrare de promovare  a judeţului, intitulată "Obiective turistice băcăuane şi valorificarea lor europeană", apariţie editorială coordonată de prof. univ. dr. Doina Cmeciu. Calitate grafică deosebită, 180 de pagini în care regăsim o parte semnificativă a patrimoniului local. Subsemnatul a avut surpriza descoperirii unor fotografii personale, oferite pro bono cu mai mulţi ani în urmă pentru a ajuta la completarea fototecii judeţului. Deh, bucuria fotografului amator, aşa că să-mi fie iertată lauda de sine...

Arcuri de triumf dintr-o lume (aproape) dispărută

   Poarta tradiţională românească: hotar, obiect de mândrie, simbol al trecerii, pătrundere dintr-un spaţiu profan într-unul domestic, „arc de triumf” al unei lumi vernaculare aflate pe cale de dispariţie...Dintre puţinele exemple care mai stau în picioare, să admirăm astăzi frumuseţea artei populare din zona Lapoş - Dărmăneşti.

    „Poarta îndeplineşte în viața poporului român rolul unei făpturi magice, care veghează la toate actele capitale din viata insului. Prima trecere pe sub poartă înseamnă aproape o intrare în viată, în viața reală de afară. Poarta veghează la căsătorie şi sub poartă mortul e dus, solemn, spre lăcaşul de veci. Este, atunci, o reîntoarcere în lumea dintâi; ciclul e închis, şi poarta rămâne mai departe, cu un om mai putin, să vegheze alte naşteri, alte nunți, alte morți” (Mircea Eliade, Insula lui Euthanasius, Bucureşti, Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, 1943)

Să redescoperim oraşul!

Știați că:

     Teatrul Municipal Bacovia datează din 1929 și că la inaugarea sa a participat Regina Maria sau că cimitirul evreiesc din Bacău datează de peste 300 de ani?

     Prima fabrică de postavuri din Buhuși datează din 1885?

     Moineștiul este o cetate fortificată construită de către geto-daci în perioada cuprinsă între secolul al II-lea  î.Chr. şi al II-lea d.Chr.?

     Biserica din Borzeşti, simbolul orașului Onești, a fost ctitorită de Ştefan cel Mare şi că  numele localității este legat de numele fiicei sale, Oana?

      Mulți dintre locuitorii județului Bacău nu cunosc bogata istorie ce se regăsește în fiecare dintre orașele și municipiile în care ne petrecem cea mai mare parte a vieții nostre. De aceea, ne-am gândit ca împreună cu alți oameni plini de inițiativă să  Redescoperim Orașul!

    Dacă ai un aparat foto și esti pasionat de istoria locală te așteptăm să fii alături de noi, sâmbătă, 26 septembrie 2015, în această călătorie de redescoperire a istoriei orașului Băcău, în cadrul campaniei de promovare a obiectivelor cultural-istorice „Orașul redescoperit”, organizată sub egida proiectului „STRONG”, finanțat prin Granturile SEE 2009-2014, în cadrul Fondului ONG în România. Acestei inițiative s-a alăturat și Asociația Inițiative pentru o Comunitate Responsabilă (AICR) care va organiza  Campania „Orașul redescoperit” la nivelul orașului Moinești.

Locul de întâlnire pentru Bacău este:

 Fântâna din Parcul Catedralei, începând cu ora 11:00.

Locul de întâlnire pentru  Moinești este:

Fântâna cu Foarfecele din Parcul Central, începând cu ora 11:00.

Informaţii suplimentare: beestrong.ro

Plaiuri ghimeşene

"Muntele este înaltul şi adâncul şi adaosul de oboseală proaspătă. Muntele este aşadar această privelişte în care intru tot mai adânc şi care la rândul ei intră şi ea în mine." (Lucian Blaga)

Oraşul de la nivelul unei bănci

    „...Priviţi cu atenţie oraşele existente. În timp ce le priviţi, poate le şi ascultaţi. Zăbovind să reflectaţi la ceea ce vedeţi” (Jane Jacobs). Din păcate, într-o lume tot mai grăbită, puţini mai au răbdare să-şi privească cu atenţie oraşul. Nu din vâltoarea cinematică a sarcinilor zilnice rememorate în fiecare dimineaţă la volan, la serviciu, la... De când nu v-aţi mai oferit bucuria unor clipe de odihnă pe o bancă, rezonând cu suflul oraşului? Da, o simplă bancă, piesă anostă (la noi, pentru că în alte zări lucrurile sunt fundamental diferite) de mobilier urban, care jalonează şi configurează spaţiile publice şi viaţa urbană. Oraşul nu se organizează prin sensuri giratorii, parcări, clădiri futuriste sau piste pentru biciclete. Banala bancă este neutronul în jurul căruia oraşul de calitate este pentru şi despre oameni, reper exploratoriu al citadinului, al “pierderii de timp” preţios între o origine şi mai multe destinaţii posibile. Indiferent de sistemul de referinţă pe care ni-l alegem sau ne este oferit…

    Priviţi oraşul de pe o bancă. Veţi rămâne miraţi să (re)descoperiţi spiritul oraşului pierdut, visat sau nenăscut încă.

Zece motive pentru a te simţi victorios în concediu: Pensiunea Victoria şi Pensiunea Flora (Băile Tuşnad)

       Chiar dacă sezonul vacanţelor este pe final, nu strică să vă prezint o destinaţie de nota 10, pe care o puteţi proba pentru reîncărcarea bateriilor, indiferent de momentul ales (week-end, concediu, excursie etc). Este vorba de Băile Tuşnad, una din „perlele Ardealului”, situată la doar 175 km de Bacău. Nu voi vorbi acum despre atracţiile staţiunii (atractivă, dinamică, curată, în contrast faţă de moleşeala din alte staţiuni balneoclimaterice), ci despre o posibilitate de cazare şi masă, servicii care nu de puţine ori ne dau dureri de cap în plin sezon şi de care depind, în bună măsură, multe din reuşitele sejurului. Este vorba de Complexul Victoria. Fără a avea o tradiţie îndelungată, afacerea din domeniul turistic are toate şansele să aibă parte de un succes durabil, printr-un management eficient şi o gestionare exemplară a serviciilor oferite turiştilor. Rar mi-a fost să văd asemenea administratori gospodari, de o amabilitate total atipică faţă de ceea ce am trăit de multe ori cu toţii, în diverse alte ocazii. Mai exact, pe ce mă bazez când fac asemenea aprecieri? Prezint în cele ce urmează 10 puncte forte care ar putea constitui, în viitor, motive de a vizita frumoasa vale a Oltului din judeţul Harghita:

1.  două pensiuni care pot face faţă oricăror cerinţe din partea turiştilor: Pensiunea Victoria şi Pensiunea Flora. De la camere cu 2-4 paturi la apartament cu două camere, cele două capacităţi de cazare pun la dispoziţie turiştilor diverse facilităţi: frigider, cabină de duş ultramodernă, cadă cu hidromasaj, televizor color, internet etc. Totul nou şi foarte curat;

 Pensiunea Victoria

Pensiunea Flora

2.     accesibilitate: ambele pensiuni sunt situate în zona centrală, cu un punct forte pentru Flora, situată chiar la km 0, pe aleea de promenadă din staţiune;

3.    priveliştea: să stai pe balcon şi să ai sub ochi brazi falnici sau pensiuni care amintesc de Tirol. Totul înfăşat întru-un aer de munte considerat printre cele mai pure din ţară;

4.    un restaurant cu o bucătărie jos pălăria. Cea mai bună supă gulaş şi cel mai bun cotlet secuiesc cu varză călită din câte am mâncat în ultimii 15 ani. Nu dau şi alte exemple ca să nu vă fac poftă...;

5.    amabilitate: nu am găsit până acum un restaurant în care să ţi se mulţumească de fiecare dată pentru orice comandă dată chelneriţelor. Care te serveau întotdeauna cu zâmbetul pe buze;

6.    surprize din partea casei: de pălincă sau de cafea din partea casei aţi mai auzit. Dar de pogăcele?

7.    raportul calitate-preţ: veţi avea surpriza plăcută de a descoperi (atât la restaurat căt şi pentru cazare) tarife excelente, care vă vor scoate din minte camerele prăfuite din hotelurile construite acum 50 de ani dar cu pretenţii de  Grand Hotel...

8.    disponibilitate: aveţi o propunere? S-a stricat ceva în cameră? Mai aveţi nevoie de un prosop suplimentar sau vreo pătură? Nimic mai simplu. Nu trebuie să anunţaţi de cinci ori la recepţie.

9.    vreţi să încercaţi şi altceva decât gastronomia de serie? Specialiţile secuieşti tradiţionale vă stau aici la dispoziţie. O pâine cu cartofi, o brânză de Cristur, o tochitură sau o bere  Csikisor încarcă papilele gustative cu arome de calitate;

10.  Un manager cu care îţi face plăcere să stai de vorbă, ţinând cont de calităţile pe care le-am descoperit: seriozitate, punctualitate, amabilitate, simţ al umorului. Mai pe scurt, un om dintr-o bucată, de care turismul românesc are atâta nevoie. Tibor Beke (Tibi pentru cunoscuţi), un patron pe care m-aş bucura să-l cunoaşteţi personal, la faţa locului;

    Mai sunt şi alte motive dar mă opresc aici. Sunt doar câteva ingrediente pentru a avea un sejur reuşit atunci când veţi ajunge în zonă. A, şi un alt secret: toate deplasările făcute prin CEDRA TOUR BACĂU au acelaşi numitor comun: servicii de cea mai bună calitate!
Pentru a accesa pagina oficială a Pensiunii Flora daţi click AICI. 

Trecător prin judeţ (28): Târgu Trotuş

     Comună situată în vestul Depresiunii Caşin, pe terasa superioară a Trotuşului, la 6 km est de Târgu Ocna şi 8 km vest de municipiul Oneşti, pe DN 12A. Acces feroviar pe linia Adjud-Ciceu prin staţia Târgu Trotuş şi halta Viişoara. Sate componente: Târgu Trotuş, Tuta, Viişoara. Populaţia: 3791 loc. (1956), 4585 loc. (1966), 5346 loc. (1977), 5066 loc. (1992), 5354 loc. (2002), 4969 loc (2011). Vechi oraş si centru catolic aproape de hotarele Transilvaniei, azi centru comunal din judeţul Bacău, Prima menţiune documentarã a oraşului apare în privilegiile comerciale acordate de domnitorul Moldovei, Alexandru cel Bun, la 6 octombrie 1408. Unul din cele mai importante centre urbane ale Moldovei secolelor XV-XVII, prin exploatarea sării şi valorificarea funcţiei administrative. A fost un important punct de apărare şi de vamă în faţa pasului Oituz, pe o veche axă de legătură dintre Bacău şi Braşov, centru meşteşugăresc, comercial şi reşedinţă pentru ţinutul Trotuşului. În anul 1440, în Târgu Trotuş s-a făcut prima traducere a Bibliei în limba maghiară de către doi pastori husiţi expulzaţi din Ungaria şi stabiliţi aici. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, mutarea populaţiei către Târgu Ocna (1680-1700) şi contopirea ţinutului Trotuşului cu cel al Bacăului au determinat decăderea localităţii. Aici se pare că a fost construită prima biserică din zid, una din cele mai frumoase şi mai mari, de către Margareta Muşat, principesa Moldovei, bunica domnitorului Alexandru cel Bun (1375), despre care vor aminti toţi vizitatorii apostolici ai Moldovei în rapoartele lor până la sfârşitul secolului al XVII-lea. În locul vechii bisericii de lemn ridicată în 1816, preotul paroh Domenic della Posta, va termina în anul 1885 (alte surse: 1850) construirea bisericii actuale cu ajutoare băneşti primite de la Sfântul Scaun. Renovată în 1920 şi 1937, prin adăugarea turnulului clopotniţă. Biserica “Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavril”, construită în anul 1730, cu adăugarea turnului clopotniţă şi a monumentului la 1800. Pictura catapetesmei şi a pereţilor interiori este realizată în tehnică frescă. Declarată monument istoric. Biserica “Sfântul Nicolae” (c. 1813). Biserica “Sfântul Nicolae” (ante 1780) în satul Viişoara. Biserică catolică (1926) în satul Tuta. Monumente ale eroilor în satele Târgu Trotuş (c. 1925 şi 1937), Viişoara şi Tuta. Şcoală (c. 1908). Descoperiri arheologice în punctul “Târna Nouă” (aşezare urbană din secolele XIV-XVII şi ruinele unei biserici din secolul XIV). Unitate administrativ-teritorială cu concentrare foarte mare a patrimoniului construit cu valoare culturală de interes naţional (cf. Legii nr. 5/2000). În satul Viişoara s-a născut Mihai Drăgan (1937-1993), critic şi istoric literar, publicist, profesor universitar, iniţiatorul colecţiei “Eminesciana”.

Trecător prin judeţ (27): Biserica din Borzeşti

  Localitate componentă a municipiului Oneşti, situată la 5 km de centrul oraşului. Prezumtivul loc al naşterii (1436) domnitorului Ştefan cel Mare (Grigore Tocilescu - „Istoria românilor”). Complexul Muzeal Borzeşti, situat pe DN11A (Adjud-Oneşti) la 4 km de Oneşti, într-un cadru natural de excepţie, patronat de ctitoria voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt. Complexul cuprinde biserica monument istoric din secolul XV şi Muzeul de Cultură şi Artă Religioasă (inaugurat în octombrie 1994). De existenţa bisericii este legată legenda stejarului din Borzeşti, stejar aflat (conform legendei) sub masa altarului. Biserica “Adormirea Maicii Domnului” a fost construită în anii 1493-1494 de Ştefan cel Mare şi fiul său Alexandru, îmbinând într-un mod unic stilurile gotic, bizantin şi moldovenesc. Este considerată monument istoric de valoare naţională excepţională (Legea nr. 5/6 martie 2000) Plan simplu de corabie (dimensiuni: 26,2 m lungime, 10,3 m lăţime), acoperişul fără turn sunt elemente ce au dat construcţiei rezistenţă şi robusteţe, definind stilul moldovenesc. Catapeteasma este din zid. Construcţia are două bolţi construite pe sistemul de arcuri si pandative obişnuite în stilul bisericilor lui Ştefan cel Mare. Ferestrele de la pronaos au împrumutat stilul gotic. Registrul de la absida altarului este decorat în interior cu firide oarbe. Se mai păstrează câteva icoane de la sfârşitul sec.XVI. Faţadele decorate cu ceramică smălţuită în alternanţă cu piatră brută şi ceramică. Biserica păstrează o frescă originală din secolul XV, care o încadrează în rândul celor mai valoroase monumente de arta picturală bisericească medievală. În cimitirul bisericii se află mormântul Mariei Bogdan Alecsandri, fiica poetului Vasile Alescandri (conacul familiei Bogdan există şi azi în apropierea bisericii sub denumirea de Restaurantul Stejaru). Restaurată în anii 1904-1905, 1924, 1994, 2003. Crucea de piatră, ridicată in 1777 de Stan Rada. Muzeul de Cultură şi Artă Religioasă conţine obiecte de cult din secolele XVII, XVIII şi XIX, aparţinând mai multor biserici din judeţul Bacău. Se disting dintre exponate cărţile de căpătai ale ortodoxiei, în acelasi timp monumente de limba românească precum: Cazania lui Varlaam din 1643, Cartea românească de învăţătură, Iaşi, 1643, Noul testament de la Bălgrad, Alba Iulia,1648, Biblia de la Bucureşti, 1688, Biblia de la Blaj din 1795, Apostol, Bucureşti, 1688, tipăriturile lui Antim Ivireanu, colecţia de icoane (peste 770 lucrări din secolele XVII – XVIII), obiecte din metal din secolul XIX (cădelniţe, sfeşnice, potire, candele), veşminte. Frescă (1994) de mari dimensiuni. În faţa muzeului se află bustul lui Ştefan cel Mare.

      Biserica din Borzesti este singura biserică care nu a fost ridicată de Ştefan cel Mare în urma unei victorii, rămânând până astăzi învăluită în legende...

     Programul de vizitare al Complexului Muzeal Borzesti este de luni până duminică între orele 9-16. Site oficial.

MATERIALE VIDEO: AICI şi AICI.