Parcul...la ora de vară

Un arc verde peste timp

      Indiferent de vanităţi, oamenii sunt vremelnici. Ideile generoase pot fi perene...

      Mulţumesc tuturor celor care - într-o formă sau alta -  au îmbrăţişat acestă idee!

22 martie, Parcul "Libertăţii"/"Cancicov": ziua unei stări de spirit

         Poate nu întâmplător vremea este atât de atipică pentru acest final de martie: o anomalie meteorologică suprapusă unui eveniment inedit (?!) determină o victorie a Memoriei asupra lui Cronos. Amintirile par a fi mai greu de şters cu mâinile îngheţate, nu-i aşa?

          Da, mâine este 22 martie. Ar putea fi o zi destul de nesuferită, de la un mijloc banal de săptămână, fie ea şi glaciară. Ar putea fi însă şi un pic altfel. O zi care să ne mai alunge din monotonia cotidianului, aducându-ne aminte de o superbă poezie marca Pablo Neruda:

                    „Moare câte puţin cine se transformă în

                    sclavul obişnuinţei,

                    urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;

                    cine nu-şi schimbă existenţa;

                    cine nu riscă să construiască ceva nou;

                    cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.”

          Am putea deci face un simplu ocol de pe traseele noastre pendulatorii arhicunoscute. Poate doar câteva sute de metri în care să încercăm un exerciţiu de voinţă şi să alungăm din minte gândurile contorsionate ale grijilor zilei de mâine. Parcul ne oferă acel cadru stabil, tăcut, alinător, în care ne putem reîntoarce pentru şi prin noi înşine, pentru cei dragi, pentru oraşul amintirilor sau oraşul speranţelor.

          E primăvară. O posibilă zi a parcului. Nu ştiu cum a fost primăvara anului 1935, dar ştiu sigur că şi atunci a fost bucuria unui început. Un început adus de briza unei stări de spirit care a schimbat în bine locuri şi oameni dintr-un oraş violet la cearcăne. Ce ar fi să (ne) mai schimbăm starea de spirit?  Parcul ar fi cea mai potrivită destinaţie - spaţializare a centralităţilor, aici, pe aleile în care generaţii şi generaţii duc mai departe o frumoasă poveste: povestea Parcului Libertăţii noastre...

O imagine excepţională cu parcul anului 1958!

Se întâmpla în anul 1958, atunci când avea doar 26 ani, dar pasiunea pentru fotografie pusese deja stăpânire pe spiritul cercetător. Venise pentru patru zile în Bacău, la două competiţii sportive (tenis de masă şi atletism). Acele zile aveau să se imprime pentru totdeaua în sufletul domniei sale, prin contactul cu oraşul şi mai ales cu parcul care îi va deveni vecin şi prieten începînd cu anul 1963. Probabil că aici firele destinului au avut o convergenţă mai mult decât benefică pentru viitorul unui cadru didactic, jurnalist şi fotograf de marcă din Bacăul postbelic...

Din acele zile de primăvară târzie se va păstra această fotografie de colecţie:

 O imagine inedită - şocantă chiar pentru tinerii băcăuani ai zilelor noastre -  cu vechiul restaurant din parc, pe locul căruia, din 1964 avea să fie construit stabilimentul cunoscut astăzi de noi toţi. O fotografie din albumul de suflet, un crâmpei al Bacăului de altădată pe care domnul profesor Valeriu Bogdăneţ (click aici pentru detalii) ni-l oferă cu generozitate, pentru a marca într-un mod special ataşamentul pentru un companion de o viaţă şi aprecierea pentru ideea unei zile a parcului nostru...

Mulţumim, domnule profesor!

Parcul "Cancicov" - perspective aeriene

     Imaginile aeriene cu Parcul "Cancicov" sunt mai rare decât iarba de leac. Din dorinţa de prezenta perspective cât mai diverse - 22 martie se apropie, nu-i aşa? - am căutat şi tot am căutat ...până am închegat mica colecţie troposferică de mai jos. Vorba unor buni prieteni: trebuie să împărtăşim tot ce are Bacăul mai frumos...

Percepţii asupra Parcului "Cancicov" (II): care sunt cele mai des folosite atribute?

Aminteam ieri (click aici) despre percepţiile băcăuanilor referitoare la Parcul „Cancicov”.  Infograficul de mai jos redă sintetic rezultatele obţinute, prin selectarea tuturor atributelor care au fost amintite de cel puţin zece persoane. Cele 37 de cuvinte au însumat 1037 răspunsuri dintr-un total de 1486 (69,7%). De la bun început precizăm că primele zece atribute (ierarhizate strict din punct de vedere cantitativ) au reuşit să polarizeze semnificativ „universul percepţiilor”, aceastea concentrând mai mult de o treime (37,1%) dintre răspunsuri. Tipologia sub forma celor patru clase diferenţiate cromatic permite o analiză a componentelor şi activităţilor proprii parcului, precum şi posibile chei de lectură pentru necesarele proiectele viitoare de amenajare şi remodelare peisagistică. Până la publicarea unei analize aprofundate a rezultatelor acestui chestionar, vă ofer o listă cu cele mai des întâlnite critici, toate acestea însumând 12,1% dintre răspunsuri: aglomeraţie, zgomot, abandonat, amorf, dezolant, gri, inactiv, sumbru, trist, lugubru (!), pustiu, pustietate, bănci (rupte sau murdare), boschetari, homeless, ciudaţi, periculoşi, excremente, fecale, găinaţ, ciori, crăpături, gropi, noroi, degradat, deteriorat, deşeuri, gunoi, mizerie, dezorganizat, insuficient, mirosuri urâte, neîngrijit, neglijenţă, nemodernizat, neamenajat, neluminat, nesigur, neatractiv, nevalorificat, plictisitor, poluat...

   P.S.: Pun la dispoziţie toate rezultatele acestui studiu pentru persoanele şi instituţiile interesate, cu speranţa corectării în viitor a cât mai multor disfuncţionalităţi. Cu toţii ne dorim un parc cât mai atractiv, nu-i aşa?

La mare amplitudine

O zi aproape neverosimilă din punct de vedere termic: de la 16,4 C la -5,4 C în câteva ore...

Sursa: ANM

Percepţii asupra Parcului "Cancicov" (I)

Ce aţi răspunde la întrebarea: "Menţionaţi cinci cuvinte pe care le asociaţi Parcului „Cancicov”? Nu-i aşa că poate fi uşor, dar poate fi şi dificil de făcut o selecţie? La prima vedere, atributele ar gravita într-un univers destul de restrâns, chiar dacă variabilele vărstă, nivel de educaţie, ocupaţie, domiciliu etc impun diferenţieri semnificative ale percepţiei respondenţilor. Studiul legat de percepţia băcăuanilor asupra celui mai important parc din oraş a fost aplicat pe 300 de persoane, rezultând 1486 de răspunsuri oferite în perioada 26 februarie – 9 martie 2018. Aceste răspunsuri au fost grupate în nu mai puţin de 272 de atribute, un număr surprinzător de mare, care demonstrează însă fără doar şi poate încărcătura deosebită în semnificaţii atribuite îndrăgitului parc. Înainte de a prezenta rezultatele, merită să urmărim câteva dintre răspunsurile acordate, răspunsuri care ar părea oarecum bizare la o primă lectură: amorf, calorii, clipocit, ecou, fotosinteză, sumbru, muşuroi, nobil, poezie, pustietate, scârţâit, scurtătură, teambuilding, tril, univers…

Dumneavoastră ce cuvinte aţi fi ales?

Arbori remarcabili în Parcul "Cancicov"

Prin una sau mai mai multe trăsături (talie, vârstă, forma şi mărimea coroanei, aspectul scoarţei, specificul tulpinii şi al ramificaţiilor, inflorescenţa, volumul foliar, valoarea decorativă a fructelor, semnificaţia cultural-istorică, raritatea specie, modul de grupare etc), anumiţi arbori devin elemente distincte în peisajul verdelui urban, pe care îl îmbogăţesc estetic şi identitar. Uneori însuşi „accidentalul” care rupe simetriile şi ritmul poate impresiona, potenţând valenţele estetice ale verdelui urban. Vegetaţia lemnoasă exprimă prin intermediul diferitelor forme expresive (armonia dintre formă şi conţinut, culoarea, volumul, scara, variaţia trăsăturilor de-a lungul anotimpurilor, relaţionarea cu elementele construite) valori deosebite ale frumosului natural, amplificate de efectele ecologice şi recreative.

Fără a excela în acest sens, Parcul “Cancicov” are câteva exemple remarcabile, pe care le prezentăm în cele ce urmează. Un element specific demn de amintit este prezenţa  numeroasă a exemplarelor multi-tulpinale.

Mai cunoaşteţi şi alţi arbori care ar merita din partea noastră o atenţie sporită?

(Nu luaţi în calcul exemplarul biped...)

 (Re)naştere de aprilie

Grupări de arbori:

"Depresivele"

"Dansatoarele"

"Evantaiele parcului"

"Stonehenge de Bacău"

Valoarea peisagistică a unui spaţiu verde este legată de suma experienţelor, obişnuinţelor şi practicilor pe care un grup uman le dezvoltă în acel loc. În acest context, profesioniştii spaţiului amenajat ar trebui să devină gestionari ai spaţiilor publice, îmbinând recuperarea trecutului la modul nostalgic sau ludic, gândirea prospectivă, grija pentru mediu, ca deziderat al regândirii relaţiei dintre natură şi mediul construit. Cât timp ne-ar mai trebui pentru a înţelege cu toţii această necesitate?

Cine-a văzut vreodată un copac revoltându-se?

Eu cred că suntem un popor vegetal,

De unde altfel liniştea

În care aşteptăm desfrunzirea?

De unde curajul

De-a ne da drumul pe toboganul somnului

Până aproape de moarte,

Cu siguranţă

Că vom mai fi în stare să ne naştem

Din nou?

Eu cred că suntem un popor vegetal-

Cine-a văzut vreodată

Un copac revoltându-se?

(Ana Blandiana - Eu cred)

Foto: Parc "Cancicov", martie 2018