Mărţişoare de Ghimeş

Când frumuseţea naturii nu are nevoie de o anumită dată din calendar...Ţinuturi ghimeşene, 1 martie 2018...

Foto: L.A.

Palimpsestele parcului

"Am crescut în Parcul Libertăţii. Asa îi spun si acum. Cu tot respectul pentru familia Cancicov. Si cu toate că, la drept vorbind, “parc” si “libertate” si-au cam pierdut sensul.

Pe vremea copilariei si a adolescentei mele – vorbesc de anii ’70-’80 – Aleea Parcului era una dintre cele mai selecte zone ale Bacaului. Imi amintesc ca, elev fiind, o profesoara m-a intrebat unde stau. Am raspuns scurt: “In Parc”. Hâtra, profesoara mi-a intors-o: “Serios? Si pe care banca dormi?”.

Am râs cu totii. Apoi, aflând ca locuiesc intr-unul din blocurile situate “dincolo de Teatrul de Vara”, mi-a marturisit ca ma invidiaza. N-a mai râs nimeni. Profesoara mi-a vorbit despre cât de frumoasa gaseste acea zona a Parcului Libertatii. Si cât e de ingrijta…

Mi-a pomenit despre linistea ei. Despre verdeata. Si – retin precis – despre o anumita poezie a trenurilor care trec prin apropiere. (…)

          Nu vreau sa stiu ce remarca smechera ar primi, azi, un pusti care ar indrazni sa spuna ca locuieste in zona in care am copilarit si eu. Stiu precis, in schimb, ca nu i s-ar servi faza cu “pe care banca dormi?”. Ca nu mai sunt banci."

      (Dan Sion – Acum, stă parcul devastat, 2014). Articolul complet îl puteţi citi în cotidianul “Deşteptarea” din 25 iunie 2014 – click aici.

Foto: fostul stadion "Dinamo" din partea vestică a Parcului "Libertăţii" (carte poştală circulată în anul 1966).

Pilula de urbanism (9): Oraşul invizibil

      Mă gândeam la proiectul legat de aniversarea parcului. Mă agasează furia fără de rost a iernii care parcă nu mai trece. Aştept un cer luminos şi străzi animate. Îmi doresc un oraş vesel. Să pun embargou cenuşiului cotidian. Să zic verde de albastru, vorba lui Nichita. Până atunci mă mulţumesc cu un gând superb desprins dintr-o capodoperă a vremurilor nostre:

     „Şi oraşelor le place să creadă că sunt opera minţii sau a întâmplării, dar nici una, nici alta nu sunt suficiente pentru a le susţine zidurile. La un oraş nu te bucură cele şapte sau şaptezeci şi şapte de minunăţii ale lui, ci răspunsul pe care îl dă unei întrebări ale tale”  (Italo Calvino -  “Oraşele invizibile”, Editura ALL, 2011)

22 martie: o zi pentru patrimoniul verde al Bacăului. Ne vedem în parc?

         Nu există nicio altă zonă urbană care să ofere atâtea beneficii, indiferent de orizontul de timp luat în calcul. Nu există niciun alt reper spaţial băcăuan cu o asemenea polivalenţă funcţională. Nu cred să mai fie prin alte locuri atâta concentrat al memoriei şi afectivităţii băcăuane de dată recentă…Ca revers ironic al medaliei, după 1990 niciun alt spaţiu public nu pare a fi tratat cu mai multă superficialitate... Deplângem cu toţii masacrul urbanistic, gândirea provincială, fizionomiile prăfuite, cenuşiul zilelor, carenţele identitare, aşteptările pecuniare... un mix anodin şi nearticulat. Stropul de verde pe care îl (mai) avem l-am putea folosi pentru a da vitalitate şi culoare unui oraş care nu îşi (re)găseşte cadenţa. Martie este actul de naştere al acestei inimi verzi pe care o are Bacăul. Pe 22 martie 1935, băcăuanii şi-au oficializat dorinţa de a avea un parc adevărat. Pe 22 martie 2018 băcăuanii pot reitera această stare de spirit. O plimbare pe alei, o fotografie, o îmbrăţisare pe o bancă, un zâmbet arătat copilului pe trotinetă, un gând sprinţar, un pas nostalgic…sunt doar câteva modalităţi simple prin care putem sărbători cu mic, cu mare, o zi prin care Bacăul îşi revendică astăzi - şi mai ales mâine - dreptul la un destin mai presus de clişeele bacoviene. Ne vedem în parc? Haideţi să ne bucurăm de un verde proaspăt!

      Fiţi la curent cu noutăţile intrând în grupul Parcul "Cancicov" Bacău şi accesând pagina evenimentului (Ziua Parcului "Cancicov").

"Verde crud, verde crud…

Mugur alb, si roz si pur,

Te mai vad, te mai aud,

Vis de-albastru si azur."

Vezi şi: Parcul "Cancicov" la ceas aniversar

Trecător prin judeţ (29): Muzeul răzeşilor găzari

     Prăjeşti, comuna Măgireşti. Acolo unde istoria locului este valorizată şi dusă mai departe cu pasiune. Întreaga noastră consideraţie pentru acest obiectiv recent al patrimoniului băcăuan!

Pilula de urbanism (8): Oraşul reparabil

O componentă a unui oraș inteligent din viitor este “un oraș reparabil. Cele mai multe orașe și comunități blocate din perspectiva dezvoltării sunt blocate din cauza faptului că populația și-a pierdut speranța că se mai poate repara ceva. Fie că este vorba de infrastructura tradițională, fie că este vorba de activitatea politică, orașul cel mai sărac nu este cel fără resurse materiale ci acela căruia îi lipsește speranța că lucrurile pot fi refăcute. Realitatea secolului 21 este că niciun oraș nu este desăvârșit și că starea de perfecțiune este imposibil de realizat. Întrebarea se pune dacă actorii unui oraș sunt activ implicați în refacerea și îmbunătățirea lui sau dacă și-au pierdut speranța și nu mai încearcă să aducă soluții.” (Sebastian Văduvă)

Tempora mutantur et nos mutamur in illis (Timpurile se schimbă, și noi în ele)

“La casa veche

prin ierburi doar nucile

căzute demult -

de când e păianjenul

în aşteptarea gazdei”

Gabriela Genţiana Groza