O adevărată feerie liliachie poate fi admirată în acest început de octombrie în Munţii Ciucului, din vestul judeţului Bacău. De parcă nu ar fi fost de ajuns, perspectivelor montane care îţi taie răsuflarea, li s-a adăugat o cromatică blândă a miilor de brânduşe de munte, una din puţinele specii care înfloresc toamna (foto).
În calendarul popular, floarea (Colchicum autumnale ca denumire ştiinţifică) marchează fie instalarea din plin a toamnei, fie venirea primăverii (!), omul asimilând sub acelaşi nume două specii complet diferite: brânduşa de primăvară şi cea de toamnă (Crocus heuffelianus), singura asemănare dintre ele fiind culoarea comună a florilor.
Deşi plăpândă, plantă este toxică, datorită unui alcaloid puternic (colchicina), folosit încă din vechime la tratarea reumatismului şi a gutei. Astăzi, prin procese industriale, substanţa activă este utilizată în tratarea unor afecţiuni diverse: artrite, reumatism articular, catar gastro-intestinal, tuse, tulburări cardio-circulatorii. Credinţa populară pune înflorirea brânduşei de toamnă pe seama răutăţii mamei vitrege a Pământului, care a izgonit-o afară. O legendă populară referitoare la flora carpatică arată că cele două brânduşe (de toamnă şi de primăvară) au fost două surori gemene, pe care mama lor vitregă le-a izgonit din casă. Ele au umblat mult prin pădure, până s-au rătăcit. Începând să plângă, au fost auzite de Doamna Toamnă, personificată într-o femeie, care le-a metamorfozat în ghicitori; de atunci ele se caută mereu, neîntâlnindu-se însă niciodată. Credinţele din bătrâni spun că celui ce va aduna ambele specii, unindu-le într-o cununiţă aşezată pe o apă curgătoare, i se va îndeplini orice dorinţă şi i se vor ierta multe din păcatele făcute...
