Cel mai mare lac din judeţul Bacău, format prin punerea în
funcţiune în anul 1984 a centralei
hidroelectrice Răcăciuni, cu o putere instalată de 45 MW (două turbine de câte
22,5 MW). Alegerea locaţiei a ţinut cont de existenţa în zonă a celui mai
îngust sector al Văii Siretului (2,5 km), cunoscut sub numele de „Defileul”
Răcăciuni sau „Poarta” de la Răcăciuni, consecinţă a prezenţei unui orizont de
cinerite andezitice, mai rezistente la eroziune. Amenajarea hidrotehnică a avut
ca scop producerea de energie electrică, utilizarea apei la irigaţii, reglarea
debitului Siretului pentru perioadele de inundaţii sau de secetă.
Suprafaţa acumulării este de
2003,75 ha, volumul util de apă fiind de 60,67 mii mc (locul III în judeţ,
după lacurile Poiana Uzului şi Bereşti), datorat în principal aportului
Siretului (121, 28 mc/s). Lungimea lacului este de peste 13 km, lăţimea maximă
ajungând la aproape 2 km. Adâncimea este de 5,5 m.
Amatorii de pescuit se pot delecta cu exemplare de crap, caras, ştiucă, şalău,
biban, roşioară, clean, avat, somn ş.a.
Datele tehnice ale barajului: cota
la coronament: 133 m, cota amonte: 129 m, cota aval 110,7 m, lungime: 122 m, înălţimea
barajului: 29 m, căderea de apă: 18,3 m,
înălţimea digului: 14 m, lungimea digului: 10800 m, lungimea canalului de fugă:
4850 m. Lungimea canalului de derivaţie: 1160 m. Producţia de energie
electrică: 112,3 GWh/an.
Lacul Răcăciuni este totodată cea mai mare
suprafaţă lacustră protejată din judeţ, fiind inclus în situl Natura 2000
„Lacurile de acumulare Buhuşi – Bacău – Bereşti”. Datorită procesului de
colmatare din jumătatea nordică, lacul reprezintă un habitat ideal pentru
avifaună. Partea estică (accesibilă, spre exemplu, pe tronsonul DJ 252B: Bazga - Răcătău de Jos –
Pânceşti) oferă vizitatorilor peisaje remarcabile, cu golfuri sălbatice, a
căror versanţi abrupţi ajung la înălţimi de 70-80 m.
